Organizarea primelor manifestări comuniste dedicate zilei de 1 Decembrie - document dintr-o şedinţă a Frontului Naţional Democrat de la finele lui noiembrie 1945

Acest document provenit din arhiva CC al PCR, aflat astăzi la Arhivele Naţionale, pe care-l reproducem integral (nu a mai fost decât parţial publicat) în anexa de la finalul articolului de faţă, se referă la şedinţa Frontului Naţional Democrat (FND) din 27 noiembrie 1945, coaliţia pro-comunistă care susţinea menţinerea la putere a guvernului comunist condus de Petru Groza instalat la 6 martie 1945 prin voinţa Uniunii Sovietice, a lui Stalin personal.

Principalele probleme discutate se referă la necesitatea proiectării unei imagini de unitate perfectă între forţele aliate în FND, chestiunea controlării şi ideologizării elevilor – categorie majoritar reacţionară anticomunistă şi problema raporturilor majorităţii româneşti cu minoritatea maghiară, respectiv a solidarităţii depline şi reciproce a partidelor şi grupărilor politice naţionale româneşti din FND şi a dizidenţei PNL (conduse de Gheorghe Tătărescu, care îşi anunţase şi ea intenţia de participare la manifestările guvernamentale programate de FND) cu Uniunea Populară Maghiară (UPM).

  Contextul în care s-a desfăşurat şedinţa amintită era dominat de ultimele reacţii represive ale PCR şi guvernului său împotriva partidelor politice “istorice” de opoziţie şi mai ales a participanţilor la manifestaţia promonarhistă şi anticomunistă din 8 noiembrie 1945, ameninţările şi violenţele petrecute în zilele de 8 şi 12 noiembrie (demonstraţia pro-monarhistă din Piaţa Palatului Regal, respectiv ceremoniile funebre dedicate victimelor mortale ale acelui miting) şi respectiv în perspectiva aniversării Marii Uniri în ziua de 1 decembrie pentru a fura astfel PNŢ şi PNL monopolul tradiţional al acestei aniversări patriotice. Paradoxal, PCR – un partid internaţionalist şi revizionist, care din 1921, de la înfiinţare, nu recunoscuse integritatea teritorială a României Mari, fiind ghidat din afara ţării, de la Moscova, ajuns la putere cu sprijinul ocupantului sovietic, dorea acum, la finele anului 1945, să organizeze demonstraţii patriotice, la nivel naţional, sărbătorind unirea Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Vechiul Regat, dar într-o manieră internaţionalistă, inclusiv cu participarea solidară a reprezentanţilor minorităţii maghiare (UPM).

Astfel, participanţii la şedinţă, la iniţiativa reprezentantului şi liderului PCR Vasile Luca, au decis “că e necesar de a organiza noi o demonstraţie de 1 Decembrie” atât în Bucureşti cât şi în provincie, cu participarea PNL – Gh. Tătărescu, alt aliat şi partener guvernamental, ca să contracareze manifestaţiile plănuite îndeosebi de PNŢ şi PNL.

V. Luca îi anunţa pe ceilalţi: „S’a discutat aceasta şi propunerea partidului nostru a fost, că dacă Etheridge1  nu va fi în Bucureşti, atunci n’are rost să facem această demonstraţie extraordinară, ci vom face numai întruniri în instituţii şi întreprinderi, precum şi campanii în presă.”

Se pare ca Mark Ethridge, trimisul special al SUA în România în anii 1945-1946 în vederea supravegherii situaţiei politice din ţară după criza guvernului Nicolae Rădescu, formarea guvernului P. Groza, în timpul grevei regale şi apoi a pregătirii şi desfăşurării campaniei electorale şi a alegerilor din noiembrie 1946, nu a rămas în capitală pe data de 1 decembrie 1945 şi de aceea plănuita mare demonstraţie comunistă de 1 decembrie din Bucureşti nu a avut loc sau a avut loc la dimensiuni şi cu ecouri mai reduse în presă şi opinia publică, doar cu mici reuniuni în fabrici şi instituţii şi unele mici campanii de presă. Totuşi, este de subliniat faptul că au fost organizate multiple manifestări şi şedinţe festive în diverse instituţii şi întreprinderi bucureştene: şcoli, universităţi, ministere, fabrici, cazarme, instituţii cultural-artistice etc.

Unităţile de învăţământ erau în mod special vizate, fiind considerate focare ale reacţiunii, elevii şi studenţii, dar şi unele cadre didactice, fiind percepuţi ca reacţionari: legionari, manişti, liberali ori simpatizanţi ai lor, după cum arăta delegatul Uniunii Patrioţilor (viitorul Partid Naţional Popular), prof. Mihail Dragomirescu:

„În şcoli, problema trebue privită cu multă seriozitate, pentrucă am impresia că reacţiunea cea mai cruntă, rămăşiţele legionare cu legături la naţ. ţăr. şi liberali, se concentrează în şcoli, prin directori, profesori şi elevii mari, precum şi în studenţime.

În studenţime nu ştiu în ce chip am putea preveni acţiunile lor şi lua măsuri, dar cred că în şcoli, -dacă se foloseşte experienţa nefericită dela 8 Nov. şi dacă se dau dispoziţiuni prin Min. Educaţiei Naţionale, ca toţi elevii să vină la şcoală şi să se facă apel spre a se vedea dacă ei participă la serbarea aceasta naţională iar profesorii să fie scoşi răspunzători de felul cum se desfăşoară ziua de 1 Nov. 2, Tineretul Progresist în legătură cu Min. Educaţiei Naţionale să participe activ, - dacă se procedează aşa, lucrurile vor merge bine.

