Cine a dat ordinul de intrare a Armatei în cazărmi în timpul Revoluției din 1989?
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, începând cu ora 10:00, se va desfășura o nouă ședință a CPEx, care a început precipitat, Nicolae Ceaușescu nemaiașteptând sosirea tuturor membrilor CPEx, mulți sosind în primele 20 de minute ale ședinței.
„Spre deosebire de alte ședințe, în care aveam notată de la început prezența participanților, de această dată nu am mai trecut numele acestora deoarece ședința a început înainte de a se aduna toți cei chemați, întrucât Nicolae Ceaușescu nu a mai avut răbdare să aștepte”1, va declara stenografa Lidia Trandafir.
Ședința a fost extrem de tensionată. Stenografa Lidia Trandafir va declara că, în opinia ei, ședința din 22 decembrie 1989 a CPEx s-a caracterizat prin împărțirea participanților în două tabere: de o parte, Nicolae și Elena Ceaușescu, care vroiau să lupte până la capăt, de cealaltă parte, membrii CPEx, în care nu s-a putut stabili un acord, câțiva dintre cei prezenți având o atitudine rezervată. „Spre deosebire de alte ședințe ale CPEx, cea din 22 s-a caracterizat printr-o mai vizibilă rumoare, care mie mi s-a părut dezaprobativă în raport cu cele spuse de Nicolae Ceaușescu. Murmurul dezaprobativ nu mi s-a părut că ar fi produs vreo impresie asupra lui Nicolae Ceaușescu. Am avut impresia că Radu Ion, secondat de Gere Mihai, a hiperbolizat informațiile în mod deliberat pentru a-l determina pe Nicolae Ceaușescu să adopte o atitudine rezonabilă, în concordantă cu ceea ce rezulta din informare”2, conchide Lidia Trandafir.
În finalul ședinței CPEx al CC al PCR, Nicolae Ceaușescu hotărăște: „Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi suntem reprezentanții muncitorilor și nu putem trage în muncitori. (...) Dar sunt și lichele. Dacă cineva dezarmează Armata, atunci Armata este obligată să se apere. Așadar, nu se trage în muncitori!”3. Imediat după ședința CPEx, Nicolae Ceaușescu, în calitate de președinte al Republicii Socialiste România și comandant suprem al Forțelor Armate, decide: 1) instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul țării; 2) oprirea unităților militare chemate din provincie la periferiile Bucureștiului; 3) intrarea în contact cu manifestanții pentru a vedea modalitățile de rezolvare a problemelor lor pe calea dialogului; 4) deschiderea postului național de televiziune la ora 12:00; 5) luarea unor măsuri preliminarii privind eventualitatea părăsirii sediului CC al PCR în varianta în care manifestanții vor ocupa clădirea, după modelul de la Timișoara. Totodată, Petre Constantin, directorul general al Radio-Televiziunii Române, a fost convocat la sediul CC al PCR, întrucât era posibil ca Nicolae Ceaușescu să se adreseze din nou țării.
Una dintre marile controverse ale Revoluției Române din Decembrie 1989 este reprezentată de răspunsul la întrebarea: „cine a dat ordinul de intrare a Armatei în cazărmi?” După o atentă cercetare a mărturiilor legate de acest eveniment crucial din desfășurarea Revoluției Române din Decembrie 1989, publicistul Viorel Domenico concluzionează: „Or, din cele cca. 30 de informări venite de la comandanții cu responsabilități în dinamica trupelor, nicăieri nu există numele lui Tufan și Stănculescu, iar indicativul «Rondoul», consemnat de generalul Voinea la ora 10.07, era trimis de colonelul Negrea, de la MStM, prin care se transmitea în fapt ordinul generalului Milea, dat în jurul orei 09.00, la ieșirea de la întrevederea cu Ceaușescu și înainte de sinucidere. Tot astfel, ordinul de stopare a unităților chemate din provincie de a intra în București este consemnat a fi transmis la ora 09.54 de generalul Eftimescu – șeful Direcției Operații și, în lipsa generalului Gușă, șef al Marelui Stat-Major. Mai departe, în agenda generalului Voinea este consemnat faptul că ordinul de retragere a armatei în cazărmi este primit tot de la Grupa Operativă a MApN. Mai mult, acest ordin era transmis de contraamiralul Petre George, șef al Direcției Organizare din Consiliul Politic Superior al Armatei, primul adjunct al generalului Ilie Ceaușescu, și de colonelul Costin din Direcția Operații a MStM. Deci, generalul Ilie Ceaușescu nu putea fi străin de un asemenea ordin, ținând cont de faptul că, în aceste momente, în lipsa celorlalți adjuncți ai lui Milea, preluase frâiele conducerii MApN și lucra cu generalii și ofițerii din MStM la o Directivă a MApN privind retragerea generală a Armatei din evenimentele în derulare. Nu este întâmplător, deci, ordinul pe care generalul Voinea îl primește de la generalul Ilie Constantinescu și îl notează în agenda sa, pentru ora 12.15: «Retragerea unităților în cazărmi pașnică…»”4.
Viceamiralul Dinu Ștefan, șeful DIA și component al Grupei Operative a MApN, va afirma că „ordinul de intrare a Armatei în cazărmi l-a dat Ilie Ceaușescu, ca să scoată Armata de sub influența revoluționarilor”5, precum și faptul că un posibil ordin de retragere al Armatei dat de către generalul-locotenent Victor A. Stănculescu, „la unitățile DIM [în fapt DIA – n.n.] un asemenea ordin nu s-a primit”6.
Acest text este un fragment din articolul „Căderea ultimului bastion comunist. București, 21-22 Decembrie 1989”, publicat în numărul 215 al revistei Historia, disponibil în format digital.
Note:
1 Viorel Domenico, Revoluția de ghips, Editura Adevărul Holding, București, 2011, pp. 29-30.
2 Ibidem, pp. 45-46.
3 Ibidem, p. 48.
4 Ibidem, p. 77.
5 Ibidem.
6 Ibidem, p. 78.
Mai multe pentru tine...
