UNESCO adaugă Valea Khorramabad din Iran pe Lista Patrimoniului Universal. De ce s-a ales acest lucru?
Într-un moment istoric pentru arheologie și patrimoniul iranian, siturile preistorice din Valea Khorramabad au fost oficial incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în cadrul celei de-a 47-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, desfășurată la Paris pe 11 iulie 2025. Este pentru prima dată când un sit paleolitic din Iran este recunoscut de prestigioasa listă, marcând o piatră de hotar importantă în recunoașterea globală a istoriei timpurii a umanității din Munții Zagros.
O fereastră spre 60.000 de ani de istorie umană
Situată în lanțul muntos Zagros din vestul Iranului, Valea Khorramabad a fost timp de milenii un coridor cultural și ecologic esențial între Mesopotamia, Podișul Iranian și Asia Centrală. „Peisajul său carstic este dur și accidentat”, afirmă Ata Hasanpour, director general al Departamentului pentru Patrimoniu Cultural, Turism și Meșteșuguri din Lorestan, „dar adăpostește peșteri și adăposturi stâncoase care ne oferă informații despre 60.000 de ani de activitate umană, din Paleoliticul Mijlociu până în Epoca Bronzului”.
Încluderea UNESCO acoperă cinci situri arheologice confirmate științific: Yafteh, Ghamari, Kunji, Gilvaran și Gar Arjeneh. Împreună, acestea oferă o secvență culturală continuă și remarcabilă, furnizând informații neprețuite despre evoluția comportamentului uman și a proceselor de adaptare de-a lungul mileniilor – de la vânători-culegători nomazi la societăți tot mai complexe și sedentare.
Colaborare științifică internațională
Nominalizarea a fost rezultatul a ani de cercetări interdisciplinare și colaborări între experți iranieni și internaționali. Dr. Sonia Shidrang, arheolog la Universitatea Shahid Beheshti, specializată în arheologia paleolitică, a condus efortul științific și a fost autorul principal al dosarului trimis către ICOMOS în 2024. Cercetările sale în regiunea Zagros, în peștera Yafteh și adăpostul Pa Sangar, au stat la baza succesului nominalizării.
Săpăturile Dr. Shidrang în peștera Yafteh au dus la redefinirea tradiției Baradostiene (aprox. 40.000–25.000 î.Hr.), prin descoperirea unor obiecte simbolice rare, precum mărgele din scoici marine, dinți de cerb perforați și pandantive din hematit. Aceste descoperiri au confirmat comportamente simbolice timpurii, contribuind la valoarea universală excepțională a sitului – criteriu esențial pentru includerea pe lista UNESCO.
„Prin integrarea Văii Khorramabad în narațiunile globale despre evoluția și cultura simbolică umană”, a declarat Shidrang, „am demonstrat că regiunea are o importanță științifică crucială”.
Situri care spun poveștile vieții timpurii
Fiecare dintre cele cinci situri înscrise are propria poveste. Peștera Yafteh oferă dovezi ale expresiei simbolice timpurii a oamenilor moderni. Peștera Ghamari prezintă o secvență de locuire umană de la neanderthalieni până la comunități de păstori din perioada calcolitică, reprezentând tranziții majore de populație în Asia de Sud-Vest.
Peștera Kunji se remarcă printr-o lungă stratigrafie, incluzând artefacte din Paleoliticul Mijlociu și înmormântări din perioade ulterioare. Acest registru documentează tranziția de la grupuri nomade de culegători la populații mai stabile – o narațiune esențială pentru înțelegerea adaptabilității umane.
Dr. Shidrang a remarcat că aceste situri nu doar că documentează progresul tehnologic și gândirea simbolică, dar sunt și zone-cheie de contact între Homo sapiens și neanderthalieni – un aspect central în studiile privind evoluția umană.
O recunoaștere așteptată de decenii
Profesorul emerit al Universității Michigan și co-director al săpăturilor din peștera Kunji din 1969, John D. Speth, a salutat înscrierea ca o recunoaștere întârziată, dar meritată, a semnificației văii.
„Este profund emoționant să știu că munca noastră de acum peste 50 de ani a contribuit la această realizare”, a spus Speth. „Peșterile din Khorramabad păstrează unele dintre cele mai fascinante dovezi despre modul în care Homo sapiens s-a răspândit în Eurasia și a interacționat cu neanderthalienii și alte specii umane arhaice.”
El și-a amintit, de asemenea, de ospitalitatea poporului local Lur și de frumusețea naturală impresionantă a văii, descriind-o drept „un loc care lasă o impresie de durată”.
Iranul, un nou jucător pe scena patrimoniului paleolitic
Fereidoun Biglari, șeful Departamentului de Paleolitic al Muzeului Național al Iranului și contributor-cheie la dosarul UNESCO, a subliniat importanța științifică a siturilor. „Toate cele cinci situri oferă dovezi puternice ale locuirii neanderthaliene și oferă perspective valoroase asupra culturii materiale, strategiilor de subzistență și interacțiunilor cu Homo sapiens, care au migrat în Zagros acum aproximativ 45.000 de ani”, a explicat el.
O contribuție globală la povestea umanității
Odată cu această nouă înscriere, Iranul se alătură unui grup select de țări care păstrează situri paleolitice incluse în Patrimoniul Mondial – precum Valea Vézère din Franța, Peștera Altamira din Spania, Zhoukoudian din China, Sangiran din Indonezia și Bhimbetka din India.
Pentru comunitatea arheologică internațională, recunoașterea siturilor preistorice din Khorramabad nu reprezintă doar un triumf academic, ci și un reper cultural. Regiunea își ocupă acum locul meritat în istoria evoluției umane, unind continente, epoci și specii într-o singură vale care a fost martora a peste 60.000 de ani de istorie a umanității.