Se pune întrebarea dacă e bine să scoatem acest tineret la demonstraţia masselor populare ale FND-ului. Eu mă gândesc, dacă ei sunt scoşi ...”

Aşadar, exista o reală teamă a liderilor FND că tinerii elevi şi studenţi le vor face surprize neplăcute: le vor sabota acţiunile şi vor scanda contra guvernului şi a PCR sau chiar vor participa la manifestaţiile organizate de opoziţie. De aceea, M. Dragomirescu propunea ca elevii să rămână consemnaţi în şcoli, nu scoşi la manifestaţie pe străzi:

„În orice caz dacă scoatem elevii de şcoală în stradă, trebue să fim atenţi, căci primejdia ca ei să fie atraşi în acţiuni împotriva noastră e mult mai mare decât atunci când ei ar comemora în şcoli. S’au văzut de ex. cazuri când elevii au fost scoşi la o demonstraţie în faţa Palatului de către noi, totuşi unii profesori şi unele şcoli au fost antrenate în acţiuni antidemocratice. Principala massă de manevră pe care o pot avea ei acum sunt studenţii şi elevii de şcoală.”

El dădea ca exemplu negativ profesoarele şi elevele de la Şcoala Centrală (fiind nominalizată prof. Pogoneanu, despre care afirma că ar fi trebuit să fie exclusă şi nu a fost), cerând intervenţia dură a ministrului Educaţiei Naţionale, socialistul Ştefan Voitec, pe care îl critica şi îl avertiza, dar în apărarea căruia sărea chiar V. Luca, amintind de evenimentele neplăcute pentru forţele guvernamentale din 8 noiembrie 1945 din timpul mitingului promonarhist şi anticomunist al opoziţiei ţărănisto-liberale din Piaţa Palatului Regal:

„Prof. DRAGOMIRESCU: În orice caz dacă scoatem elevii de şcoală în stradă, trebue să fim atenţi, căci primejdia ca ei să fie atraşi în acţiuni împotriva noastră e mult mai mare decât atunci când ei ar comemora în şcoli. S’au văzut de ex. cazuri când elevii au fost scoşi la o demonstraţie în faţa Palatului de către noi, totuşi unii profesori şi unele şcoli au fost antrenate în acţiuni antidemocratice. Principala massă de manevră pe care o pot avea ei acum sunt studenţii şi elevii de şcoală. Să i se comunice d-lui min. Voitech să dea dispoziţii drastice. La Min. Educaţiei Naţionale, nu a luat decât foarte palide măsuri împotriva acelora care s-au manifestat deschis de 8 Noembrie, în loc să-i zdrobească. De ex. profesoara Pogoneanu de la Şcoala Centrală de fete nu a fost exclusă. De câteva zile de când a primit aceste propuneri, dl. min. Voitech nu a făcut nimic şi cred că trebue făcut răspunzător de felul cum se vor manifesta elevii de 1 Decembrie.

Tov. LUCA: A scris în ziare că s’au suspendat câţiva.

Prof. DRAGOMIRESCU: Eu cunosc chestiunea şi ştiu că nu s’a făcut nimic din ceeace s’a propus chiar de către FU3  din minister, împreună cu delegaţii lor. De unde în prima zi el era foarte bătăios, treptat treptat s’a liniştit şi sancţiunile s’au mărginit cu înlocuirea unui director care participase cu toată şcoala la demonstraţie. FND-ul să-i atragă atenţiunea asupra acestei chestiuni, cum vor participa şcolile şi studenţii la această demonstraţie.”

Delegaţii Uniunii Patrioţilor (UP), Tineretului Progresist (TP) şi PNŢ – A. Alexandrescu au susţinut ideea că este mai bine ca elevii să fie ţinuţi în şcoli decât scoşi la manifestaţii din cauza predispoziţiei lor majoritar protestare anticomuniste şi antiguvernamentale, în final convingându-l şi pe V. Luca de acest lucru, în timp ce tov. Nechita – reprezentantul Tineretului Progresist, a indicat câteva exemple dintre cazurile cele mai grave, pe cele petrecute la Liceul Polizu (unde directorul a fost sancţionat de ministrul Şt. Voitec), Şcoala Centrală (atitudinile prof. Pogoneanu, considerată o instigatoare principală a manifestaţiei din 8 noiembrie) şi Liceul „Barbu Ştefănescu Delavrancea” (inerţia cadrelor didactice în faţa comportamentelor anticomuniste ale elevilor care scriu pe tablele din sălile de clasă lozinci anticomuniste şi antiguvernamentale):

„NECHITI: Ceeace a spus Dragomirescu în privinţa epurării ce trebue făcută e perfect adevărat. Deşi au fost sezizate [sesizate] organele superioare ale Min. Educaţiei Naţionale şi deşi noi am făcut tot ce era posibil, am înaintat material pentru a se lua măsuri, totuşi nu s’a luat nici o măsură, decât numai împotriva directorului dela Polizu. Profesoara Pogoneanu încă mai e la cate dră, deşi a fost descoperită ca una din instigatoare[le] demonstraţiei şi chiar acum face în clasă în timpul lecţiei, apropos-uri la adresa democraţiei. La liceul Delavrancea pe pereţi şi pe tablă se scriu lozinci reacţionare şi profesorii nu iau nici o măsură.

