Conferința româno-magiară din august 1940 pe problema Transilvaniei

Timp de aproape un veac au existat dispute despre drepturile diferitelor națiuni asupra unor teritorii din Europa. Într-una din aceste dispute se regăsește și România, mereu în dispută teritorială cu Ungaria, asupra Transilvaniei.

În anii 40, unde forțele Axei dictau “viața” Europei, au avut loc mari tensiuni asupra acestei dispute dintre români și unguri, desigur aceasta dispută putându-se regasi cu ușurință și în articolele presei acelei vremi.

Articolele  din primele zile ale lunii august 1940 ofereau o scurtă imagine a situației României de atunci, pe problema Ardealului, care, însă, la sfârșitul acestei luni va fi luat și alipit Ungariei, în cadrul Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

”Universul”, numărul 222 din Miercuri 14 august 1940 :

Pe prima pagină sunt redactate patru articole referitoare la relațiile tensionate dintre Budapesta și București cu referire la teritoriul Transilvaniei.

Atitudinea Berlinului, deși oficial este neutră, totuși este menționată în cel de-al 4-lea articol, aceasta fiind reținută față de acest subiect.

Primul articol denumit “Stăpâni în casa noastră” abordează problema statutul evreilor din țară, încercând să arate că românii, în cazul minorităților, au avut mereu atitudine pașnică și au încercat să își impună amiabil interesele. Articolul se dorește a evidenția faptul că românii au conviețuit în bună înțelegere, pe teritoriul lor, inclusive cu populații de evrei, populație nu prea bine văzută de puterile extremiste ale Europei din acea vreme. Este menționat Congresul de la Berlin din 1878 și răscoalele țărănești de la 1907 ce au avut ca tematică  populatia evreiască și statutul acestora. Articolul încearcă să facă o trecere la problema actuală cu ungurii din Transilvania, deși acolo au fost mereu majoritari. Articolul nu este semnat, însă este clară intenția de a introduce următoarele articole de pe aceeași pagina.

Cel de-al doilea articol  se intitulează “În ciuda realitățiilor”și prezintă acțiunea Budapestei de a folosi niște date învechite și false asupra istoriei și evoluției Transilvaniei, scopul fiind manipularea opiniei publice și internaționale.

Conferind date “mistificate” și o istorie falsă, alături de o atitudine agresivă, se încearcă să se justifice refacerea vechiului teritoriu care de fapt fusese încă de la începuturi de sine stătător. Sunt trecute rând pe rând perioadele istoriei aceste provincii care contrazic în mod clar ipoteza existentei unui stat ungar unitar de peste 1000 de ani. Deși după încercări abuzive de “maghiarizare” a populației, în fiecare din județele provinciei românii sunt majoritari. Este oferită și o schemă cu un procentaj ce conferă o imagine a realității acelei perioade. Însă, propaganda maghiară nu recunoaște nici unul din documentele românești și lansează mereu ipoteze false pe care le susține cu ardoare. Românii invită din nou la o bună și sănătoasă relaționare și îndeamnă la renunțarea la acest vis aberant și halucinant.

Al treilea articol, intitulat “Radio-Buda-Pesta” aparținând  prof. Alexandru Otetelisanu afirmă din start că propaganda agresivă existentă deja pe undele radio maghiare este foarte activă și acuză această atitudine nedemnă și imorală. Sunt aduse destule argumente istorice, nerecunoscute de Budapesta.  Ca argumente au fost aduse Teoria Imigrationista și a Continuității, existenta Cnezatelor și a Voievodatelor, inclusive transformarea Budei în pașalâc turcesc ce dovedește existenta Principatului Transilvaniei ca entitate de sine-stătătoare, neaparținând în întregime Regatului Ungariei.Ungurii argumentează că noi am fi nedemni de a exista ca stat unitar, în rândul lumii civilizate.

