Un mozaic roman de 105 metri pătrați, descoperit într-un oraș antic de pe coasta Mării Negre / FOTO
Cercetările arheologice desfășurate în cadrul campaniei din acest an în orașul roman Pompeiopolis, situat pe coasta turcească a Mării Negre, au condus la descoperirea unui mozaic de aproximativ 105 metri pătrați, datat în secolul al IV-lea d.Hr. și decorat cu motive geometrice.
Cercetările arheologice desfășurate de o echipă internațională începând din 2006 au scos la iveală numeroase vestigii. Descoperirea a fost însoțită de identificarea unui cap al lui Eros, zeul grec al iubirii și dorinței, realizat în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr., informează La Brujula Verde.
Orașul roman Pompeiopolis nu are legătură cu mult mai cunoscutul Pompeii, orașul distrus de erupția Vezuviului în anul 79 d.Hr. Pompeiopolis și-a primit numele de la generalul roman Pompei cel Mare, care l-a fondat în anul 64 sau 63 î.Hr., după înfrângerea regelui Mithridates al VI-lea al Pontului.
Orașul a devenit, timp de secole, capitala provinciei romane Paphlagonia, situată în nordul Anatoliei. Ruinele sale se află astăzi sub dealul Zımbıllı Tepe, lângă orașul Tașköprü, în provincia Kastamonu. Importanța arheologică a sitului i-a determinat pe arheologii turci să îl numească „Efesusul Mării Negre”.
Mozaicul, descoperit în bazilica orașului
Importanța principală a acestor descoperiri constă însă în istoria clădirii în care au fost găsite. Bazilica a fost construită inițial în jurul anilor 150–160 d.Hr., într-o perioadă de maximă dezvoltare a orașului, probabil ca spațiu civic sau religios păgân. În Antichitatea târzie, clădirea a fost transformată și integrată în infrastructura creștină a orașului.
Pompeiopolis a devenit sediu episcopal în jurul secolului al V-lea, deși unele surse plasează această schimbare chiar în secolul al IV-lea. Mozaicul aparține acestei a doua etape a existenței bazilicii și se află în nava centrală. Suprafața descoperită reprezintă doar partea cercetată până acum, fiind posibil ca mozaicul să continue sub zonele încă neexcavate.
Capul lui Eros oferă o perspectivă diferită asupra transformării clădirii. Statuia a fost descoperită într-un pastoforiu, încăpere aflată lângă altar și folosită în bisericile timpurii pentru păstrarea obiectelor liturgice.
Prezența unei reprezentări a unei divinități păgâne într-un spațiu creștin indică faptul că obiectele mai vechi nu erau neapărat distruse atunci când clădirile își schimbau funcția, ci puteau fi pur și simplu mutate. Descoperirea contribuie astfel la înțelegerea vieții artistice și culturale a orașului în perioada romană.
Cercetările actuale se concentrează pe bazilică și pe conservarea mozaicurilor din „Vila Romană”, o reședință luxoasă de 2.550 de metri pătrați, cu un peristil central (o galerie de coloane sau stâlpi care înconjoară interiorul sau exteriorul unei clădiri ori al unei curți – n.r.), pardoseli din marmură și sisteme de încălzire hipocaust. Studiile geofizice au arătat că sub pământ se află un oraș extins, cu străzi, clădiri publice și două teatre.
Pompeiopolis a rămas un important centru administrativ și religios până la cucerirea sa de către turcii selgiucizi, la începutul secolului al XIII-lea.
Orașul și-a pierdut atunci numele roman și a devenit Tașköprü, denumire inspirată de podul de piatră care traversează și astăzi râul Amnias. Cercetările arheologice continuă, iar suprafața mozaicului și diferitele etape de transformare ale bazilicii urmează să fie clarificate prin viitoarele campanii.
Mai multe pentru tine...
