«Armele miracol» ale naziştilor care ar fi trebuit să câştige războiul

Hitler era obsedat de invenţii. Avea o echipă alcătuită din cei mai buni specialişti, oameni care aproape au reuşit să îi îndeplinească visul. Într-o perioadă de timp totuşi scurtă, naziştii au proiectat tot felul de maşinării care puteau să îi ajute să câștige cel de-al Doilea Război Mondial. Fiecare dintre ele avea însă câte un defect, care le-a făcut inutilizabile. Acestea sunt câteva dintre „armele miracol” sau „Wunderwaffen”.

Fritz X

Considerată de mulţi ca fiind strămoşul bombei moderne, Fritz X este una dintre armele secrete ale lui Hitler. Această bombă cu sistem de ghidare radio a fost creată cu scopul de a fi folosită împotriva ţintelor inamice puternic protejate, cum ar fi navele de luptă sau crucişătoarele masive. Fritz X a avut mare succes în luptă, mai ales în momentul în care a fost detonată lângă Malta şi Sicilia, în 1943. În urma acestui eveniment, crucişătorul american USS Savannah a fost scos din uz timp de un an întreg.

Sun Gun

Sun Gun a fost o armă orbitală teoretică, care a fost în curs de dezvoltare în perioada nazistă. Conceptul a fost gândit pentru prima dată în 1923, de fizicianul germna Hermann Oberth. El a proiectat o staţie spaţială, căreia îi anexase o oglindă, în aşa fel încât lumina soarelui să se reflecte pe un anumit punct pe pământ. Odată început războiul, naziştii au reluat proiectul lui Oberth, dorind să creeze o staţie spaţială la 5100 mile deasupra pământului. Conform oamenilor de ştiinţă germani, puterea solară care se proiecta putea să ardă oraşe întregi. Aparent, americanii au reuşit să obţină prototipul Sun Gun în 1945. Nemţii au mărturisit că proiectul se putea realiza abia în minim 50 de ani.

Panzer VIII Maus

Finalizat în ultima parte a anului 1944, acest tanc se consideră a fi tancul cu cea mai mare greutate construit până acum. Cântărind 188 de tone, se pare că din această cauză şi-a găsit sfârşitul. Nu exista un motor pe măsura lui care să îl poată mişca la o viteză acceptabilă, el atingând viteza de 13 km pe oră. Cu toate că nu putea trece poduri, tancul putea merge prin ape destul de adânci. În final, costurile s-au dovedit a fi prea ridicate pentru a produce mai multe tancuri de acest tip, prin urmare nu au fost realizate decât două, unul nefiind terminat.

Horten Ho 229

Despre acest tip de avion de luptă s-a spus recent că este primul bombardier de tip stealth din lume. Dezvoltat de către fraţii Horter, această aeronavă, cu aripi fixe, fără coadă, ce seamănă cu un planor şi echipat cu tehnologie stealth, a fost o premieră în epocă. Designul său elegant asigura un zbor liniştit, fiind greu de detectat de radare şi, evident greu de urmărit. Aeronava avea incorporat un mic radar pe o secţiune transversală. Cu toate că s-a dovedit a fi foarte folositoare, acest aparat nu a avut succes în război, probabil şi cauza faptului că a zburat pentru prima dată în 1944.

Schwerer Gustav

Cunoscut şi sub numele de „Marele Gustav”, acesta este cel mai larg tun construit vreodată în istorie. A fost proiectat de către firma industrială Krupp. Acest tu cântărea 1350 de tone, putea să detoneze până la 7 tone de bombe pe o distanţă de până la 29 de mile. De ce nu au câştigat nemţii războiul în momentul în care acestă bestie a fost detonată? Nu era practică. Pentru a asambla tunul a fost nevoie 3 zile şi peste 3000 de oameni.