Aniversarea Unirii Principatelor în Basarabia interbelică
Așa cum pe bună dreptate afirma acad. Dan Berindei, reputat specialist al epocii moderne, „unirea Principatelor rămâne înscrisă în conștiința românilor ca un moment decisiv al istoriei naționale”1.
Despre crucialul moment istoric ce a impulsionat aspirațiile spre independență și unire ale tuturor românilor s-au scris nenumărate studii, ce au subliniat atât cadrul internațional în care s-au desfășurat fericitele evenimente, cât și aportul mișcării unioniste la realizarea statului național.
La Pitușca
Mai puțin cunoscute sunt sentimentele de bucurie trăite cu naturalețe de oamenii simpli, asemenea celor ce au înfăptuit unirea și ecoul acestui entuziasm general transmis peste decenii în diversele localități ale pământului românesc. În momentele grele, de cumpănă ale devenirii istorice ne raportăm mereu la faptele mărețe ale înaintașilor ca la o zestre de apărat și un model de urmat.
Pentru românii basarabeni din perioada interbelică, momentul aniversării unirii Moldovei cu Țara Românească a reprezentat, sub aspect simbolic, modelul istoric pe baza căruia s-a realizat șase decenii mai târziu unirea ținuturilor dintre Prut și Nistru cu Patria-mamă.
24 IANUARIE 1935, zi de sărbătoare. Comuna Pitușca, o comună ca oricare alta din județul Lăpușna. Autoritățile locale în frunte cu primarul Gh. Lozovanu și directorul școlii I. Hudiță, alți învățători, preoți, notarul, moașa comunală și fruntașii gospodari “în prezența a peste 3000 de suflete românești”’ au participat la “o mare serbare națională”2.
În zilele premergătoare, premilitari au exersat elementele tehnice necesare defilării din 24 ianuarie. S-au făcut pregătirile pentru primirea cetățenilor în școală și biserică. La ora 8 dimineața biserica a fost deschisă tuturor elevilor școlilor participante, fiecare cu drapelul tricolor. Tinerii premilitari în frunte cu fanfara au efectuat un marș pe drumurile localității, în uralele generale.
În strigăte de “Ura!”, “Trăiască Regele și armata română!”, “Trăiască România în granițele ei actuale!”, “a trâmbițat toată comuna, ecourile ajungând și în satele vecine”3. Din casă în casă “toate persoanele care au simțit românește” s-au alăturat mulțimii. Convoiul cu zeci de stegulețe tricolore a ajuns la biserică în jurul orei zece și jumătate. Îmbrăcați în haine de sărbătoare, participanții au asistat la un tedeum oficiat de preoți, iar la monumentul eroului necunoscut s-au depus coroane de flori și drapele.
Învățătorul I. Hudiță , urmat de preotul M. Chiriță au evocat în cuvinte emoționante însemnătatea zilei Unirii Principatelor. În fața școlii s-a jucat de toată lumea “Hora Unirii”, iar prin fața tribunei oficiale a defilat un car alegoric “cu doua proțape”, simbolizând statornicia locuitorilor din vremurile năvălirilor barbare și până în prezent. După amiază, animați de “energica și plina de naționalism” învățătoare Z. Juscov, s-a pus în scenă o piesă de teatru.
Acest moment artistic împreună cu alte activități la care au luat parte intelectuali ai satelor s-au desfășurat la căminul cultural “Unirea”, sub auspiciile “Astrei” basarabene. Serbarea s-a încheiat cu “o serată dansantă” oferită de comitetul de inițiativă. S-au adus mulțumiri d-lui prefect Voia, “care a susținut cu căldură ca manifestarea din Pitușca să-și atingă scopul”4 și d-lui revizor școlar Iacob care a asigurat prezența învățătorilor din alte localități la momentul festiv. Pentru eternitate, cele mai relevante momente ale zilei au fost imortalizate de un fotograf.
La Câțu-Chițăiului
Într-un mod asemănător s-a desfășurat, în aceeași zi, aniversarea și în comuna Câțu-Chițăiului din județul Cetatea Albă. La ora nouă primarul Anghelov însoțit de autoritățile comunale și săteni s-au deplasat spre Școala primară nr. 1, gazda manifestărilor dedicate Unirii Principatelor. Serbarea s-a deschis cu “Imnul Regal” intonat de elevii claselor a IV-a și a V-a și dirijat de învățătorul D. Delibazolu.
A urmat evocarea “în cuvinte expresive și fraze emoționante”5 a importanței zilei de 24 ianuarie 1859 de către “vajnicul luptător naționalist” Ioan Th. Popovici. Într-o “conferință documentată” , acesta a prezentat situația Europei în preajma anilor 1856-1859, accentuând asupra “chestiunii românești”. S-a subliniat rolul Franței și al lui Napoleon al III-lea în sprijinirea înfăptuirii unirii, s-a elogiat personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și “faptele lui nemuritoare”.
După momentul istoric a urmat programul artistic, elevii interpretând cântece naționale și poezii. Serbarea a luat sfârșit “prin jucarea Horei Unirii de către intelectuali, copii de școală și săteni”6, învățătorii Anghelov și Buzian acompaniindu-i din vioară.
Manifestările dedicate zilei Unirii Principatelor din cele două localități basarabene au fost consemnate în procese verbale într-un stil simplu, nepretențios, dar care nu prejudiciază cu nimic realismul faptelor. Ele se constituie într-o veritabilă mărturie peste ani asupra nivelului conștiinței naționale în localități aflate la distanță de marile centre culturale și reliefează rolul intelectualității satelor în dezvoltarea sentimentului patriotic, prin omagierea unor evenimente cu puternic impact emoțional.
Foto sus: Clădirea Primăriei municipiului Chișinău, reședința județului Lăpușna, în perioada interbelică. Fotografie de F. Zemsman (© Wikimedia Commons)
Note:
1. Dan Berindei, Epoca unirii, București , 1979 , p. 7.
2. Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, fond Liga Antirevizionistă Română , Dosar nr, 93 / 1935 , f 3.
3. Ibidem , f. 3 - 4
4. Ibidem , f. 5 .
5. Ibidem , f .17.
6. Ibidem , f. 18.
Mai multe pentru tine...