Noi am făcut totul ca să atragem o parte dintre profesorii democraţi în campania de pătrundere a Tineretului Progresist în şcoli, dar am întâmpinat piedici serioase. Acum, vom adresa un memoriu guvernului, în care să arătăm situaţia T.P. în şcoli, aceasta fiind o problemă naţională, şi vom cere sprijinul guvernului pentru rezolvarea problemelor tineretului, căci noi singuri nu o putem face. Noi nu avem concurs din partea autorităţilor decât în mod sporadic, dar un concurs dirijat, venit din toate părţile, sistematic, nu-l avem.

De aceea, problema scoaterii elevilor la demonstraţie, e o problemă foarte critică.

Prof. DRAGOMIRESCU: Să nu facă ceva la demonstraţie ...

Tov. LUCA: Dacă fac ceva îi snopim în bătaie şi îşi vor pierde pofta de a mai face ceva. Îi putem încadra între muncitori.

NECHITI: Dacă Min. Educaţiei îşi ia obligaţia să fie scoşi toţi profesorii, elevii, în faţa ochilor profesorilor democraţi nu vor avea curajul să demonstreze. Desigur că şi noi vom avea organele noastre de control şi ordine în jurul liceelor. Apoi vom avea în fiecare liceu un grup mai mare sau mai mic de Tineri Progresişti care vor supraveghia, însă această scoatere la demonstraţie se poate face numai cu o pregătire serioasă şi propun ca cu o zi înainte să se ţină conferinţe pe această temă în şcoli, sau chiar înainte de a merge la demonstraţie, pentru a se lămuri tineretul, căci el este de multe ori atras, fără a-şi da seama – bine înţeles nu vorbesc de elementele de rea credinţă, sau de cei cari sunt influenţaţi de acasă.

Tov. LUCA: Era vorba ca liceele centrale să fie mutate la periferie.

Prof. DRAGOMIRESCU: Nu s’a făcut nimic.

NECHITI: Am o propunere: în locul Şcolii Centrale, să se mute liceul Aurel Vlaicu, unde învaţă fete de ceferişti şi care din lipsă de încăperi nu-şi pot ţine cursurile.

N. STERE: Din cauza transportului, nu ştiu dacă nu s’ar supăra ceferiştii de această mutare.

Prof. DRAGOMIRESCU: Nu e departe.

Av. SIMION: Dacă pornim dela premiza că tineretul studenţesc şi şcolăresc nu e bine orientat, nu credeţi că ar fi mai potrivit ca să nu-i scoatem la manifestaţie, căci atunci în loc să avem grijă de manifestaţia întreagă, va trebui să ne ocupăm de ei. Să-i lăsăm în şcoli şi noi să ne ocupăm de restul manifestaţiei, căci reacţionari[i] vor încerca şi acolo.

Tov. LUCA: Ce să încerce? La 12 Nov. au încercat ceva? Ar fi zdrobiţi!

Da, e mai bine, să[-i] ţinem la şcoli.”

Se poate observa că delegatul Tineretului Progresist face unele reproşuri (ezitante şi mascate) autorităţilor, în speţă, guvernului şi, îndeosebi, Ministerului Educaţiei Naţionale că nu îi acorda suficient şi constant sprijinul organizatoric, ci doar îi dă concursul „în mod sporadic”, nu „sistematic”, „dirijat”, cum ar trebui.

De asemenea, este de remarcat faptul că acelaşi tov. Nechiti vorbeşte despre necesitatea aplicării unor măsuri dure, inclusiv a epurării cadrelor didactice provocatoare, instigatoare, anticomuniste şi antiguvernamentale, precum şi a organizării de echipe de supraveghere (a se citi teroare) şi de propagandă ( a se citi agitaţie şi manipulare) formate din elevi şi tineri membri ai TP, adăugând că este nevoie ca MEN să se implice mai serios în planul organizării, îndrumării şi controlului. Atât el, cât şi V. Luca, subliniază tacticile ce vor fi folosite ca să anihileze orice tentativă de sfidare sau criticare a regimului: încadrarea potenţialilor participanţi elevi la manifestaţiile planificate pentru 1 decembrie între coloanele de muncitori, iar în caz de proteste, scandări ori atitudini critice ale elevilor faţă de guvern şi PCR intervenţia echipelor de bătăuşi muncitori, după modelul grupelor de ciomăgari proletari folosite de PCR contra manifestanţilor promonarhişti şi anticomunişti din 8 şi 12 noiembrie.

În cele din urmă, însă, se ajunge la concluzia comună ca, din prudenţă, elevii să nu fie moblizaţi la manifestaţiile procomuniste şi guvernamentale de 1 decembrie. Este deosebit de semnificativ faptul că regimul comunist aflat la începuturile sale avea o veritabilă spaimă de tineri, studenţi şi elevi şi prefera să evite eventualitatea destul de ridicată a unor contestări ale acestora în timpul manifestărilor de 1 decembrie.

Totodată, liderii FND reuniţi în şedinţa din 27.XI.1945 cad în ridicol atunci când îşi arată exagerata fobie, teama şi ura faţă de majoritatea profesorilor, mai ales faţă de profesoarele de la Şcoala Centrală, admirabile şi oneste femei, cele mai multe dintre ele veritabile intelectuale, multe dintre ele cunoscute ca prietene ale Casei Regale şi câteva chiar foarte apropiate de Regina Mamă Elena, între care directoarea Elena Malaxa – sora magnatului industriaş ing. Nicolae Malaxa şi prof. Pogoneanu4 , unica numită şi acuzată ca fiind printre căpeteniile instigatoare la mitingul din 8.VIII.1945.

