Ziua Mondială a Teatrului - 27 martie
Începând din 1961, la 27 martie se sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului, prilej pentru organizarea unor evenimente care oferă publicului ocazia de a-și întâlni artiștii preferați.
În mod tradițional, în fiecare an, o personalitate de talie internațională este invitată să transmită un mesaj special dedicat acestei arte a spectacolului. Mesajul pentru Ziua Mondială a Teatrului 2024 îi aparține scriitorului norvegian Jon Fosse și are în centru ideea că „Arta este pace”. Deși cu toții suntem diferiți, suntem fundamental asemănători, iar arta ia de la fiecare ce este absolut unic, absolut specific și îl face să devină universal, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Teatrul românesc, în forma sa cultă, a cunoscut o evoluție accentuată după Revoluția de la 1848, prin cristalizarea unei dramaturgii autohtone ai cărei exponenți au fost Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Al. Davila, B. Ștefănescu Delavrancea și I. L. Caragiale, completată de înființarea Conservatoarelor de Muzică și Declamațiune de la București și de la Iași (1864) menite „de a forma artiști dramatici pentru teatrul român și artiști de muzică vocală, instrumentală și balerini pentru crearea operei naționale”. (Ioan Massoff, „Teatrul românesc. Privire istorică”, vol. II, 1860-1880)
Alături de comediile satirice care făceau deliciul publicului s-a dezvoltat o nouă direcție, aceea a dramelor istorice de inspirație românească, un catalizator al sentimentelor naționale.
Una din marile scene de spectacol, la fel de iubită de public și în prezent, a fost cea a Teatrului cel Mare din București, actualul Teatru Național, a cărui istorie se confundă cu cea a mișcării teatrale românești. Printre primele reprezentații care i-au încântat pe spectatori în 1853 se numără „Chirița în provincie”, debutul dramaturgului Vasile Alecsandri la București, cu celebrul Matei Millo în rolul principal.
Arhivele Naționale ale României publică, pe pagina de Facebook a instituției, o selecție de documente care reflectă evoluția Teatrului Național din București până la Primul Război Mondial, printre care amintim „Proiectul pentru reorganizarea Teatrului Român și înființarea unui Conservator de Artă Dramatică și Muzicală” (1864), cu semnătura lui Mihail Kogălniceanu, președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Interne, dar și fotografiile actorilor Lucia Sturza Bulandra și Aristide Demetriade, care s-au bucurat de succes pe scena Teatrului Național în perioada respectivă.
Documentele fac parte de fondul familial Demetriade, fondul Teatrul Național București, Colecția Documente Fotografice și Colecția de ilustrate de la Schmid Frederic, sec. XIX-XX (SJAN Maramureș) și pot fi studiate la sălile de studiu ale Arhivelor Naționale.
