1820 1823: Trienalul constitu╚Ťional spaniol  jpeg

1820-1823: Trienalul constitu╚Ťional spaniol

­čôü Istorie Modern─â Universal─â
Autor: Andrada Iulia B─âlan

7 aprilie 1823. ÔÇ×Los Cien Mil Hijos de San LuisÔÇŁ sau, altfel spus, ÔÇ×Cei o sut─â de mii de fii ai Sf├óntului LudovicÔÇŁ, traverseaz─â gr─âbi╚Ťi Pirineii spre Spania, ÔÇ×pentru a feri de la ruin─â acest frumos regat, ╚Öi pentru a-l reconcilia cu EuropaÔÇŁ.

ÔÇ×La alta edad contempor├íneaÔÇŁ

├Äntr-un continent ╚Öi ├«ntr-un secol ├«n care, ÔÇ×un popor constituie un bun patrimoniu care se las─â mo╚Ötenire genera╚Ťiilor viitoareÔÇŁ [1], Sf├ónta Alian╚Ť─â vegheaz─â atent la restaurarea monarhiilor legitime. Sus╚Ťin─âtor al interven╚Ťiei franceze ├«n Spania, ├«n fa╚Ťa Congresului de la Verona (20 octombrie 1822), Chateaubriand vedea ├«n aceast─â expedi╚Ťie nu at├ót misiunea de a-l repune pe Fernando Septimo (VII) ├«n deplin─âtatea prerogativelor sale, c├ót mai ales ╚Öansa Restaura╚Ťiei franceze de a repurta, cu sprijinul moral al Europei, o victorie u╚Öoar─â chiar ├«n ╚Ťara ├«n care armatele lui Napoleon suferiser─â cele mai grave e╚Öecuri. Expedi╚Ťia din Spania ╚Öi-a atins obiectivul ╚Öi ╚Öi-a ratat scopul.

Ferdinand al VII-lea (foto sus) a fost repus pe tron; ÔÇťel Duque de Angoulema [2]ÔÇŁ, care comanda armata francez─â, ÔÇ×a f─âcut o plimbare militar─â p├ón─â la C├ídiz, unde a luat fort─ârea╚Ťa TrocaderoÔÇť [3]. Dar, ÔÇ×unde nu este glorie, nu este nici victorieÔÇŁ ÔÇô constata B├ęranger, iar liberalii francezi nu au ├«nt├órziat s─â-i atace pe cei care, ├«n numele restabilirii absolutismului monarhic, gr─âbiser─â sf├ór╚Öitul aventurii constitu╚Ťionale spaniole.

Aceast─â interven╚Ťie marcheaz─â sf├ór╚Öitul unei perioade pe c├ót de scurt─â, pe tot at├ót de controversat─â ÔÇô El Trienio Liberal [4] (1820-1823), ╚Öi care a constituit, poate mai mult dec├ót a f─âcut-o R─âzboiul de Independen╚Ť─â (1808-1814) sau El Sexenio Absolutista [5] (1814- 1820) sau La D├ęcada Omniosa (1823- 1833) [6], piatra de ├«ncercare a domniei lui Ferdinand al VII-lea ╚Öi chiar, privind de-a lungul ├«ntregului veac al XIX-lea, piatra de ├«ncercare a liberalismului spaniol. Fie c─â este sau nu a╚Öa, cei trei ani constitu╚Ťionali reprezint─â un punct de reper pentru ceea ce istoriografia spaniol─â nume╚Öte ÔÇ×la alta edad contempor├íneaÔÇŁ, momentul ├«n care ideile promovate de Constitu╚Ťia gaditan─â a anului 1812 [7] sunt, sau mai bine zis, se ├«ncearc─â a fi concretizate politic.

Dezbaterea asupra acestei perioade, asupra evenimentelor desf─â╚Öurate, asupra personalit─â╚Ťilor care au marcat-o, r─âm├óne, din punct de vedere istoriografic, deschis─â. La fel ╚Öi interpret─ârile. A fost aceast─â perioad─â o autentic─â perioad─â constitu╚Ťional─â sau doar un simplu experiment? Poate fi ea considerat─â un e╚Öec datorat disensiunilor din r├óndul celor care au creat-o sau doar o lips─â de maturitate? Un succes pe termen lung, pentru c─â a stimulat mi╚Öcarea constitu╚Ťional─â, na╚Öterea culturii politice, sau doar un precedent pentru contradictoria istorie a Spaniei ÔÇ×decimon├│nica [8]ÔÇŁ?

