Sit roman transformat în afacere imobiliară la Galaţi
Direcţia Naţională de Anticorupţie Galaţi a demarat o anchetă pentru a cerceta modul în care a fost posibilă retrocedarea terenului pe care se află necropola romană.
În urma unui control, s-a constatat că terenul a fost câştigat în instanţă de către Anton Bejan în baza unei chitanţe de mână din 1956 prin care una din rudele acestuia l-ar fi cumpărat de la o alta persoana fizică.
„Primăria Galaţi, deşi parte în proces şi proprietara terenului, nu a invocat faptul că acel teren ar fi fost monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice. Mai mai mult, nu a ridicat nici o pretentie asupra acestuia", ne-a spus Marius Mitrof, consilier DJCPN Galaţi.
Dosarul a ajuns la DNA
În tot acest timp, terenul a fost vândut de mai multe ori, ajungând în acest moment în folosinţa firmei S.C.PROSERV Galaţi, care l-a cumpărat prin leasing.
Primăria Galaţi a făcut o plângere penală
"Concluziile controlului Direcţiei Judeţene de Cultură au fost transmise la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Din câte am înţeles, în acest moment, cazul se află la DNA", ne-a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
La sfârşitul lunii octombrie 2010, firma de leasing, proprietara monumentului istoric până la achitarea integrală a ratelor de către S.C.PROSERV, solicită Direcţiei pentru Cultură descrierea procedurii privind descărcarea de sarcină arheologică a întregii suprafeţe de teren aferente sitului arheologic.
„Noi i-am răspuns că, potrivit O.G. 43 din 2000 privind protejarea patrimoniului arheologic, descărcarea de sarcină arheologică are loc după cercetarea arheologică preventivă sau sistematică, cercetare finanţată de către proprietar şi efectuată de către o instituţie specializată. Pentru aceasta, am recomandat proiprietarului terenului să se îndrepte către Muzeul de Istorie Galaţi pentru stabilirea condiţiilor", spune Mitrof.
„Combinaţii spurcate"
Profesorul universitar Mihalache Brudiu, arheologul care a făcut săpături la situl arheologic, spune că Necropola Romană a intrat pe piaţa mafiei imobiliare din vina autorităţilor locale.
„Toate aceste combinaţii spurcate, cum spune Tudor Arghezi, au condus la această situaţie. S-au făcut fel de fel de aranjamente, de la Primărie, instituţii de cultură şi mai departe. Municipalitatea trebuia să aibă în vedere că nu este lege care să oprească dreptul la proprietate. Trebuiau acordate despăgubiri. Este o blasfemie ce s-a întâmplat acolo. Totul din cauza ignoranţei instituţionalizate", a spus profesorul universitar Brudiu.
Vestigii din secolul III după Hristos
Cele 93 de morminte descoperite din 1975 până în prezent demonstrează trecerea la creştinism a populaţiei daco-romane ce locuia în urmă cu 1700 de ani pe teritoriul pe care se afla astăzi Galaţiul. În partea de jos a pantei ce urca spre Micro 20, sunt numai morminte de incineraţie, de ritual roman.
În necropola au mai fost descoperite cruciuliţe de sidef, obiecte încrustate cu simboluri creştine, dar şi patru depozite de amfore şi un "Castelum". Din 1985, zona a fost declarată rezervaţie arheologică protejată de Legea 422, legea monumentelor istorice.
„În campania din 2004, s-a mai descoperit şi un depozit de amfore care conţineau, potrivit urmelor, ulei de măsline. În acest context, soldaţii de aici aveau misiunea de a veghea asupra navelor militare romane care patrulau pe Dunăre, de a supraveghea navele cu mărfuri care circulau pe Dunăre, unele dintre ele intrând pe Siret şi alimentând aşezările civile şi militare de la Bărboşi-Tirighina şi Şendreni", ne-a spus arheologul Mihail Brudiu.
Unitatea Militară avea şi rolul de întărire al graniţelor Imperiului Roman împreună cu soldaţii din Castrul roman de la Bărboşi- Tirighina, acestea constituind adevărate capete de pod ale Scytia Minor, provincie a Imperiului în această parte a lumii.
Potrivit cercetărilor, trebuie precizat că atât fluviul Dunărea , cât şi Siretul aveau cu totul alt curs acum 1900 de ani, ceea ce vedem astăzi fiind de fapt cursuri stabilite prin depuneri de aluviuni de-a lungul timpului, ori prin intervenţii antropice.
Unitatea era alcătuită din soldaţi romani, daco-romani, sarmaţi, dovadă fiind Cavoul roman, din vecinătatea aşezării, care aparţine unui comandant roman, de origine sarmată, ceea ce denotă diversitatea etnică a zonei.
La campania de cercetare din 2003-2004 au participat arheologi de la Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti. A fost momentul când s-a descoperit şi o mică parte din ce se crede că ar fi un depozit de amfore cu ulei de măsline. Cercetările nu au mai putut continua din cauza fondurilor alocate de către Primărie în vederea descărcării de sarcină arheologică.
În raportul arheologilor după finalizarea cercetărilor în 2004, aceştia au propus ca Primăria Galaţi, în calitate de proprietar al terenului pe care se afla situl arheologic, să desfiinţeze grădinile care agresau situl şi să amenajeze un parc pentru valorificarea istorică, turistică şi culturală a acestui vestigiu.
În anul 2006, DJCPN Galati a sistat lucrarile de construire a unei biserici catolice si a unei cantine chiar în sit, in partea de nord-est, proiect finanţat de Biserica Catolică din Galaţi. Aceasta a finanţat o cercetare arheologică, iar terenul respectiv a fost degrevat în anul 2006.