Mai este amintită şi ideea mutării liceelor centrale la periferie şi a celor profesionale/industriale în centrul capitalei, adică schimbul de sedii şcolare între elevii şi elevele din Bucureşti proveniţi din familii presupus burgheze, relativ înstărite, respectiv din familii modeste, muncitoreşti. Astfel, în sediul Şcolii Centrale din Strada Icoanei nr.3-5, monument arhitectonic realizat în stil neo-românesc, construit în 1890 de prestigiosul arhitect Ion Mincu, fostul Pensionat Domnesc de Demoazele înfiinţat de domnitorul Barbu Ştirbei în 1851 şi inaugurat oficial în 1852, unde au învăţat timp de multe generaţii, prin tradiţie, fetele din familiile de elită ale capitalei, se plănuise să fie aduse fetele de muncitori, ceferişti, mai ales, de la Liceul „Aurel Vlaicu” din cartierul Griviţa, dar schimbarea de local dintre aceste şcoli întâmpina impedimente din pricina distanţei cam mari şi a dificultăţilor de transport ale elevelor de la „Aurel Vlaicu” de la domiciliile lor din zona Calea Griviţei până în Str. Icoanei.

După reforma învăţământului şi epurarea aferentă din 1948, s-a atins parţial şi treptat şi scopul acesta urmărit de comunişti din 1945, în 1948 denumirea şcolii fiind modificată în Liceul de Fete Nr.10, apoi în 1953 în Şcoala Medie Nr.1 (mixtă, de atunci, nu doar de fete) şi în 1954 în Şcoala Medie Nr.10 (din 1956 „Zoia Kosmodemianskaia”), abandonându-se complet şi brusc tradiţiile elitiste educative, impunându-se modelul pedagogic sovietic, mai multe profesoare fiind epurate, iar unele, precum fosta directoare Elena Malaxa, chiar arestate şi închise în anii ’505.

În chestiunea colaborării cu minoritatea maghiară, se solicita de către V. Luca (el însuşi evreu maghiar, de origine etnică) şi de ceilalţi delegaţi participanţi la şedinţă participarea solidară a Uniunii Populare Maghiare (UPM) la respectiva demonstraţie de 1 decembrie, reprezentantul Confederaţiei Generale a Muncii (CGM), tov. Sencovici, precizând că UPM (care avea programată o întrunire internă abia pe 9 decembrie) trebuie să aplice linia politică trasată de guvern care avea drept scop principal înfrăţirea între popoarele conlocuitoare, depunerea unei munci susţinute comune, stimulată inclusiv de MEN şi de TP, pentru a pune în practică această solidaritate interetnică şi între generaţii, adăugând că muncitorimea sindicalizată va reacţiona cu o violenţă fizică extremă în cazul repetării unor proteste ale opoziţiei de genul celor din 8 şi 12 noiembrie 1945:

„Tov. SENCOVICI: Să nu vină cu cocarde naţionale, dar să vină cu lozinci juste, că suntem de acord că în cadrul graniţelor actuale aceste popoare pot trăi în înfrăţire, aplicând linia guvernului. De sute de ori suntem de acord cu tov. Luca: să mai încerce aceşti nenorociţi să facă o demonstraţie, în cadrul demonstraţiei noastre! Nouă ne convine să-i mai facem puţin praf, dar aceasta e metoda laşilor, când ei văd că sunt 10 legionari contra unui democrat – asta da, dar când vin doi muncitori, atunci se sperie. Dacă vom spune: iată, voi tineretul trebue să trăiţi înainte înfrăţiţi cu popoarele care trăiesc şi ele aci, în faţa voastră stă un viitor, iată cum stă problema – veţi vedea că altă atitudine vor lua ei atunci. Nu se poate a trimite studenţimea în mâna reacţiunii, spunând că sunt reacţionari. Prin constatări nu se schimbă nimic, nici prin instrucţiuni „severe” date din partea tovarăşului nostru Voitech, ci prin muncă. Şi e interesant ca Tineretul Progresist, fii ai ungurilor şi ai românilor, ai muncitorilor, să desfăşoare munca printre ei.

Noi vom pregăti pe muncitori în sensul acesta cum a fost explicat de tov. Luca şi apoi să încerce reacţiunea să facă ceva, îi vom da noi o lecţie cu această ocazie.”

Acelaşi Sencovici, delegatul CGM (al sindicatelor comuniste) critica, de asemenea, apatia şi slaba participare a ţărănimii, tineretului şi maghiarimii la planificarea acestei demonstraţii a FND, redusa implicare a Frontului Plugarilor (FP), Tineretului Progresist (TP) şi UPM, cerându-le imperativ o altă atitudine şi o intensă muncă de convingere a respectivelor categorii sociale, a maselor, în general, acuzând o lipsă acută de mobilizare din partea ungurilor, mai ales, dar şi solicitând combaterea opoziţiei/„reacţiunii”, a naţionalismului şovin şi garantând participarea cu drepturi egale a tuturor minorităţilor naţionale la viaţa social-politică a statului sub noul regim politic (comunist): „Pe mine mă interesează spiritul acesta, că ce putem noi să mai facem! Atunci spun şi eu: dacă voi nu sunteţi în stare, să închidem prăvălia aceasta a FND-ului şi nu mai facem demonstraţie. Dar nu se poate pune aşa problema! Câte consfătuiri vrei să faci, cum vrei să pregăteşti în câteva zile demonstraţia? Cum adică, reacţiunea e în stare şi noi nu? Aşa nu merge! Când e vorba de unguri, atâţia unguri trăiesc în Bucureşti, că suntem al doilea oraş după Budapesta; când e vorba însă de mobilizarea lor la demonstraţie, avem nimica toată. Trebue combătut acest spirit. Totul depinde de felul cum muncim. Noi subliniem pe de o parte că nu va fi dat un caracter naţional şovin, aceasta trebue smuls din mâna reacţiunii. E o problemă a popoarelor din România, unde celelalte naţiuni să ia parte cu drepturi egale şi popoarele conlocuitoare să considere că acest act trebue să devină un bun şi pentru ei. Aceasta e o problemă de lămurire.”

