⬆

Un atac al tancurilor sovietice T-34 (© Getty Images)

A doua bătălie de la Târgu Frumos (2-8 mai 1944)

În data de 2 mai 1944, forțele Frontului 2 Ucrainean au lansat ofensiva la ora 6:15, după o pregătire de artilerie de o oră executată de 1.000 de piese de artilerie asupra pozițiilor defensive germano-române. În ciuda canonadei sovietice, pierderile germane în efective și tehnică de luptă au fost foarte mici datorită măsurilor de camuflare a pozițiilor de apărare, va remarca comandantul Diviziei Mecanizate Großdeutschland, generalul-locotenent Hasso Eccard Freiherr (Baron) von Manteuffel (1897–1978) după război.

Forțele generalului sovietic Konev au început asaltul imediat după încetarea pregătirii de foc conform planificării. Șapte și, ulterior, opt divizii întărite din cadrul Corpurilor 24 și 25 Pușcași de Gardă ale Armatei 7 Gardă și Armatei 27 au luat cu asalt pozițiile româno-germane, însă au întâmpinat o rezistență îndârjită de-a lungul întregului front.

Istoria oficială a Diviziei 36 Pușcași Gardă, citată de istoricul american David Glantz, autorul multor cărți de referință despre luptele de pe Frontul de Est, care înainta pe aripa stângă a eșalonului I a Armatei 7 Gardă, descrie intensitatea luptelor: „Încercările eroice ale militarilor diviziei de a înfrânge rezistența inamică nu s-au soldat cu rezultatele scontate. Unitățile Diviziei 1 Blindate «România Mare» și Diviziei SS Motorizate «Großdeutschland» (divizia nu aparținea Waffen SS și era mecanizată – n.a.), care se aflau în fața acestora și erau adăpostite în cazemate și adăposturi, au rezistat cu îndârjire. Străpungerea unui astfel de dispozitiv defensiv, cum era acesta din regiunea fortificată Târgu Frumos, necesita forțe mai numeroase și, un aspect chiar mai important, pregătiri mult mai minuțioase”.

Pe același ton, notează Glantz, istoria oficială a Diviziei 81 Pușcași de Gardă, aflată în eșalonul I a Corpului 24 Pușcași de Gardă pe aripa dreaptă a Armatei 7 Gardă, surprinde intensitatea luptelor de la nord de Târgu Frumos: „...rezistența opusă de infanteria română a fost slabă. Imediat ce tancurile sovietice au apărut în fața tranșeele lor, cu infanteria înaintând în spatele acestora, puțini militari (români) au mai rămas. Am rupt apărarea inamică după ce am înfrânt rezistența Diviziei 1 Gardă române. Înaintând spre sud, inamicul s-a agățat de fiecare casă sau deal, oferind o rezistență puternică pentru a ne stopa cât mai departe de linia fortificată, care se întindea de la vest la est și care tăia regiunea dintre râurile Siret și Prut. Forțele regale au opus o rezistență puternică, în special în sectorul dintre satul Heleșteni și Muntele Hușenei (dealul cu cota 358)... În acest sector, inamicul a introdus în luptă rezervele corpului și a contraatacat puternic împotriva regimentelor noastre... Unitățile diviziei au fost nevoite să se oprească și să treacă la apărare. Armatele generalului Șumilov și ale mareșalului Rotmistrov nu au reușit după șase zile agonizante de încercări să rupă apărarea în sectorul fortificat Târgu Frumos și au fost nevoite să treacă la apărare”.

La vest de satul Dumbrăvița se afla și un pluton de infanterie comandat de locotenentul Hans-Karl Richter, din cadrul Regimentului de grenadieri al Großdeutschland, care ocupa un punct de sprijin. El își amintea: „În fața mea era o scenă ireală, ce nu o mai văzusem niciodată. În valea îngustă, vreo 80-100 de tancuri veneau drept spre plutonul meu”.

Trupele și tancurile pe care le vedea Richter aparțineau Diviziilor 81 și 36 Pușcași de Gardă, Corpului 29 Tancuri și Brigăzii 27 Tancuri de Gardă.

