1 Decembrie 1918 la Bistrița și Năsăud

Intrarea Regatului României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916 (14/27 august 1916), a găsit națiunea română locuitoare în cadrul a trei statalități: Regatul României, Imperiul Țarist și Imperiul Austro-Ungar, reprezentând pentru toți românii o enormă durere în lunga durată a istoriei.

Mai mult decât atât, derularea ostilităților militare nu au decurs deloc favorabil visului de sute de ani al românilor, acela de a trăi cu toții în cadrul unui singur stat. Înfrângerile militare ale armatei române, retragerea administrației, monarhiei și a unei părți din populație în străvechea Moldovă, toate acestea culminând cu semnarea Tratatului de la Buftea-București, din primăvara anului 1918, păreau a nărui această speranță pentru totdeauna, scrie Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud, pe pagina de Facebook a instituției.

Se adaugă la toate acestea drama sufletească greu de exprimat în cuvintele de multe ori prea sărace ale istoricului, și anume tragedia enormă a românilor, aflați de o parte și alta a Munților Carpați, siliți să lupte unul împotriva celuilalt pentru realizarea unor obiective străine și potrivnice oricărei întregiri naționale.

Liviu Rebreanu, marele romancier al literaturii române, fiu al acestor meleaguri, a surprins într-o frescă de epocă fără egal această durere teribilă a sufletului și conștiinței românești în romanul „Pădurea Spânzuraților”. Astfel, la începutul anului 1917, pe când totul părea pierdut, apare o lumină nesperată odată cu Declarația de Unire a Basarabiei cu Regatul României, la 9 aprilie 1918, și, astfel, marea speranță prindea iarăși viață.

Pe teritoriul comitatului Bistrița-Năsăud, evenimentele militare și politice ale războiului din toamna anului 1918 (lunile octombrie, noiembrie) aduc o stare de frământare și speranță extraordinare pentru populație. Pe fondul prăbușirii Puterilor Centrale și al întregului context militar-politic al războiului, la 22 Octombrie 1918 se citește în parlamentul de la Budapesta „Declarația Partidului Național Român”, pe baza căreia se vor lua toate deciziile privind dezlipirea și apoi unirea Transilvaniei cu România.

După constituirea, la data de 3 noiembrie, în comitate, orașe și comune a Consiliilor Naționale și a Gărzilor Naționale, are loc la Bistrița, în 7 Noiembrie 1918, depunerea jurământului Gărzii Naționale Române. Evenimentul s-a petrecut în curtea fostei cazarme de honvezi a armatei Austro-Ungare, astăzi clădirea Muzeului Bistrița, eveniment ce a fost reconstituit de către instituția muzeală bistrițeană la data de 25 noiembrie 2021.

Tot în luna noiembrie se constituie, în Transilvania, cercurile electorale în vederea alegerii reprezentanților locali care urmau să participe la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia. În acest sens, la nivelul Comitatului Bistrița-Năsăud, au fost organizate două cercuri electorale la Bistrița, respectiv Năsăud.

Bistrițenii i-au ales ca reprezentanți pe Gavril Tripon, Dionisie Login, Petru Poruțiu, Mihai Doroftei și Ioan Cotoc, iar năsăudenii pe Ioan Pecurariu, Victor Onișor, Ioan Catarig, Zăgreanu Laurențiu Oanea și Eliseu Dan. Delegația pleacă spre Alba-Iulia la data de 24 noiembrie pentru a fi martoră așa cum, pe bună dreptate, s-a spus la momentul astral al istoriei neamului românesc.

Pe acest fond de tumult național și revoluționar, în data de 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei hotărăște unirea cu România, adăugându-se astfel încă o nestemată la întregirea firească teritorială a statului român.

În anul 1930, gazeta bistrițeană ,,Săptămâna” rememora entuziasmul acelui timp: ,,În piața din fața bisericii unite, românii bistrițeni și cei veniți din apropiere s-au prins în horă cu ostașii Regelui Ferdinand I, ce au venit să ne scape de robie. În această piață s-au rostit discursuri patriotice, ofițerii și soldații din vechiul regat s-au îmbrățișat cu frații lor ardeleni, în lungi îmbrățișări de dragoste și frăție, din ochii tuturor au curs lacrimi de bucurie și pe acest loc a fost martoră Bistrița la unirea fraților” (Săptămâna, anul III. nr. 126, 1930).

În spatele acestor nume de participanți consemnate de documentele oficiale există participarea sub diferite forme a unei întregi națiuni la aceste evenimente unice din istoria națională.

Tabloul evenimentelor petrecute pe teritoriul Comitatului Bistrița-Năsăud în toamna și iarna anului 1918 este extrem de condensat cu evenimente remarcabile, noi nefăcând altceva decât să ne oprim pe lungimea câtorva rânduri asupra acestui moment luminos al istoriei locale și naționale. In discursul său, episcopul unit Iuliu Hossu cel care a citit proclamația unirii de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, spunea :

,,Fraților! Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește, prin poporul său credincios dreptatea Sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România...”