Acest discurs era pe linia trasată de Vasile Luca (Luka László) la începutul şedinţei, când, referindu-se la decizia luată de anterioara şedinţă a Biroului FND desfăşurată la Tg. Mureş, anunţa că Transilvania va rămâne (cu acordul sovieticilor) în graniţele României, iar maghiarii sunt datori să se adapteze noii situaţii şi să se integreze în noua societate: „Tov. LUCA: (arată foarte pe scurt situaţia din Ardeal şi că prin rezoluţia şedinţei plenare care a avut loc la Tg. Mureş s’a luat poziţie hotărâtă în problema graniţelor Ardealului. Singura rezolvare este încadrarea maghiarilor în România democratică, deoarece pericolul nu vine nici din partea României democrate, nici din partea Ungariei democrate, ci din partea imperialismelor din afară.)”

 Trebuie subliniată şi nemulţumirea prof. Dragomirescu, delegatul UP, care a exprimat ideea că UP a fost discriminată de tov. Constantin Doncea (pe care-l consideră vinovat şi a cărui pedepsire o cere, fără a primi satisfacţie de la V. Luca), fiind omisă de la cuvântările prilejuite de ceremoniile de la înmormântarea din 12 noiembrie 1945 a victimelor din 8 noiembrie şi se plânge că UP este subestimată în cadrul FND, al cărui preşedinte prezent, V. Luca, îi răspunde scurt şi vizibil deranjat de aceste critici şi pretenţii că UP trebuie să participe şi să aranjeze la comisia de pregătire a demonstraţiei ordinea discursurilor astfel ca să nu se mai repete inconvenientul petrecut pe 12 noiembrie:

„Prof. DRAGOMIRESCU: În legătură cu eventualele cuvântări, rog să se pregătească din vreme cine şi cum vorbeşte, pentrucă la înmormântare mi s’a spus că nu va vorbi decât un reprezentant al FND şi unul al plugărimii şi al tineretului, pentruca apoi acolo să vorbească reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor politice, minus U.P., care avea cei mai mulţi morţi. Doncea mi-a spus mie personal când m’am dus să mă interesez dacă vorbeşte cineva din partea noastră, că nu vorbeşte nimeni, ca să văd apoi că vorbesc reprezentanţii celorlalte organizaţii. E o subapreciere a organizaţiei noastre în sânul FND-ului judeţean şi am vrea ca aceasta să nu se mai întâmple.

Tov. LUCA: Participaţi la comisie şi aranjaţi acolo.

Tov. DRAGOMIRESCU: Am vrea să i se atragă atenţia lui Doncea asupra greşelii făcute rândul trecut.”

Şedinţa FND din 27.11.1945 se termina prin stabilirea componenţei unei comisii pregătitoare a manifestaţiei de 1 decembrie, coordonată de tov. Miron Constantinescu de la PCR, comisie care urma să se întrunească a doua zi la sediul FND judeţean şi să hotărască detaliile tuturor aspectelor organizatorice rămase restante, după care trebuia să se publice şi în presă anunţurile şi convocatoriile corespondente, fiecare delegat de organizaţie politico-socială membră a FND trasând directivele în ţară pentru organizaţia respectivă.

În concluzie, FND condus de PCR pregătea numeroase manifestaţii de 1.XII.1945 în Bucureşti şi în provincie pentru a contracara partidele istorice naţionale: PNŢ – Maniu-Mihalache şi PNL – Brătianu, a le combate ideologic şi electoral şi a manipula populaţia României printr-o propagandă mincinoasă, fals patriotică, demagogică, prefăcându-se că vizează unitatea naţională, suveranitatea, independenţa, prosperitatea şi libertatea poporului, în vreme ce desfăşura mai pe ascuns sau mai făţiş un întreg proces de sovietizare/comunizare a societăţii românesti postbelice, manipulând sau persecutând inclusiv tinerii anti-comuniştii, chiar şi elevele.

Gabriel CATALAN

ANEXA

„Nr. 23876

Nr. 681/27.XI.19457

1168    27 XI 19459

ŞEDINŢA BIROULUI F. N. D.

27 Noembrie 194510

Au luat parte:

Tov. Vasile Luca din partea partidului Comunist

„ Sencovici „ „ Confederaţiei Generale a Muncii

Nichifor Stere „ „ Frontului Plugarilor

Nechiti „ „ Tineretului Progresist

Prof. Mihail Dragomirescu „ „ Uniunii Patrioţilor

Cristina Şerban „ „ UFAR11

Av. Simion „ „ partidului naţ. ţăr FND12

Un reprezentant al Uniunii Populare Maghiare

Tov. LUCA: (arată foarte pe scurt situaţia din Ardeal şi că prin rezoluţia şedinţei plenare care a avut loc la Tg. Mureş s’a luat poziţie hotărâtă în problema graniţelor Ardealului. Singura rezolvare este încadrarea maghiarilor în România democratică, deoarece pericolul nu vine nici din partea României democrate, nici din partea Ungariei democrate, ci din partea imperialismelor din afară.)