Pe aripa dreaptă a Armatei 7 Gardă, Divizia 8 Aeropurtată de Gardă, întărită cu o brigadă de tancuri, a asaltat pozițiile deținute de batalionul cercetare și trei batalioane de infanterie din Divizia 1 Blindate. În câteva ore, sovieticii au rupt apărarea unității române și au interceptat comunicația Pașcani – Târgu Frumos. Simultan cu acest atac, pe aripa stângă, Divizia 81 Pușcași de Gardă, sprijinită de tancuri, a asaltat pozițiile înaintate ale Diviziei 1 Blindate și ale unui batalion german din Regimentul de grenadieri al Großdeutschland de care aparținea și plutonul lui Richter. După străpungerea pozițiilor române de la sud-vest de comuna Hărmănești și depășirea sau încercuirea mai multor puncte de rezistență germane, inclusiv cel comandat de Richter, trupele Diviziei 81 Pușcași au înaintat 5 km către sud, cucerind punctul de sprijin din Ruginoasa.

În timpul primei zile a ofensivei, cele trei divizii de pușcași ale Corpului 24 Pușcași de Gardă, sprijinite de tancuri, după ce au răvășit pozițiile înaintate române și germane din Hărmănești și de la vest de această comună, au înaintat 11 km după 12 ore de lupte grele și deseori confuze, reușind să intercepteze linia de comunicații Pașcani – Târgu Frumos. Înaintarea trupelor sovietice spre comuna Heleștieni a fost stopată prin intervenția rezervei Corpului LVII Blindate, o grupare tactică de luptă din Totenkopf care a fost introdusă în luptă pentru întărirea defensivei trupelor române și a aripii drepte a Großdeutschland.

Deși trupele Corpului 24 Pușcași au reușit să depășească prima linie defensivă româno-germană, o serie de puncte de rezistență au rămas intacte și duceau lupta în încercuire. Multe dintre acestea hărțuiau trupele sovietice din eșalonul II și aprovizionarea logistică a elementelor înaintate, obligând comandanții sovietici să detașeze forțe pentru supravegherea acestora.

Efortul principal al trupelor sovietice a fost identificat ca venind dinspre NV de Târgu Frumos și era îndreptat spre Regimentul de grenadieri din cadrul Großdeutschland, inclusiv plutonul locotenentului Richter, al cărui flanc stâng se prăbușise.

În luptele duse la marginea satului Dumbrăvița, compania din care făcea parte Richter și tunurile AT autopropulsate StuG III primite ca întărire au distrus cel puțin 10 blindate inamice, în timp ce Compania 2 din același batalion german a fost distrusă, prizonierii fiind uciși de trupele sovietice. Nici tunurile AT tractate nu s-au lăsat mai prejos: în luptele de la Dumbrăvița, un subofițer german, ajutat de un singur servant încărcător, a distrus 7 tancuri în mai puțin de 20 de minute cu focul unui singur tun AT cal. 75 mm.

Corpul 29 Tancuri, urmat de infanteriștii Diviziei 81 Pușcași de Gardă, a depășit centrele de rezistență înaintate germane de la est de Dumbrăvița, a capturat Ruginoasa și s-a îndreptat spre Târgu Frumos dinspre nord-vest de-a lungul drumului și căii ferate. După cucerirea comunei Redui, primele formații de tancuri au atins satul Dădești, situat la 4 km NV de Târgu Frumos, pregătindu-se pentru a asalta direct centrul orașului.

Ținând cont că majoritatea unităților de infanterie germane luptau în spatele unităților inamice, Manteuffel, care observa înaintarea avangărzilor sovietice de la punctul său de comandă dispus la sud de Târgu Frumos, își punea toate speranțele în bateria de tunuri AA cal. 88 mm și pe rezervele de tancuri pentru stoparea sovieticilor.

Bateria de tunuri AA cal. 88 mm, aflată în dispozitiv de luptă pe dealul cu cota 352 din nordul orașului, a distrus rapid 25 de tancuri, iar alte 10 au fost distruse de Regimentul de tancuri al Großdeutschland.

Judecând după direcția efortului principal sovietic, Manteuffel a ordonat dislocarea regimentului său de tancuri, după o înălțime din partea de vest a orașului în spatele aripii stângi a Regimentului de grenadieri, așteptând noile asalturi sovietice. În apropierea dispozitivului infanteriei germane se afla într-o poziție camuflată o baterie de tunuri AT autopropulsate StuG III.

Două companii de tancuri sovietice (circa 30 de blindate) au fost lăsate de subunitățile de infanterie germane să treacă în viteză prin dispozitivul acestora. Bateria de StuG III a permis apropierea tancurilor inamice la o distanță de 30 m (!) și apoi a deschis focul, distrugând toate blindatele. Partea germană nu a avut pierderi, a încheiat Manteuffel.