Putem vorbi despre o vină colectivă, sau mai degrabă putem vorbi despre mediocritatea individuală a celor care au guvernat-o? O paranteză a istoriei sau o verigă foarte importantă? Iată câteva întrebări pentru care nu ne putem plictisi în a căuta un răspuns.

ÔÇ×La Espa├▒a de Fernando SeptimoÔÇŁ

Nu putem ├«n╚Ťelege cu adev─ârat o epoc─â, o perioad─â istoric─â, f─âr─â a ├«ncerca s─â-i cunoa╚Ötem ╚Öi s─â-i accept─âm protagoni╚Ötii. ÔÇ×La Espa├▒a de Fernando SeptimoÔÇŁ este, pentru marea majoritate a istoriografiei spaniole ╚Öi europene, str├óns legat─â de controversata personalitate a monarhului s─âu. A fost ÔÇ×Cel DoritÔÇŁ (ÔÇ×el DeseadoÔÇŁ sau ÔÇ×el Deseado AusenteÔÇŁ [9]), cel contestat pentru tr─âd─ârile sale (ÔÇťel Rey F├ęlonÔÇŁ [10]), criticat pentru rigiditatea ╚Öi mediocritatea sa sau preferat ÔÇťRegilor P─ârin╚Ťi [11]ÔÇŁ, dar simboliz├ónd ├«n imaginarul poporului, ridicat ├«n deja miticul 2 de Mayo, singura speran╚Ť─â a Spaniei terorizat─â de Godoy, o victim─â inocent─â a tiranului Europei.

Ferdinand al VII-lea mo╚Ötene╚Öte ├«n 1814 o Spanie distrus─â de r─âzboiul de Independen╚Ť─â, compromis─â economic, diplomatic ╚Öi comercial, o Spanie c─âreia restabilirea Vechiului Regim, suprimarea legisla╚Ťiei votate la C├ídiz ╚Öi politica personal─â, autoritar─â, a regelui, nu-i prevestea nimic bun. ÔÇ×Monarhia restaurat─â nu a acceptat nimic, nu a vrut s─â ├«n╚Ťeleag─â nimic ╚Öi nici nu a mul╚Ťumit pentru nimicÔÇŁ [12].

╚śi totu╚Öi, ÔÇ×puterea ╚Öi prestigiul mitic al regalit─â╚Ťii erau de a╚Öa m─âsur─â ├«nc├ót au fost suficiente promisiunile con╚Ťinute ├«n manifestul din 1814 pentru a men╚Ťine iluzia deschiderii unei noi ere, at├ót de ├«ndep─ârtat─â de Carlos al IV-lea, de despotismul ministerial sau de opera exotic─â a Constitu╚Ťiei din CadizÔÇŁ [13].  Era de a╚Öteptat ca aceste dificult─â╚Ťi economice, dublate de starea de insecuritate, instabilitate, represiune, nemul╚Ťumire a burgheziei comerciale (╚Öi nu numai) s─â ├«ndrepte speran╚Ťele tuturor spre opozi╚Ťia liberal─â.

ÔÇ×Caracterul sistemului lui Ferdinand al VII-lea era acela de a nu exista niciun sistem; prin urmare nu se poate vorbi despre un program coerent, despre un criteriu/ obiectiv ferm sau de o linie politic─â constant─âÔÇŁ [14]. Creat─â de Ferdinand al VII-lea, ÔÇ×veritabil─â guvernare paralel─â ╚Öi adev─ârat cult, Camarila nu forma un bloc omogen ╚Öi coerent, pentru c─â cei care f─âceau parte din ea se v├ónau, se detestau, se denun╚Ťau reciprocÔÇŁ [15].