 Ziua de 1 Decembrie trebue să fie un prilej de afirmare a solidarităţii dintre poporul român şi maghiar. Trebue să fim atenţi la manevrele reacţiunii, deoarece s’au lansat manifeste aţâţătoare, direct de către elementele legionare, căci maniştii şi brătieniştii au intrat puţin în panică. La Bucureşti pericolul nu e mare, dar în provincie poate să fie ceva mai serios. În orice caz credem că e necesar de a organiza noi o demonstraţie de 1 Decembrie. S’a discutat aceasta şi propunerea partidului nostru a fost, că dacă Etheridgenu va fi în Bucureşti, atunci n’are rost să facem această demonstraţie extraordinară, ci vom face numai întruniri în instituţii şi întreprinderi, precum şi campanii în presă. Noi însă nu ştim dacă el va fi sau nu în Bucureşti în acel timp, deci trebue să ne pregătim pentru demonstraţia care se face sub egida FND-ului. Se va face o comisie care să o pregătească, aşa ca la înmormântarea din 12 Nov., unde s’a văzut această unitate a tuturor forţelor democratice şi participarea liberalilor a dat o anvergură formidabilă. Aşa că e necesar ca din fiecare organizaţie să trimiteţi câte un reprezentant în această comisie de pregătire. Soc. dem. şi comuniştii au desemnat deacum reprezentanţii lor. Luaţi legături cu aceştia şi să începeţi să lucraţi.

Av. SIMION: Demonstraţia va fi numai în Bucureşti?

Tov. LUCA: Nu, în toată ţara, în toate centrele mai importante.

N. STERE: În ceeace priveşte ţărănimea, am constatat în ultimul timp, că datorită schimbării timpului, a frigului, se lasă mai greu adusă. De ex. am avut cazuri când au stat în frig în vagoane, ei sunt mai prost îmbrăcaţi căci de venit vin cei săraci, şi deci nu se prea încumetă să vină. Apoi îi costă şi bani, căci trebue să mai aştepte prin gări, şi-şi mai ia de mâncare şi aşa că nu credem că în Capitală ar putea veni mulţi ţărani.

Tov. LUCA: Din jurul Capitalei...

STERE: Cei din jurul Capitalei nu sunt p[e]ntru noi o massă care să vină. Ei merg cu ceapă, cu cartofi, ca să vândă. În centrele celelalte, în judeţe mai agricole şi unde nu se face prea mare negustorie, pot veni 5-10.000.

Prof. DRAGOMIRESCU: În legătură cu 1 Decembrie, trebue să dăm atenţia cuvenită, comemorărilor din şcoli şi să vedem în ce mod pregătim în ministere participarea prin sindicate a funcţionarilor, cum facem să-i încadrăm noi, ca să nu-i încadreze duşmanii noştri.

Eu propun să se facă întruniri explicative în ministere şi după aceea să se pornească la demonstraţie, după ce şeful departamentului a explicat în ce chip vedem noi alipirea Ardealului. După aceasta, sindicatele respective să meargă la demonstraţie.

În şcoli, problema trebue privită cu multă seriozitate, pentrucă am impresia că reacţiunea cea mai cruntă, rămăşiţele legionare cu legături la naţ. ţăr. şi liberali, se concentrează în şcoli, prin directori, profesori şi elevii mari, precum şi în studenţime.

În studenţime nu ştiu în ce chip am putea preveni acţiunile lor şi lua măsuri, dar cred că în şcoli, -dacă se foloseşte experienţa nefericită dela 8 Nov. şi dacă se dau dispoziţiuni prin Min. Educaţiei Naţionale, ca toţi elevii să vină la şcoală şi să se facă apel spre a se vedea dacă ei participă la serbarea aceasta naţională iar profesorii să fie scoşi răspunzători de felul cum se desfăşoară ziua de 1 Nov.13 , Tineretul Progresist în legătură cu Min. Educaţiei Naţionale să participe activ, - dacă se procedează aşa, lucrurile vor merge bine.

Se pune întrebarea dacă e bine să scoatem acest tineret la demonstraţia masselor populare ale FND-ului. Eu mă gândesc, dacă ei sunt scoşi ...

Tov. LUCA: De altfel şi Tătărăscu a anunţat că vrea să ia parte, astfel că nu va fi numai o demonstraţie a FND-ului, ci a întregului guvern.

Prof. DRAGOMIRESCU: În orice caz dacă scoatem elevii de şcoală în stradă, trebue să fim atenţi, căci primejdia ca ei să fie atraşi în acţiuni împotriva noastră e mult mai mare decât atunci când ei ar comemora în şcoli. S’au văzut de ex. cazuri când elevii au fost scoşi la o demonstraţie în faţa Palatului de către noi, totuşi unii profesori şi unele şcoli au fost antrenate în acţiuni antidemocratice. Principala massă de manevră pe care o pot avea ei acum sunt studenţii şi elevii de şcoală. Să i se comunice d-lui min. Voitech să dea dispoziţii drastice. La Min. Educaţiei Naţionale, nu a luat decât foarte palide măsuri împotriva acelora care s-au manifestat deschis de 8 Noembrie, în loc să-i zdrobească. De ex. profesoara Pogoneanu de la Şcoala Centrală de fete nu a fost exclusă. De câteva zile de când a primit aceste propuneri, dl. min. Voitech nu a făcut nimic şi cred că trebue făcut răspunzător de felul cum se vor manifesta elevii de 1 Decembrie.

