Un depozit unic de „pietre solare” din Neolitic, descoperit de arheologi

Arheologii danezi au descoperit un depozit unic de mici „pietre solare” reprezentând steaua aflată în centrul Sistemului Solar, despre care cred că au fost utilizate pentru a alunga blestemul unei schimbări climatice majore apărute în urma unei erupții vulcanice.

În urmă cu aproape 5.000 de ani, o comunitate mică umană de pe insula daneză Bornholm, în Marea Baltică, a depus mai multe sute de pietre gravate în câteva gropi, informează Agerpres.

Această artă miniaturală, comună mai degrabă regiunilor aflate mult mai la sud de Peninsula Iberică, era foarte rar practicată în nord-vestul Europei în Neolitic.

După primele descoperiri făcute în Bornholm, arheologii au dezgropat între anii 2013 și 2018 o adevărată comoară în situl Vasagard.

O populație umană s-a stabilit la Vasagard în anul 3400 î.Hr., într-un sit dublu, separat de un râu. Situl era înzestrat cu gropi, comune multor situri europene din Neolitic, „tipic interpretate ca fiind locuri de reunire a comunității (...) și găzduind în mod frecvent depozite sau ofrande”, a precizat Rune Iversen, profesor de arheologie la Universitatea Copenhaga.

Fasonate din piatră de șist, „pietrele solare” au formă circulară. Încăpând în palma unei mâini, unele au un motiv de bază, sumar, în timp ce la altele acesta este mai elaborat. Iar altele sunt uzate, 'ca și cum ar fi fost frecate cu degetele'.

Aspectul cel mai surprinzător este acela că depozitul a fost făcut în aceeași perioadă, în jurul anului 2900 î.Hr. Însă de ce la acea dată?

Climatologii de la Institutul Niels Bohr din Copenhaga au identificat urmele unei erupții vulcanice catastrofale, care a avut loc puțin înaintea anului 2900 î.Hr., în ghețurile din Groenlanda și Antarctica.

De asemenea, profesorul Iversen și echipa lui au apelat la ajutorul biologilor de la Universitatea Hohenheim din Germania. Analiza lor efectuată asupra unor fosile de arbori ce datau din acea perioadă a arătat că acei copaci au trecut prin înghețuri timp de mai mulți ani în timpul perioadelor lor de creștere.

Totul indică „o mare erupție care a afectat o mare parte a emisferei nordice”, potrivit profesorului Iversen. Atunci, locuitorii sitului ar fi putut să depună în sol acele pietre solare și pe cele reprezentând plante pentru a alunga acea soartă nefavorabilă.

„În speranța de a obține întoarcerea Soarelui pe cer sau poate ca semn de gratitudine dacă acesta a reapărut după doi sau trei ani”, presupune profesorul Iversen.