Blocajului institu╚Ťional i se ad─âuga nemul╚Ťumirea armatei, compus─â ├«n urma r─âzboiului de Independen╚Ť─â din trupe regulare (├«n majoritatea lor fidele monarhului) ╚Öi ÔÇ×los guerrillerosÔÇŁ (distin╚Öi ├«n r─âzboi dar f─âr─â o carier─â militar─â profesionist─â ├«n spate). Dac─â primii p─âreau a fi favoriza╚Ťi de politica lui Ferdinand al VII-lea ultimii au fost ├«ndep─ârta╚Ťi pe m─âsur─â ce criteriul purit─â╚Ťii s├óngelui (ÔÇ×la limpieza de sangreÔÇŁ) a fost restabilit.

F─âr─â a insista asupra acestor realit─â╚Ťi contradictorii, trebuie totu╚Öi spus c─â ele au f─âcut ca nemul╚Ťumirile popula╚Ťiei, mai precis ale militarilor (principalii actori ai deceniului) s─â se manifeste prin interven╚Ťia lor armat─â ├«mpotriva guvernului legitim. Ceea ce s-a numit ÔÇ×PronunciamientoÔÇť- ul militar s-a transformat cur├ónd ├«ntr-o form─â specific─â de protest ├«n istoria Spaniei, chiar dac─â reu╚Öita unui asemenea demers nu era ├«ntotdeauna sigur─â.

ÔÇ×C├ónd grup─ârile ╚Öi oamenii politici ezitau asupra unei solu╚Ťii, c├ónd niciun grup nu era destul de puternic pentru a-╚Öi impune punctul de vedere, armata tran╚Öa lucrurile ╚Öi se ┬źpronun╚Ťa┬╗ ├«n favoarea unei orient─âri sau a alteiaÔÇŁ [16]. Baz├óndu-se pe impulsivitate, spontaneitate dar av├ónd totodat─â un caracter mai mult sau mai pu╚Ťin organizat, Pronunciamientul profit─â de sl─âbiciunea statului pe care ├«l combate. Intuind fragilitatea guvern─ârii lui Ferdinand al VII-lea, Francisco Javier Espoz y Mina (1814) la Pamplona, Juan D├şaz Porlier (1815) ├«n Galicia, Luis Lacy (1817) ├«n Barcelona, Joaquin Vidal (1819) la Valencia, ╚Öi culmin├ónd cu Rafael de Riego (1820) ├«n Andaluc├şa, au ├«ncercat, ╚Öi ultimul a ╚Öi reu╚Öit, s─â ├«╚Öi impun─â voin╚Ťa ├«n fa╚Ťa regelui ╚Öi ├«n fa╚Ťa guvernului, f─âr─â a-╚Öi propune neap─ârat suprimarea institu╚Ťiei monarhice.

├Än acest sens cazul conspira╚Ťiei Triunghiului17 r─âm├óne unul izolat. Se poate spune f─âr─â a gre╚Öi foarte tare c─â El Trienio Liberal a fost posibil tocmai datorit─â acestor multiple ├«ncerc─âri, chiar dac─â succesul Pronunciamientului lui Riego a ╚Ťinut mai mult de erorile puterii centrale ╚Öi de incapacitatea acesteia de a reac╚Ťiona, ╚Öi mai pu╚Ťin de aptitudinile sale personale.

Riego ÔÇô Omul Constitu╚Ťiei

Cont├ónd pe ÔÇ×atmosfera specific─â a C├ídizuluiÔÇŁ, pe mediile burgheze (intelectuali ca Alcala Galiano, negustori ca Alvarez Mendizabal) ╚Öi militare (trupele cantonate pentru a interveni ├«n caz de nevoie ├«n America) ╚Öi aflat ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu societ─â╚Ťile patriotice, cele secrete, de tipul carbonarilor (refugia╚Ťi la Barcelona) ╚Öi pe coresponden╚Ťa cu elita spaniol─â exilat─â ├«n 1814 la Paris sau la Londra, Rafael de Riego reu╚Öe╚Öte s─â se pronun╚Ťe ├«n favoarea Constitu╚Ťiei din 1812 la Cabezas de San Juan ├«n prima zi a anului 1820.

