Rolul femeilor germane în crimele Holocaustului
Într-o carte intitulată Hitler’s Furies, istoricul Wendy Lower, specializată pe istoria Holocaustului, scoate la iveală complicitatea a zeci de mii de femei germane (mult mai multe decât se credea până acum) la activitățile criminale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie Daily Mail. Până recent, concepția generală era că responsabilitatea Holocaustului aparține bărbaților germani. Cartea lui Wendy Lower arată că, de fapt, femeile din Germania Nazistă au jucat, de asemenea, un rol important în Holocaust și că unele au dat dovadă de cel puțin la fel de multă cruzime.
Majoritatea germanilor condamnați pentru crime de război a fost formată din barbați. Cele câteva femei aduse totuși în fața justiției erau gardiene de la lagărele de concentrare, ajunse faimoase din cauza cruzimii lor:cele mai cunoscute sunt Irma Grese sau Ilse Koch. Acestea au fost însă considerate excepții de la regulă, căci nimeni nu voia să creadă că și o femeie poate fi atât de crudă.
Germania nazistă a fost o societate a bărbaților. La indicațiile lui Hitler, femeile trebuiau să se concentreze pe activitățile celor „3 K”:Kinder, Küche, Kirche (copii, bucătărie, biserică). Așadar, femeile nu aveau ce căuta în problemele politicii și ale războiului. De aceea, când s-a pus problema responsabilității pentru Holocaustul, ele au scăpat de judecată. Lower susține însă că lucrurile nu trebuiau să stea deloc așa, căci femeile au fost atrase în decăderea morală a Germaniei naziste la fel de mult precum bărbații, iar unele dintre ele au comis aceleași crime.
Primele femei germane care au comis crime pentru regimul nazist au fost asistentele medicale. După venirea la putere a lui Hitler și impunerea legislației rasiste care promova protejarea purității rasei ariene, numeroase asistente medicale i-au asistat pe doctorii care trebuiau să se „îngrijească” de persoanele cu handicap care nu își aveau locul în noul regim. Apoi, moașele au trădat o întreagă generație de femei germane prin raportarea defectelor observate la nou-născuți și recomandarea avorturilor sau chiar a eutanasiei, precum și sterilizarea mamelor.
De la aceste fapte până la implicarea în Holocaust nu mai era decât un pas. Odată cu Armata Germană, în noile teritorii cucerite în Est, în Polonia, Ucraina și Vestul Rusiei au sosit și cel puțin 500.000 de femei, devenite complice la genocid. Mii de secretare, spre exemplu, erau cele care redactau ordinele de ucidere ale evreilor, fapt ce le plasează în mijlocul mașinăriei de stat naziste.
Cele mai multe cazuri prezentate în carte sunt ale unor femei care, în ciuda crimelor lor, au scăpat de condamnare. Au fost, eventual, eliberate după anchetă sau judecate și achitate. Ca strategie de apărere, majoritatea s-au folosit de statutul lor de femei și dădeau vina pe bărbați. Johanna Altvater, spre exemplu, care a omorât foarte mulți copii evrei în Ucraina, a susținut că ea nu a fost decât o secretară și că nu a avut nicio vină.
Singura femeie condamnată a fost Erna Petri, al cărei caz e foarte cunoscut. În vârstă de 23 ani, Erna Petri era căsătorită cu ofițer SS. Într-o zi, în drum spre casă, a observat șase băieți speriați la marginea drumului. Și-a dat seama imediat că e vorba de copiii evrei care scăpaseră dintr-unul din trenurile morții ce se îndreptau spre lagărele de exterminare. Ea însăși mamă, i-a luat pe băieți acasă, i-a calmat și le-a dat de mâncare. Ceea ce a urmat arată că și femeile erau în stare de tot atâtea cruzimi precum bărbații:după ce i-a îngrijit, i-a dus pe copii în pădurea din apropiere și i-a împușcat.
În total, 13 milioane de femei au fost implicate activ în Partidul Nazist și e clar că nu toate au fost doar spectatori nevinovați la crimele regimului.