Tov. LUCA: A scris în ziare că s’au suspendat câţiva.

Prof. DRAGOMIRESCU: Eu cunosc chestiunea şi ştiu că nu s’a făcut nimic din ceeace s’a propus chiar de către FU14  din minister, împreună cu delegaţii lor. De unde în prima zi el era foarte bătăios, treptat treptat s’a liniştit şi sancţiunile s’au mărginit cu înlocuirea unui director care participase cu toată şcoala la demonstraţie. FND-ul să-i atragă atenţiunea asupra acestei chestiuni, cum vor participa şcolile şi studenţii la această demonstraţie.

Av. SIMION: Care e părerea Tineretului Progresist?

NECHITI: Ceeace a spus prietenul Dragomirescu în privinţa epurării c e trebue făcută e perfect adevărat. Deşi au fost sezizate [sesizate] organele superioare ale Min. Educaţiei Naţionale şi deşi noi am făcut tot ce era posibil, am înaintat material pentru a se lua măsuri, totuşi nu s’a luat nici o măsură, decât numai împotriva directorului dela Polizu. Profesoara Pogoneanu încă mai e la cate dră, deşi a fost descoperită ca una din instigatoare[le] demonstraţiei şi chiar acum face în clasă în timpul lecţiei, apropos-uri la adresa democraţiei. La liceul Delavrancea, pe pereţi şi pe tablă se scriu lozinci reacţionare şi profesorii nu iau nici o măsură.

Noi am făcut totul ca să atragem o parte dintre profesorii democraţi în campania de pătrundere a Tineretului Progresist în şcoli, dar am întâmpinat piedici serioase. Acum, vom adresa un memoriu guvernului, în care să arătăm situaţia T.P. în şcoli, aceasta fiind o problemă naţională, şi vom cere sprijinul guvernului pentru rezolvarea problemelor tineretului, căci noi singuri nu o putem face. Noi nu avem concurs din partea autorităţilor decât în mod sporadic, dar un concurs dirijat, venit din toate părţile, sistematic, nu-l avem.

De aceea, problema scoaterii elevilor la demonstraţie, e o problemă foarte critică.

Prof. DRAGOMIRESCU: Să nu facă ceva la demonstraţie ...

Tov. LUCA: Dacă fac ceva îi snopim în bătaie şi îşi vor pierde pofta de a mai face ceva. Îi putem încadra între muncitori.

NECHITI: Dacă Min. Educaţiei îşi ia obligaţia să fie scoşi toţi profesorii, elevii, în faţa ochilor profesorilor democraţi nu vor avea curajul să demonstreze. Desigur că şi noi vom avea organele noastre de control şi ordine în jurul liceelor. Apoi vom avea în fiecare liceu un grup mai mare sau mai mic de Tineri Progresişti care vor supraveghia, însă această scoatere la demonstraţie se poate face numai cu o pregătire serioasă şi propun ca cu o zi înainte să se ţină conferinţe pe această temă în şcoli, sau chiar înainte de a merge la demonstraţie, pentru a se lămuri tineretul, căci el este de multe ori atras, fără a-şi da seama – bine înţeles nu vorbesc de elementele de rea credinţă, sau de cei cari sunt influenţaţi de acasă.

Tov. LUCA: Era vorba ca liceele centrale să fie mutate la periferie.

Prof. DRAGOMIRESCU: Nu s’a făcut nimic.

NECHITI: Am o propunere : în locul Şcolii Centrale, să se mute liceul Aurel Vlaicu, unde învaţă fete de ceferişti şi care din lipsă de încăperi nu-şi pot ţine cursurile.

N. STERE: Din cauza transportului, nu ştiu dacă nu s’ar supăra ceferiştii de această mutare.

Prof. DRAGOMIRESCU: Nu e departe.

Av. SIMION: Dacă pornim dela premiza că tineretul studenţesc şi şcolăresc nu e bine orientat, nu credeţi că ar fi mai potrivit ca să nu-i scoatem la manifestaţie, căci atunci în loc să avem grijă de manifestaţia întreagă, va trebui să ne ocupăm de ei. Să-i lăsăm în şcoli şi noi să ne ocupăm de restul manifestaţiei, căci reacţionari[i] vor încerca şi acolo.

Tov. LUCA: Ce să încerce? La 12 Nov. au încercat ceva? Ar fi zdrobiţi!

Da, e mai bine, să[-i] ţinem la şcoli.

Uniunea Populară Maghiară să participe deasemenea la manifestaţie.

Reprezentantul UPM: Massa ce o avem noi aci nu e prea mare, dar în orice caz vom participa.

Av. SIMION: Simbolic are importanţă.

Prof. DRAGOMIRESCU: În legătură cu eventualele cuvântări, rog să se pregătească din vreme cine şi cum vorbeşte, pentrucă la înmormântare mi s’a spus că nu va vorbi decât un reprezentant al FND şi unul al plugărimii şi al tineretului, pentruca apoi acolo să vorbească reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor politice, minus U.P., care avea cei mai mulţi morţi. Doncea mi-a spus mie personal când m’am dus să mă interesez dacă vorbeşte cineva din partea noastră, că nu vorbeşte nimeni, ca să văd apoi că vorbesc reprezentanţii celorlalte organizaţii. E o subapreciere a organizaţiei noastre în sânul FND-ului judeţean şi am vrea ca aceasta să nu se mai întâmple.