Genereaz─â astfel o serie de reu╚Öite succesive ├«n Ferrol, La Coru├▒a ╚Öi Vigo ├«n februarie 1820 pentru ca ├«ncep├ónd cu 5 martie, Zaragoza, Barcelona (10 martie) ╚Öi Pamplona (11 martie) s─â se al─âture elanului revolu╚Ťionar. ÔÇ×S-au ├«nregistrat mor╚Ťi doar la Cadiz, ceea ce demonstreaz─â c─â ├«n acest Pronunciamient, ca ╚Öi ├«n cele anterioare sau posterioare lui, esen╚Ťial a fost ┬źr─âzboiul┬╗ psihologic dintre cei care de╚Ťineau puterea ╚Öi cei care ├«╚Öi doreau dob├óndirea eiÔÇť [18].


Rafael Riego jpg jpeg

Rafael Riego, liderul revolu╚Ťiei

Timid─â ╚Öi ezitant─â la ├«nceput (Alcala Galiano spunea chiar c─â ÔÇ×peni╚Ťa era mai activ─â dec├ót spadaÔÇŁ [19] propaganda juc├ónd un rol foarte important), mi╚Öcarea ini╚Ťiat─â de Riego c├ó╚Ötiga treptat consisten╚Ť─â ╚Öi adep╚Ťi. De╚Öi Rafael de Riego ╚Öi-a c├ó╚Ötigat ├«n fa╚Ťa istoriei o aur─â legendar─â pe care faimosul s─âu imn [20] nu ├«nceteaz─â s─â o reaminteasc─â, trebuie spus c─â pentru istoriografia spaniol─â Riego ├«nc─â mai reprezint─â o personalitate controversat─â, oscil├ónd ├«ntre imaginea de Om providen╚Ťial al proclam─ârii Constitu╚Ťiei ╚Öi Om al destinului, o simpl─â coinciden╚Ť─â, ╚Öi pe deasupra nereu╚Öit─â [21], care nu a ajutat cu nimic cauza liberalismului spaniol, ba dimpotriv─â, a ├«nt├órziat- o de la obiectivele sale.

Indiferent de toate aceste posibilit─â╚Ťi, cert este c─â, pus ├«n fa╚Ťa situa╚Ťiei ├«mplinite ╚Öi f─âr─â posibilitatea de a reac╚Ťiona ├«n timp util ╚Öi eficient, pe 7 martie 1820 Ferdinand al VII-lea este nevoit s─â jure c─â va respecta Constitu╚Ťia din 1812 ÔÇô simbolul liberalilor reuni╚Ťi la C├ídiz, cea pe care se gr─âbise s─â o suprime prin faimoasele decrete datate 4 mai (1814). Cel ce reprezenta ├«nainte ÔÇ×absolutismul patriarhal, garan╚Ťia tradi╚Ťiei ╚Öi a p─âstr─ârii vechilor privilegii, anti-individualismul economic medieval, contopirea intim─â a elementului religios cu cel politicÔÇŁ [22], accepta acum (oficial) o Constitu╚Ťie inspirat─â de modelul celei franceze din 1791 ╚Öi de modelul Statelor Unite.

O constitu╚Ťie care proclama suveranitatea na╚Ťionala, separarea puterilor, reprezentativitatea sau sufragiul cenzitar, drepturile ╚Öi responsabilit─â╚Ťile cet─â╚Ťeanului ╚Öi care preciza clar atribu╚Ťiile ╚Öi func╚Ťiile institu╚Ťiilor politice importante. La dou─â zile de la depunerea jur─âm├óntului, pe 9 martie, regele avea s─â numeasc─â dup─â cum promisese, o Junta consultativ─â (prezidat─â de cardinalul Ludovic de Bourbon) ale c─ârei decizii constituie primele acte ale Trienalului ( libertatea presei, introducerea jur─âm├óntului func╚Ťionarilor fa╚Ť─â de Constitu╚Ťie, reorganizarea consiliilor municipale, ├«ntoarcerea liberalilor din exil ╚Öi a partizanilor ÔÇ×afrancesadosÔÇŁ [23]).

Aceste prime m─âsuri anun╚Ťau ├«ntr-adev─âr inten╚Ťiile de modernizare ale liberalilor, chiar dac─â pe parcurs evenimentele ╚Öi tensiunile ap─ârute vor ├«ncetini entuziasmul ini╚Ťial.

