Epidemia a fost cunoscută crescătorilor de animale din cele mai vechi şi era denumită buba neagră, cărbune sau dalac. Dacă varianta cutanată putea să nu evolueze spre forme fatale, infecţia internă se solda întotdeauna cu decesul persoanei sau al animalului.Bacilul (Bacillus anthracis) nu are o viteză mare de răspândire în comparaţie cu virusurile, dar forma sporulată aşteaptă în pământ o victimă potenţială timp de decenii. Groaza era amplificată de neputinţa oamenilor de a găsi un leac, un remediu. A fost nevoie de munca celebrului savant francez Pasteur pentru ca să apară un vaccin eficient. Poate că ar merita mai multe statui decât toţi scriitorii şi politicienii la un loc. 

Armata Roşie a jefuit cumplit România în anii 1944-1947 şi, mai grav, a dereglat toate serviciile prin politica de înlocuire a specialiştilor cu adepţi ai noului regim şi prin confiscarea aparaturii elctronice pentru comunicare. Nu se putea ca o boală agresivă să nu profite de ocazie.

Focarul de antrax s-a localizat în comuna Colibaşi din judeţul Muscel unde primul caz a apărut la o arie de treierat. Se înregistrau în august 1947 12 îmbolnăviri ale bovinelor şi, cum zona era un loc foarte umblat, şansele ca să apară noi victime erau foarte mari. Cauza răului sta în neprezentarea oamenilor la vaccinarea vitelor în primăvară, temători din cauza preţurilor mari sau indiferenţi la metodele moderne de prevenire. Medicul Ciolcă Nicolae a luat rapid măsuri pentru a împiedica răspândirea molimei în toată circumscripţia veterinară Ştefăneşti, dar paiele contaminate au fost folosite în continuare la hrănirea animalelor din cauza lipsei de furaje. Efectele secetei din 1947 se făceau resimţite, dar autorităţile de la Bucureşti vedeau fericire în Muntenia.

Chiar dacă bacilul era deosebit de periculos, militarii s-au gândit să-l utilizeze împotriva fermelor inamice pentru că războiul trece, înainte de orice, prin stomac. Laboratoarele din Marea Britanie şi SUA (se poate presupune că şi cele din URSS,  China sau alte state) au produs culturi înalt patogene şi rezistente la tratamentele obişnuite. Dorinţa de a imita Divinitatea devine prea periculoasă pentru specia umană.