Tov. LUCA: Participaţi la comisie şi aranjaţi acolo.

Tov. DRAGOMIRESCU: Am vrea să i se atragă atenţia lui Doncea asupra greşelii făcute rândul trecut.

Tov. SENCOVICI: Faţă de ceeace a spus prietenul nostru dela Fr. Plugarilor şi faţă de părerile în legătură cu tineretul studenţesc, apoi faţă de cuvântul prietenului dela U.P.M. că „putem şi noi să facem ceva”, ar mai trebui să venim şi noi că ce ne interesează pe noi muncitorii problema naţională când noi suntem internaţionalişti? Nu se poate pune aşa problema. Tocmai ce e mai interesant pentru noi, ţăranii săraci, nu vin, iar acei cari vin sunt cu ceapă şi cartofi. E foarte interesant că oamenii mici gospodari cari vin cu ceapă şi faină, aceia nici nu vin în socoteală ca prin organizaţia Fr. Plugarilor să-i reţinem aci la demonstraţie. Pe mine mă interesează spiritul acesta, că ce putem noi să mai facem! Atunci spun şi eu: dacă voi nu sunteţi în stare, să închidem prăvălia aceasta a FND-ului şi nu mai facem demonstraţie. Dar nu se poate pune aşa problema! Câte consfătuiri vrei să faci, cum vrei să pregăteşti în câteva zile demonstraţia? Cum adică, reacţiunea e în stare şi noi nu? Aşa nu merge! Când e vorba de unguri, atâţia unguri trăiesc în Bucureşti, că suntem al doilea oraş după Budapesta; când e vorba însă de mobilizarea lor la demonstraţie, avem nimica toată. Trebue combătut acest spirit. Totul depinde de felul cum muncim. Noi subliniem pe de o parte că nu va fi dat un caracter naţional şovin, aceasta trebue smuls din mâna reacţiunii. E o problemă a popoarelor din România, unde celelalte naţiuni să ia parte cu drepturi egale şi popoarele conlocuitoare să considere că acest act trebue să devină un bun şi pentru ei. Aceasta e o problemă de lămurire.

Tov. LUCA: După Tg. Mureş a ţinut UPM vreo întrunire?

Reprez. UPM: Nu, avem una în ziua de 9.

Tov. SENCOVICI: Să nu vină cu cocarde naţionale, dar să vină cu lozinci juste, că suntem de acord că în cadrul graniţelor actuale aceste popoare pot trăi în înfrăţire, aplicând linia guvernului. De sute de ori suntem de acord cu tov. Luca: să mai încerce aceşti nenorociţi să facă o demonstraţie, în cadrul demonstraţiei noastre! Nouă ne convine să-i mai facem puţin praf, dar aceasta e metoda laşilor, când ei văd că sunt 10 legionari contra unui democrat – asta da, dar când vin doi muncitori, atunci se sperie. Dacă vom spune : iată, voi tineretul trebue să trăiţi înainte înfrăţiţi cu popoarele care trăiesc şi ele aci, în faţa voastră stă un viitor, iată cum stă problema – veţi vedea că altă atitudine vor lua ei atunci. Nu se poate a trimite studenţimea în mâna reacţiunii, spunând că sunt reacţionari. Prin constatări nu se schimbă nimic, nici prin instrucţiuni „severe” date din partea tovarăşului nostru Voitech, ci prin muncă. Şi e interesant ca Tineretul Progresist, fii ai ungurilor şi ai românilor, ai muncitorilor, să desfăşoare munca printre ei. Noi vom pregăti pe muncitori în sensul acesta cum a fost explicat de tov. Luca şi apoi să încerce reacţiunea să facă ceva, îi vom da noi o lecţie cu această ocazie15.

Stere: Trebue să ştim dacă lucrurile rămân definitiv hotărâte, căci nouă ne-ar conveni să publicăm invitaţia pentru ţărani şi în gazeta noastră.

Tov. Luca: Hotărîm aci comisiunea de pregătire, care mâine va discuta şi va şti exact cum rămâne. Trebue să facem un apel şi în numele FND.

Prof. Dragomirescu: Comisia lucrează aci sau la FND judeţean?

CRISTINA ŞERBAN: S’a ţinut azi o şedinţă în această privinţă la FND judeţean.

Tov. Luca: Voi daţi directive pentru organizaţia respectivă, în restul ţării. Comisia va lucra la FND judeţean.

Din partea noastră e delegat în comisie Miron Constantinescu, din partea soc. dem. Mişa Levin şi Burcă. Trebue numiţi delegaţi din fiecare organizaţie şi să vă interesaţi la tov. Miron unde se adună, ca să puteţi lua contact.

Se stabilesc următorii delegaţi în comisiunea pregătitoare:

din partea U.P. Av. Oancea

          ” Fr. Plugarilor Nicolae Popa

          ” Confederaţiei Moraru

          ” Naţ. ţăr. Iorgulescu

          ” T.P. Baciu

          ” U.P.M. Bacoy

          ” UFAR Boureanu sau Aurora Antonescu.

                                                          ------”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 115/1945, ff.2-6)

NOTE