Cel de-al patrulea articol  este intitulat “Berlinul și tratativele dintre statele sud-est-europene” și reprezintă atitudinea “rezervată” a acestuia pe problemele româno-ungare, afirmând doar o “clarificare[1]“ cum că s-ar face progrese în tot acest răstimp. De pe acuma se poate oferi imaginea dezinteresului germanilor fată de natiunea noastră și faptul că sprijineau din start atitudinea nocivă, totalitară, a ungurilor, demnă de Puterile Axei.

Numărul 224 din Vineri 16 august 1940 :

 Aurel Cozma scrie articolul “Drepturile României asupra Transilvaniei-Autodeterminarea de la Alba Iulia”. Aici el argumentează faptul istoric al Unirii de la 1 Decembrie 1918 și legalitatea alipirii Ardealului de Țara-Mumă, susținând că Tratatul de la Trianon a făcut dreaptate mai multor neamuri, inclusiv românilor iar nedreptatea a fost doar față de unguri.

În numărul 225 din Sâmbătă 17 august 1940:

 N. Badzaria prezintă un articol intitulat “Latinitatea în sud-estul European” în care argumentează cu stăruință latinitatea poporului român și susține Teoria Continuității. Un al doilea articol, intitulat “ Azi se deschide la Turnul-Severin conferința romano-ungară” este prezentată, de fapt anunțată locația și componența comisiilor române și maghiare cu scopul de a se discuta relația dintre cele două state, autoritățile române dorind ameliorarea tensiunilor dintre cele două țări. 

După ce primii delegați au informat personal guvernele lor asupra mersului tratativelor, delegațiile ungară și română s-au întrunit în a treia ședință. Au stabilit folosirea limbii germane în tratative. Consilierul ungar Andrei de Hory a citit un memorium pentru a cărui examinare ședința a fost întreruptă. Ministrul Valeriu Pop a răspuns memoriului citit al delegației ungare. Deoarece nu s-a putut găsi o bază comună pentru tratative, discuțiile la dorința primilor delegațo ungari au fost considerate închise. S-a menționat, însă, că se va avea în vedere ca tratativele să fie reluate în cel mai scurt timp.

Acesta a fost sirul evenimentelor desfasurate înainte si până în conferința de la Severin, în cele din urmă la sfârșitul lunii aceluiași an, românii pierzând Ardealul în urma “arbitrajului de la Viena”[2]

Etnie/limbă

Recensământ românesc din 1930

Recensământ maghiar din 1941

Estimări româneștipentru 1940

Etnie

Limbă

Etnie

Limbă

Maghiari

912, 500

1, 007, 200

1, 380, 500

1, 344, 000

968, 371

Români

1, 176, 900

1, 165, 800

1, 029, 000

1, 068, 700

1, 304, 898

Germani

68, 300

59, 700

44, 600

47, 300

N/A

Evrei/Idiș

138, 800

99, 600

47, 400

48, 500

200, 000

Alții

96, 800

61, 000

76, 600

69, 600

N/A

Tabel pentru formarea unei opinii asupra populatiei romanesti si a minoritatilor din Ardeal. Conform unei estimări oficiale a Institului Central de Statistică din 1940, populația românească din Transilvania de Nord era de 1, 304, 903 locuitori (50, 2%), iar cea maghiară de 978, 074 (37, 1%) locuitori.

Bibliografie:

·        Ziarul “Universul” – articole din numerele 222 – 237 din luna August 1940.

·        Rumania :1866-1947 (Oxford History of Modern Europe)-Hitchins, Keith (1994), Oxford University Press.

·        Istoria Românilor între anii 1918–1940 -Ioan Scurtu, Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu.

[1]De fapt,  este clară atitudinea pro-maghiară.

[2]Transilvania de Nord sau Ardealul de Nord denumește acel teritoriu în suprafață de 43.492 km2 din Transilvania care în anul 1940 a fost cedat de Regatul României Ungarie fasciste ca urmare a Dictatului de la Viena. În primăvara anului 1944Transilvania de Nord a fost ocupată militar de Germania nazistă, iar în toamna aceluiași an de Uniunea Sovietică. În 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris, Transilvania de Nord a fost restituită României.