Scindarea Cortesurilor

Succesul liberalilor care de╚Ťin la prima ├«ntrunire a Cortesurilor (9 iulie 1820) majoritatea evident─â este ├«ns─â cur├ónd umbrit de scindarea lor. De╚Öi se revendicau de la aceea╚Öi familie politic─â, raport├óndu-se ├«n egal─â m─âsur─â la Constitu╚Ťia votat─â ├«n 1812 la C├ídiz, cele dou─â grup─âri rezultate ├«n urma scind─ârii, aveau viziuni politice diferite care le-au transformat nu de pu╚Ťine ori ├«n adversare. Efectul a fost negativ nu doar pentru activitatea reformatoare a Trienalului sau pentru aplicarea noii Constitu╚Ťii ci mai ales pentru omogenitatea curentului liberal din ce ├«n ce mai vulnerabil ├«n fa╚Ťa puterii monarhice absolutiste. Protagoni╚Öti ai acestui conflict din interiorul curentului liberal sunt pe de o parte, ÔÇ×los docea├▒istasÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×b─âtr├ónii celui de-al doisprezecelea anÔÇŁ, care participaser─â ├«n Cortesurile C├ídizului din 1812, ╚Öi care considerau monarhia drept o pies─â esen╚Ťial─â, singura ├«n m─âsur─â s─â previn─â anarhia republican─â [24] .

Revolu╚Ťia fiind considerat─â sf├ór╚Öit─â prin accederea lor la putere, modera╚Ťii erau adep╚Ťii reformelor ╚Öi colabor─ârii ├«n acest scop cu regele. Pe de alt─â parte, autorii morali ai Pronunciamientului victorios erau ÔÇ×los veintea├▒istasÔÇŁ [25] sau exalta╚Ťii-radicali, care ÔÇ×vorbind mai mult despre egalitate dec├ót despre libertateÔÇŁ [26], considerau c─â nu trebuie realizat niciun compromis cu regele, du╚Ömanul constitu╚Ťionalismului.


La Verdad el Tiempo y la Historia jpg jpeg

Alegoria Constitu╚Ťiei din 1812, de Goya

Dincolo de aceste viziuni politice diferite, ceea ce a provocat ruptura iremediabil─â este legitimitatea accederii la putere a unora sau a altora, ├«n m─âsura ├«n care ambele grup─âri se considerau ├«ndrept─â╚Ťite. Adopt├ónd un discurs mai echilibrat ╚Öi mai calm, ╚Öi accept├ónd dialogul cu regele, modera╚Ťii reu╚Öesc s─â guverneze ├«n cea mai mare parte a Trienalului (1820-1822).

Inchizi╚Ťia este suprimat─â iar libertatea exprim─ârii, ├«ntrunirilor este garantat─â. Proiectului de reorganizare a administra╚Ťiei municipale ╚Öi provinciale i se al─âtur─â proiectul Instruc╚Ťiunii Publice (stabilea cele 3 trepte de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt: primar─â, medie si superioar─â, limita num─ârul Universit─â╚Ťilor la numai 10 ╚Öi desfiin╚Ťa autonomia universitar─â), preconizat, asemenea ├«nfiin╚Ť─ârii Mili╚Ťiei Na╚Ťionale, de prevederile Constitu╚Ťiei din 1812.

Se iau m─âsuri pentru dep─â╚Öirea impasului economic ╚Öi pentru suprimarea bunurilor de m├óna moart─â iar datoria public─â este reorganizat─â pentru a stopa infla╚Ťia. De╚Öi se pl├ónge ├«n discursul de deschidere al Cortesurilor de lipsa de autoritate pe care o are ├«n fa╚Ťa guvernului, contrar ordinii ╚Öi respectului pe care ├«l merit─â ca rege constitu╚Ťional (1 martie 1821), Ferdinand al VII-lea nu intr─â ├«n conflicte deschise cu liberalii modera╚Ťi nici atunci c├ónd este votat─â ├«nchiderea m─ân─âstirilor cu mai pu╚Ťin de dou─âzeci ╚Öi patru de c─âlug─âri ╚Öi confiscarea bunurilor lor, de╚Öi are grij─â s─â submineze activitatea guvernului de c├óte ori are ocazia prin apropia╚Ťii s─âi.