Deși germanii au distrus elementele înaintate ale Corpului 29 Tancuri și au afectat serios dispozitivul de asalt și ritmul de înaintare a unităților inamice, sovieticii și-au continuat atacul cu brigăzile de tancuri rămase din acest corp. Un contraatac rapid executat de Regimentul de tancuri al Großdeutschland spre sfârșitul dimineții a pus capăt acestei amenințări.

Întâlnirea cu noile tancuri IS-2

În timpul luptelor, tancurile Tiger s-au confruntat cu noile tancuri grele IS-2 din Regimentul 14 Tancuri Grele Independent de Gardă (înzestrat cu 13 IS-2), care a fost detașat în subordinea Corpului 29 Tancuri.

Apreciat de Manteuffel drept „cel mai bun din lume”, IS-2 avea o greutate de 46 de tone și era echipat cu un tun D-25T cal. 122 mm, însă dispunea de o mobilitate redusă (viteză de 37 km/h). Pe lângă unitatea de foc redusă (doar 28 de proiectile), IS-2 avea o cadență de tragere mică, datorită faptului că muniția perforantă din dotare era neacuplată (proiectilul se încărca separat de încărcătura de azvârlire), un dezavantaj major în lupta tanc contra tanc.

Până la sfârșitul războiului au fost produse peste 3.800 de IS-2 (model 1943 și 1944). În timpul luptelor din perioada 28 mai – 7 iunie, printre cele șase blindate capturate de forțele române s-au numărat un tanc IS-2 și un vânător de tancuri greu ISU-152. Ambele vehicule blindate au fost expuse în București.

Inițial, sovieticii au deschis focul de la 3.000 m, germanii au ripostat, însă la această distanță, loviturile tunurilor cal. 88 mm de pe tancurile Tiger au ricoșat din blindajul IS-2. Compania 9 Tancuri grele Tiger (8-12 blindate) s-a apropiat de grupul de IS-2 la o distanță de 1.800 – 2.000 m, unde, din punct de vedere tehnic, tunul D-25T cal. 122 mm instalat pe IS-2 dispunea de o putere de perforare superioară tunului KwK 36/ L/56 cal. 88 mm instalat pe Tiger, însă tanchiștii sovietici nu dispuneau de un antrenament adecvat în lovirea țintelor la aceste distanțe.

Compania Tiger a deschis focul și a distrus patru blindate, iar alte trei s-au retras. O companie de tancuri PzIV a pornit în urmărirea „fugarilor”, pe care i-a distrus de la o distanță de 1.000 m, lovind în partea din spate a turelei, folosind probabil proiectile Panzergranate 40 (Pzgr.40) cu miez perforant din tungsten.

Manteuffel a sintetizat acțiunile Großdeutschland din dimineața zilei de 2 mai: „Până la ora 11:00, Regimentul de tancuri a distrus circa 250 de tancuri pătrunse în dispozitivul de apărare a Regimentului de grenadieri. Am observat ezitare în atacul inamic. Rușii încă mai dispuneau de multe tancuri, însă preferau să execute trageri de la distanțe mari fără a ataca”.

Crizele continuă

Cu toate acestea, imediat după respingerea acestui asalt inițial, o a doua criză a erupt pe aripa dreaptă a Regimentului de grenadieri și de-a lungul întregului dispozitiv al Regimentului de fusilieri.

În timp ce Corpul 24 Pușcași de Gardă și Corpul 29 Tancuri cucereau pozițiile avansate germano-române de la vest și nord-vest de Târgu Frumos, în dimineața zilei de 2 mai, forțele sovietice din centrul grupării principale de atac au creat o nouă criză în dispozitivul german.

Pe aripa stângă a Armatei 7 Gardă, Diviziile 36 Pușcași de Gardă și 53 Pușcași din Corpul 25 Pușcași de Gardă, sprijinite de blindate din Corpul 3 Tancuri de Gardă din Armata 5 Tancuri de Gardă, au lansat un atac asupra aripii drepte a Regimentului de grenadieri din cadrul Großdeutschland și aripii stângi a Regimentului de fusilieri.

În urma asaltului produs la legătura dintre cele două regimente din cadrul Großdeutschland, la ora 9:00, Regimentul de fusilieri a raportat că 34 de tancuri au produs o breșă între satele Barbotești și Cucuteni și au înaintat 5 km în adâncimea dispozitivului german în comuna Cornești, unde se afla dispus punctul de comandă al Regimentului de fusilieri. În timpul luptelor apropiate și confuze, deseori corp la corp, în timpul cărora a participat inclusiv comandantul regimentului, infanteria germană a raportat „distrugerea a 24 de tancuri”.

