Prima operaţiune de forţe întrunite din istorie, în „Historia” de aprilie

Norvegia, 1940: primul teatru de operaţiuni în care s-au ciocnit forţele germane și cele aliate, un adevărat poligon de testare a noilor echipamente și a inovaţiilor doctrinare dezvoltate de la sfârșitul primei conflagraţii mondiale. Dosarul de luna aceasta este dedicat operaţiunii „Weserübung Nord“, iar revista „Historia” vă așteaptă la toate punctele de distribuție a presei începând cu 15 aprilie. Ca de obicei, o puteți achiziționa și online, pe platforma paydemic. 

Planul invaziei Norvegiei  prevedea cucerirea majorităţii acestor centre urbane și economice în cursul asaltului iniţial și realizarea joncţiunii între acestea. În afara reliefului și a climei, alţi doi factori geografici influenţau alegerea perioadei de declanșare a operaţiunii: îngheţul din zonele de coastă norvegiene și din Marea Baltică și reducerea duratei nopţii, care impunea ca operaţiunea să se desfășoare înainte de 15 aprilie, în scopul asigurării forţelor navale cu un număr suficient de ore în cursul nopţii pentru acoperirea acţiunilor (8-10 ore). 

Cumpără acum

În cadrul operaţiunii urmau să participe aproape toate navele de suprafaţă operative din cadrul Kriegsmarine și 32 de submarine, pentru contracararea acţiunilor Royal Navy, principala ameninţare pentru germani la adresa executării în condiţii corespunzătoare a „Weserübung Nord“. 

„Pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa ameninţării navale britanice și realizarea surprinderii, viteza era la fel de esenţială în cursul fazei de transport a trupelor de debarcare. OKW a decis transportarea trupelor din valul I la bordul navelor de luptă decât să utilizeze nave de transport mai lente. Forţele terestre care urmau să participe la invazie cu- prindeau Diviziile 2 și 3 Vânători de Munte (compuse din militari germani și austrieci) și Diviziile 69, 163, 181, 196 și 214 Infanterie. Divizia 2 Vânători de Munte (VM) nu se regăsea pe lista iniţială, însă a fost inclusă când a devenit evident că trupele de VM erau mai antrenate și echipate pentru a lupta în condiţiile reliefului norvegian, în scopul stabilirii contactului dintre forţele debarcate la Trondheim și cele din Narvik”, notează Carol Sabin Florea.  

Peste 1.000 de avioane urmau să participe la invazie, din care 102 avioane de vânătoare, 233 de bombardament, 39 de bombardament în picaj, 165 de cercetare aeriană și hidroavioane și 582 de transport. Luftwaffe mai contribuia cu un batalion de parașutiști și trei batalioane de apărare AA. 

Cum s-a desfășurat operațiunea, pas cu pas? Aflați în dosarul de aprilie.

Fotografiile lui Alexandru Bellu și Biserica Sf. Nicolae din Govora 

Numele Bellu, vă este, fără îndoială familiar, mulțumită cunoscutului cimitir bucureștean, construit pe un teren 14 ha donat de baronul Barbu Bellu (1825-1900).  În reputata familie boierească, cu obârșii macedonene, a existat și Alexandru Bellu (1850-1921), un pionier al artei fotografice. Călătoriile în străinătate, oamenii și peisajele pitorești întâlnite în ţară, dar și întâlnirea cu Nicolae Grigorescu i-au deschis calea către adevărata artă în varianta sa fotografică.

Considerat un continuator al lui Carol Popp de Szathmari (primul fotograf de artă și documentarist din Ţara Românească), Alexandru Bellu se deosebește prin inovaţia tehnică adusă în artele vizuale, dar și prin atitudinea degajată a personajelor. În articolul lui Sorin Anton Minea veți descoperi istoria familiei Bellu, punctată de fotografii ale satului românesc idilic. 

După povestea tezaurului fotografic, aveți ocazia să descoperiți încă unul, de data aceasta creat în lemn. „Pe drumul ce șerpuiește prin Valea Oltului, în mijlocul unui peisaj ce îmbină armonios na- tura cu tradiţia, se află o bijuterie arhitecturală de o frumuseţe rară – Biserica Sfântul Nicolae din satul Govora. Deși modestă ca dimensiuni, această biserică impresionează prin simplitatea sa, fiind o adevărată capodoperă a artei lemnului”, notează Ciprian Plăiașu.

Se spune că înainte de a se așeza definitiv în Govora, Biserica Sfântul Nicolae ar fi fost o clădire călătoare. Conform tradiţiei, a fost adusă din satul Gurișoara, probabil înainte de 1837-1839, când i s-a refăcut iconostasul și cel mai probabil fusese construită cu cel puţin 100 de ani în urmă. Biserica este inclusă în Ruta Bisericilor de lemn – sanctuare de meșteșug și credinţă propuse de programul cultural România Atractivă. 

Dinastiile germane și avangarda în pictura românească

Luna trecută, în primul episod din seria dedicată dinastiilor germane, am descoperit istoria Caselor Wittelsbach și Holstein-Gottorp. Luna aceasta, Paul Zaharia vă invită să descoperiţi alte două familii care și-au pus amprenta asupra Europei: Este și Sachsen-Coburg und Gotha (devenită, în Marea Britanie, Windsor). Pentru o porție de inedit, Laurențiu Victor Săcui îl prezintă pe Corneliu Michăilescu (1887-1965), pictor, sculptor, publicist, profesor de arte decorative, nuvelist.

A fost unul dintre cei mai îndrăzneţi deschizători de drumuri din mișcarea artistică de avangardă din România. „Influenţat de curentele care au revoluţionat arta la începutul secolului XX, acest creator apreciat de specialiști pentru originalitatea operei sale a încercat să surprindă în lucrările sale metafizica fenomenului artistic. Din acest motiv a ajuns să consume mescalină, convins că poate pătrunde astfel în planurile superioare ale creaţiei artistice.”

Ultimele turnuri de luptă ale Vienei

Când mergeți să vizitați Viena, nu treceți cu vederea construcțiile total atipice ce amintesc de una dintre cele mai negre perioade ale orașului ... Flaktürme (turnurile Flak, ridicate în vremea celui de Al Doilea Război Mondial). Flaktürme sunt niște structuri imense de beton sub forma unor turnuri, folosite deopotrivă ca buncăre pentru protecţia populaţiei civile, dar și ca poziţii strategice pentru tunuri antiaeriene. Ele au fost ridicate după Anschluss Österreichs (anexarea Austriei) de către Germania nazistă. În total, au existat 8 complexe de turnuri în orașele Berlin (trei), Hamburg (două) și Viena (trei), iar construcţia lor a început în 1940. 

Mai multe despre istoria lor – în articolul lui Ciprian Plăiașu.

*** 

La final de revistă, nu ratați recomandările noastre de filme, cărți și expoziții.

Sărbători cu bine și lectură cu plăcere!