Chiar ╚Öi a╚Öa ├«ns─â, guvernarea modera╚Ťilor, este tulburat─â de conflictul cu liberalii exalta╚Ťi, pe fondul sau sub pretextul Afacerii Vinuesa (capelanul regelui condamnat pentru a fi ├«ncercat restaurarea absolutismului, ucis ├«ntr-o manifesta╚Ťie spontan─â). Consider├ónd manifesta╚Ťia drept patriotic─â ╚Öi binevenit─â, exalta╚Ťii atrag un imens val de simpatie, mai ales ├«n jurul figurii lui Rafael de Riego, ├«ndep─ârtat de modera╚Ťi din fruntea armatei sale ╚Öi trimis drept c─âpitan general ├«n Galicia.

Manifesta╚Ťiile de protest, climatul tensionat de la ├«nceputul anului 1822 (ianuarie ÔÇô februarie) care determin─â chiar limitarea temporar─â a libert─â╚Ťii presei, duc la nea╚Öteptata victorie a exalta╚Ťilor la alegerile pentru Cortes. Orice ├«ncercare de a evita accederea la putere a exalta╚Ťilor, de la propunerea lui Francisco Mart├şnez Rosa de a modifica Constitu╚Ťia ╚Öi de a introduce o Camer─â Superioar─â puterii exalta╚Ťilor, la confruntarea G─ârzii Regale cu Mili╚Ťia Na╚Ťional─â, e╚Öueaz─â iar exalta╚Ťii se instaleaz─â la putere ├«nc─â din august 1822.

Interven╚Ťia

Profit├ónd de rivalitatea celor dou─â grup─âri ╚Öi de lupta lor pentru putere dar ╚Öi de sus╚Ťinerea adep╚Ťilor absolutismului real aduna╚Ťi ├«n Regen╚Ťa de la Urgell, care doreau anularea m─âsurilor Trienalului, pe motiv c─â regele se afla ├«n ÔÇ×captivitatea liberalilorÔÇŁ, Ferdinand al VII-lea cere Sfintei Alian╚Ťe interven╚Ťia ├«n Spania ╚Öi restabilirea sa pe tron ca monarh absolut ╚Öi legitim. Grupat─â la grani╚Ťa Pirineilor sub pretextul unui cordon sanitar ╚Öi pe seama unei epidemii de febr─â galben─â, armata francez─â ner─âbd─âtoare s─â-╚Öi restabileasc─â prestigiul extern a╚Öteapt─â doar un semn de la Congresul ├«ntrunit la Verona.

Sub conducerea ducelui de Angoul├¬me francezii ajung pe 23 mai la Madrid, cucerind r├ónd pe r├ónd ora╚Öele din cale. Cele c├óteva rezisten╚Ťe sunt ╚Öi ele cur├ónd ├«nfr├ónte; Cortesurile ╚Öi regen╚Ťa provizorie format─â dup─â ce regele este declarat nebun pentru c─â refuz─â s─â ├«i ├«nso╚Ťeasc─â, se retrag la Sevilla ╚Öi C├ídiz. ÔÇ×Fiii Sf├óntului LudovicÔÇŁ nu cuceresc C├ídizul p├ón─â pe 31 august (c─âderea Trocaderului) de╚Öi o oarecare rezisten╚Ť─â dureaz─â p├ón─â la 30 septembrie. Recunosc─âtor interven╚Ťiei franceze, Ferdinand al VII-lea permite cantonarea pe teritoriul Spaniei a unui corp de ocupa╚Ťie de 45 000 de solda╚Ťi p├ón─â ├«n 1828 c├ónd ace╚Ötia se retrag.