Asaltul sovietic a penetrat apărarea Batalionului III din Regimentul de grenadieri care ocupa sectorul dintre comunele Barbotești, Securești și Cucuteni, iar tancurile sovietice au înaintat rapid prin breșa obținută, conducând la a doua criză pentru divizia comandată de Manteuffel.

Regimentul de tancuri germane a ajuns la forțele Regimentului de fusilieri la ora 11:55, a distrus imediat 30 de tancuri inamice pe străzile din comuna Cornești și a respins blindatele și infanteria sovietică 5 km față de dispozitivul de apărare german.

Regruparea Regimentului de tancuri din cadrul Großdeutschland, din partea de vest și nord-vest a orașului Târgu Frumos către est pentru executarea contraatacului împotriva inamicului pătruns în sectorul Cornești, a creat noi oportunități pentru reluarea asalturilor infanteriei și blindatelor din Corpurile 25 Pușcași de Gardă și Corpul 29 Tancuri împotriva defensivei germane abia refăcute de la nord și nord-vest de oraș.

După lansarea asaltului sovietic către ora 12:00, un regiment din Divizia 3 SS Blindate Totenkopf a lansat un contraatac dinspre comuna Heleștieni către Ruginoasa, în cooperare cu un atac executat prin Redui spre Ruginoasa de tancurile PzIV lăsate de Manteuffel pentru protecția dispozitivului de la vest de Târgu Frumos.

Contraatacurile celor două grupări blindate germane au salvat subunitățile rămase izolate în urma atacurilor sovietice, inclusiv plutonul locotenentului Richter, care s-au retras din punctele de sprijin organizate în Dumbrăvița și Ruginoasa și au stabilit noi poziții defensive la marginea comunei Redui, protejate de blindatele lui Manteuffel și de cele din Totenkopf.

În ciuda succeselor inițiale și limitate repurtate de Corpurile 24 Pușcași de Gardă și 29 Tancuri la vest de Târgu Frumos, eșecul înregistrat de Corpurile 25 Pușcași de Gardă și 3 Tancuri de Gardă în fața dispozitivului Großdeutschland de la nord de oraș confirma viabilitatea planului defensiv implementat de Corpul LVII Blindate în întreaga regiune cel puțin temporar.

Însă rezervele blindate germane mai aveau de rezolvat multe crize până la finalul bătăliei, deoarece forțe sovietice puternice înaintau la nord-est de Târgu Frumos (la est de comuna Cucuteni). Din fericire pentru Corpul LVII Blindate, eșecul asalturilor sovietice în partea de vest și nord a orașului Târgu Frumos făcea disponibile noi rezerve blindate pentru contracararea noilor amenințări sovietice. În plus, datorită inspirației comenzii corpului mai spre est, Divizia 24 Blindate se pregătea să se deplaseze în regiune.

Atacurile executate de Armata 27 și Armata 2 Tancuri (2 mai 1944)

În timp ce Corpul LVII Blindate coordona manevra și acțiunea rezervelor operative și tactice pentru sprijinirea luptei de apărare a Regimentului de grenadieri din cadrul Großdeutschland la vest și la nord de Târgu Frumos, atacurile sovietice din partea de est au forțat corpul german să execute o apărare mobilă mai activă pentru a stopa această amenințare la fel de periculoasă. De data aceasta, Divizia 24 Blindate, comandată de generalul-maior Edelsheim, a avut un rol vital în luptele de apărare.

Konev a inițiat atacurile de la nord-est de Târgu Frumos cu forțele Corpului 35 Pușcași (3 divizii) din Armata 27 și Corpurile 3 și 16 Tancuri din Armata 2 Tancuri, plus Regimentele 8 și 13 Tancuri grele.

Asaltul sovietic a lovit pozițiile deținute de Batalionul 3 din Regimentul de grenadieri al Großdeutschland, batalioanele din Regimentul de fusilieri și batalioanele de pe aripa stângă a Regimentului 46 Grenadieri din Divizia 46 Infanterie.