Sf├ór╚Öitul Trienalului ÔÇô un nou ├«nceput

Aventura constitu╚Ťional─â s-a sf├ór╚Öit. Monarhia absolut─â a fost restabilit─â. Cei trei ani liberali au dovedit ├«ns─â poten╚Ťialul politic al liberalismului spaniol. E╚Öecul Trienalului nu ╚Ťine neap─ârat de viabilitatea m─âsurilor luate de Cortesurile liberale c├ót de scindarea sa, de vulnerabilitatea sa ├«n fa╚Ťa absolutismului. Chiar dac─â ├«n mod tradi╚Ťional, e╚Öecul Trienalului este pus pe seama ac╚Ťiunilor subversive ale lui Ferdinand al VII-lea, pe tratativele sale cu Sf├ónta Alian╚Ťa, acesta ar trebui mai degrab─â c─âutat ├«n comportamentul politic al liberalilor modera╚Ťi sau exalta╚Ťi, ├«n insuficien╚Ťa m─âsurilor economice promovate, ├«n lipsa de comunicare cu aristocra╚Ťia funciar─â, clerul ╚Öi chiar poporul, categorii care nemul╚Ťumite ╚Öi ├«n╚Öelate ├«n a╚Ötept─âri au acceptat f─âr─â mari rezisten╚Ťe restabilirea absolutismului. Dincolo de atitudinea ostil─â a lui Ferdinand al VII-lea trebuie avut─â ├«n vedere ╚Öi incapacitatea liberalilor de a riposta fa╚Ť─â de rege printr-o politic─â coerent─â [27].

De╚Öi proclamau independen╚Ťa Cortesurilor fa╚Ť─â de rege, liberalii au ini╚Ťiat reforme moderate, pentru a evita un conflict major cu regele care a ╚Ötiut la r├óndul s─âu s─â profite de lipsa de experien╚Ť─â politic─â a opozan╚Ťilor s─âi. Chiar dac─â nu a fost unul imediat, succesul Trienalului a existat ├«n m─âsura ├«n care a dovedit fragilitatea sistemului absolutist, posibilitatea guvern─ârii ├«n baza unei Constitu╚Ťii, constituind totodat─â o experien╚Ť─â util─â pentru constitu╚Ťionalismul spaniol.

ÔÇ×Trienalul Constitutional a salvat Constitu╚Ťia, a accentuat din punct de vedere juridic dezmembrarea Vechiului Regim ╚Öi a ├«nceput s─â profileze familiile politice ale liberalismului spaniolÔÇŁ [28]. Garantarea libert─â╚Ťii de exprimare, de ├«ntrunire, a presei a avut un important impact cultural, dezvolt├ónd interesul pentru politic─â ╚Öi dezbateri. Dup─â model francez, societ─â╚Ťile secrete (Societatea Inelului de Aur ÔÇô ramur─â a Masoneriei), patriotice (Societatea Patriotic─â a Prietenilor ╚Ü─ârii), asocia╚Ťiile, cluburile cunosc o real─â ├«nflorire, ai c─ârei principali beneficiari vor fi genera╚Ťiile urm─âtoare de liberali sau conservatori, g├ónditori ╚Öi intelectuali. Fie c─â ├«l consider─âm un succes sau un adev─ârat e╚Öec, fie c─â simpatiz─âm sau nu cauza sa, El Trienio Liberal nu poate fi judecat ├«n complexitatea sa dec├ót privind ├«n ansamblu ├«ntreaga desf─â╚Öurare politic─â a secolului pe care l-a deschis ╚Öi pe care, cu mai mult sau mai pu╚Ťin merit, l-a inventat.