Planul de apărare la nivelul Corpului LVII Blindate prevedea ca unitățile dispuse pe aliniamentele înaintate să reziste pe poziții și să respingă orice atac sovietic până când rezervele corpului să contraatace și să elimine breșele realizate de inamic. În consecință, aceste unități trebuiau „să reziste cu forțele proprii” pe pozițiile deținute din partea de nord-est a orașului Târgu Frumos și la nord de comuna Făcuți (azi comuna Podișu – n.a.) până când principala rezervă a corpului – cele două grupări tactice de luptă din Divizia 24 Blindate („W” și „E”) – urma să contraatace.

Manteuffel a descris misiunea și operațiunile desfășurate de Divizia 24 Blindate: „Ca o condiție prealabilă pentru executarea contraatacului s-a comunicat ordinul pentru menținerea poziției de apărare din Făcuți cu orice preț, iar elementele înaintate să organizeze și să reziste pe poziții defensive mici pe ambele părți ale posibilei breșe care va fi realizată, o schimbare flexibilă de la lupta de întârziere la tactici defensive specifice apărării elastice. Divizia 24 Blindate a lansat contraatacul cu cele două grupări tactice de luptă din subordine spre direcții diferite și cu misiuni diferite, dar având unul și același obiectiv final: nimicirea inamicului, o aplicare simultană a două tipuri de tactici. Gruparea tactică de luptă «E» a primit ordinul să stopeze înaintarea inamicului, care învăluise Făcuți, iar gruparea tactică de luptă «W» urma să atace inamicul în flanc și în spate, în timp ce se deplasa în timpul atacului. Ulterior, divizia va regrupa cele două grupări din subordine și va cuceri pozițiile de la nord de Făcuți doar în câteva ore”.

Asaltul inițial al Corpului 35 Pușcași de Gardă a respins elementele înaintate germane, producând o criză imediată la nivelul comenzii Regimentului de fusilieri. Înaintând spre sud de-a lungul comunicației Hârlău – Târgu Frumos, infanteria și tancurile sovietice s-au strecurat prin intervalul dintre Batalionul 3 din Regimentul de grenadieri și Batalionul 3 din Regimentul de fusilieri la sud de comuna Balș și a înaintat până la nord de comuna Ulmi, unde germanii au stopat înaintarea inamicului, dar numai temporar.

Luptele din Făcuți

Continuând înaintarea, sovieticii au cucerit comuna Polieni și au respins trupele germane spre Făcuți. Tancurile sovietice au atins limita de nord a comunei Făcuți și au început să înainteze înLuptele din Făcuți comună, care era apărată de un batalion german și unde era dispus comandamentul regimentului.

La ora 9:00, surprins de intensitatea și amploarea asaltului inamic, colonelul Niemack, comandantul Regimentului de fusilieri, a solicitat sprijin imediat de la comandamentul diviziei și de la nivelul Corpului LVII Blindate.

Forțele sovietice care asaltau pozițiile deținute de batalioanele de pe aripa dreaptă a Regimentului de fusilieri, care se aglomerau în Făcuți, includeau Divizia 3 Aeropurtată de Gardă din Corpul 35 Pușcași de Gardă și Regimentul 6 Tancuri Grele (echipat cu 16 IS-2) și părți din Brigada 109 Tancuri din Corpul 16 Tancuri.

O altă grupare din aceste forțe, incluzând Brigada 107 Tancuri din Corpul 16 Tancuri și două regimente din Divizia 93 Pușcași de Gardă, începuse o manevră de învăluire dinspre vest a dispozitivului german din Făcuți. Între timp, Brigada 164 Tancuri și Brigada 16 Pușcași Moto se apropiau de Făcuți dinspre nord, sprijinind totodată atacul Diviziei 206 Pușcași asupra satului Polieni, situat la 3,5 km nord de Făcuți, care era apărat de un batalion din Divizia 46 Infanterie germană.

Amenințarea care începuse să prindă contur a fost înlăturată printr-un atac bine coordonat și executat de Divizia 24 Blindate la ordinul Corpului LVII Blindate, care a răspuns oportun apelului de sprijin din partea colonelului Niemack. Inspirația comenzii Corpului LVII Blindate a fost cel puțin providențială în acest sens, ținând cont că a pus în aplicare planul de ripostă chiar înainte ca tancurile sovietice să inițieze asaltul la nord-est de Târgu Frumos și ordonând Diviziei 24 Blindate să se pregătească de contraatac la ora 7:30. Măsurile energice și punerea în aplicare oportună a planului de contraatac au salvat trupele germane de la un dezastru major.

Atacul coordonat al celor două grupări tactice de luptă din Divizia 24 Blindate a surprins și dezorganizat trupele sovietice care luptau în interiorul și în jurul comunei Făcuți, producându-le pierderi mari și obligându-le să se retragă în dezordine.