Louis Antoine Duce de Angouleme 1825 jpg jpeg

Ducele de Angoul├¬me 

NOTE

1. Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol.4, Iași, Institutul European, 1998, p.7.
2. Louis-Antoine dÔÇÖArtois, duc dÔÇÖ Angouleme ÔÇô fiul lui Carol al X-lea ╚Öi al Mariei Teresa de Savoia, nepotul regelui Ludovic al XVIII-lea al Fran╚Ťei. Este numit de unchiul s─âu ├«n fruntea expedi╚Ťiei ├«n Spania, dup─â cum regele Fran╚Ťei anun╚Ťa la 27 ianuarie 1823, la deschiderea sesiunii Camerelor.
3. Jacques Madaule, Istoria Fran╚Ťei, vol.2, Bucure╚Öti, Editura Politic─â, 1973, p.252.
4. Trienalul Liberal, cunoscut ╚Öi sub numele de Trienalul Constitu╚Ťional.
5. Cei ╚Öase ani de absolutism, ├«ncep├ónd cu restaura╚Ťia lui Fernando VII ╚Öi suprimarea Constitu╚Ťiei din 1812, p├ón─â la reu╚Öita Pronunciamiento-ului generalului Rafael de Riego.
6. ÔÇťAbominabilul deceniu ÔÇť caracterizat prin represiunea comandat─â de rege.
7. Constitu╚Ťia promulgat─â de Cortesurile reunite la C├ídiz la 19 martie 1812, cunoscut─â ╚Öi sub denumirea de ÔÇťLa PepaÔÇŁ, pe 19 martie locuitorii C├ídizului-gaditanii s─ârb─âtorindu- l pe Sf├óntul Iosif (Jose, alintat Pepe)
8. Spania secolului al XIX-lea.
9. Cel dorit ├«n lips─â (cu referire la captivitatea sa de la Valencay)-ÔÇťEl Rey imaginarioÔÇŁ.
10. Felonia ├«nsemnand ÔÇťtr─âdareÔÇŁ.
11. Carlos al IV-lea și Maria Luiza.
12. Carlos Seco Serrano în Introducere la Miguel Artola, La España de Fernando VII, Barcelona, RBA, 2005, p. 20.
13. Ibidem; se refer─â la Manifestul Per╚Öilor din 12 aprilie 1814, care solicita regelui Fernando VII ├«ntoarcerea la structurile Vechiului Regim ╚Öi abolirea deciziilor Cortesurilor din Cadiz. Denumirea de Manifest al Per╚Öilor f─âcea aluzie la obiceiul per╚Öilor de a ÔÇťp─âstraÔÇŁ 5 zile de anarhie ├«n urma mor╚Ťii regelui lor.
14. Angel Martinez de Velasco în Walther L. Bernecker, Carlos Collado Seidel, Paul Hoser (eds.), Los Reyes de España, Madrid, Siglo XXI Editores, 1999, p. 221.
15. Joseph Perez, Istoria Spaniei, București, Artemis, 2007, p.523.
16. Ibidem, p.520.
17. Formată în 1816 la Madrid, a încercat asasinarea regelui când acesta urma să meargă la amanta sa, Pepa La Malagueña.
18. Javier Tussel (ed.), La Edad Contemporánea, tomo 2, Madrid, Grupo Santillana de Ediciones, 2001, p. 35.
19. Antonio Alcala Galiano y Fernandez de Villavicencio (1789-1865), politician ╚Öi scriitor spaniol, participant la mi╚Öcarea lui Rafael de Riego: ÔÇťla pluma estaba m├ís activa que la espadaÔÇŁ.
20. ÔÇťSi Riego muri├│ fusilado / no muri├│ como infame y traidor, / que muri├│ con la espada en la mano / defendiendo la Constituci├│n.ÔÇŁ
21. Fernando Diaz-Plaja, Otra historia de Espana, Madrid, Plaza&Janes S.A. Editores, 1972, p.301
22. Pierre Vilar, Istoria Spaniei, ed.a IIa, Bucureti, Corint, 2006, p.63.
23. ÔÇťLos afrancesadosÔÇŁ era denumirea acordat─â partizanilor lui Napoleon ╚Öi ai lui Jose Bonaparte, ├«n timpul ├«n care acesta a de╚Ťinut coroana Spaniei, promotori ai ideilor Revolu╚Ťiei Franceze. ├Än momentul ├«ntoarcerii lui Fernando VII sunt nevoi╚Ťi s─â plece ├«n exil.
24. Angel Martinez de Velasco în Walther L. Bernecker, Carlos Collado Seidel, Paul Hoser (eds.), Los Reyes de España, Madrid, Siglo XXI Editores, 1999, p.224.
25. Reprezentan╚Ťii curentului anilor ÔÇÖ20, artizanii Pronunciamientului victorios.
26. Ibidem.
27. Joseph Perez, Istoria Spaniei, București, Artemis, 2007, p.530.
28. Angel Bahamonde, Jesus A. Martinez, Historia de Espa├▒a. Siglo XX, Madrid, Ediciones Catedra S.A,1994, p.19.