Desigur că la reușita contraatacului se poate adăuga rezistența eroică a trupelor germane încercuite în comuna Făcuți. În luptele apropiate cu blindatele inamice și deseori corp la corp cu infanteria inamică, colonelul Niemack și trupele din subordine au distrus 33 de tancuri sovietice cu ajutorul lansatoarelor AT portative Panzerfaust și al cocktailurilor Molotov.

Pentru modul excepțional în care și-a condus unitatea în Făcuți, luptând cot la cot cu soldații din subordine, colonelul Horst Niemack (1909-1992) a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar și Săbii pe 4 iunie 1944.

Asaltul este respins

În timp ce LVII.Panzerkorps a ordonat Diviziei 24 Blindate să inițieze contraatacul, Manteuffel a răspuns prin angajarea majorității forțelor Regimentului de tancuri, care a contraatacat spre nord, de-a lungul comunicației ce duce spre Hârlău, oprind atacul sovietic în acest sector. După ce au încercat în zadar să respingă tancurile germane în după-masa zilei, Corpul 3 Tancuri și Divizia 93 Pușcași de Gardă au stopat înaintarea pentru a-și regrupa și reface forțele în scopul de a relua înaintarea dimineața următoare.

La sfârșitul zilei de 2 mai, forțele Armatelor 27 și Armatei 2 Tancuri încă mai dețineau un intrând de 5 km lățime și 2 km adâncime în dispozitivul german de la nord-vest de Făcuți. Contraatacul oportun și eficient al Diviziei 24 Blindate a împiedicat trupele sovietice să controleze comuna Făcuți și înălțimile dominante din acest sector, a recucerit pozițiile pierdute și a refăcut aliniamentul de apărare inițial de la nord de Făcuți.

Jurnalul Diviziei 24 Blindate a prezentat succint acțiunile din data de 2 mai: „Inamicul și-a mutat efortul principal al atacurilor mult spre vest și a reușit, la nord de Târgu Frumos, să realizeze o pătrundere adâncă în dispozitiv cu Corpul 16 Tancuri și două divizii de pușcași. Divizia 24 Blindate s-a pus imediat în mișcare. Toate unitățile sale blindate au lovit flancul forțelor inamice, în timp ce unitățile de infanterie au executat asalturi frontale împotriva pușcașilor inamici. Aceste unități nu erau sprijinite de tancuri, deoarece blindatele inamice au rămas imobilizate în terenul dificil din vecinătatea comunei Făcuți. În acest loc, tancurile IS inamice au fost lovite din spate și distruse de gruparea noastră blindată. Ulterior, întreaga divizie a lansat un contraatac concertat și a recucerit pozițiile de pe înălțimile de la nord de Târgu Frumos”.

După contraatac, pozițiile recucerite au fost preluate de Regimentul de fusilieri din Großdeutschland, iar Corpul LVII Blindate a ordonat diviziei reîntoarcerea în raionul de concentrare de lângă Târgu Frumos. Evident că după luptele din ziua de 2 mai, Corpul LVII Blindate s-a pregătit pentru o nouă rundă de confruntări, pe care știa cu certitudine că sovieticii o vor declanșa dimineața următoare.

Raportul înaintat de Armata 8 la ora 18:15, în ziua de 2 mai, sintetiza realizările cu adevărat impresionante ale Corpului LVII Blindate în prima zi a ofensivei declanșate de trupele comandate de Konev: „Atacul principal a fost respins, fiind distruse 300-500 de blindate. Întăririle inamice continuă să sosească dinspre nord. Luptele sunt așteptate să continue în ziua de 3 mai. Rapoartele înaintate de Großdeutschland indică pierderi cifrate la 400 de răniți, șase tancuri distruse și opt avariate. Sprijinul aerian propriu a fost asigurat continuu și a inclus (avioane de bombardament în picaj – n.a.) Stuka, CAP (acoperirea aeriană a trupelor) și avioane destinate luptei antitanc”.

Un jurnalist militar, adăugând propriul epitaf după prima zi a luptelor, menționa că Großdeutschland a distrus 96 de tancuri, din care 56 de regimentul de tancuri al diviziei. Astfel, regimentul de tancuri a depășit cifra de 1.000 de tancuri inamice distruse din martie 1943, când unitatea a fost angajată pentru prima oară în luptă.

Acest text este un fragment din articolul „Povestea uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos”, publicat în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.