Pompei, miracolul istoriei distrus de indiferenţă FOTO

Situl arheologic Pompei, situat în apropierea oraşului italian Napoli şi inclus în patrimoniul mondial al umanităţii de către UNESCO, se degradează pe zi ce trece şi „pierde” tot mai multe „exponate”, din cauza „indiferenţei autorităţilor”, acuzate de societatea civilă din Italia că gestionează prost întreaga aşezare.

Situaţia este evaluată în momentul de faţă şi de UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), care şi-a trimis recent o delegaţie de inspectori la Napoli, neexcluzând „amendarea“ guvernului de la Roma.

Click aici pentru galeria foto

Prăbuşirea unui zid cu o lungime de 12 metri care proteja un celebru edificiu antic, „Casa del moralista (Casei moralistului)“, a fost cel mai proaspăt semnal de alarmă privind intensificarea degradării sitului. Potrivit Serviciului pentru bunuri arhitecturale din Pompei, zidul era compus „din pietre străvechi, care ar trebui recuperate şi reutilizate, la fel cum s-a procedat cu ocazia reconstrucţiei precedente, în urma bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial“. Din fericire, zidul nu conţinea nici fresce, nici picturi, însă a readus în prim plan situaţia dezastruoasă din parcul arheologic italian, după prăbuşirea unui alt edificiu din Pompei, „Casa gladiatorului“, în urmă cu doar câteva luni. Cele două evenimente au declanşat totodată un val de indignare şi îngrijorare în legătură cu maniera în care autorităţile italiene coordonează operaţiunile de conservare a patrimoniului naţional. În ambele cazuri, autorităţile, care au declanşat totodată şi o anchetă internă, susţin că prăbuşirile au fost cauzate de ploile puternice din ultimul an, care ar fi condus la o destabilizare ulterioară a fundaţiilor.

O lecţie unică de istorie

Situl Pompei, cu o suprafaţă de aproximativ 66 de hectare (dintre care pe 50 s-au făcut săpături), atrage aproape 2, 6 milioane de vizitatori anual şi reprezintă un patrimoniu unic de arhitectură, sculptură, pictură şi mozaic din antichitate. Oraşul, acoperit cu lavă şi cenuşă în urma erupţiei vulcanului Vezuviu, pe 24 august 79, a făcut obiectul a numeroase săpături arheologice după anul 1860 şi reprezintă cel mai bine conservat ansamblu arhitectonic din epocă romană, fiind un reper important pentru arta şi cultura acelei epoci. Şi aceasta deoarece în secolul I d.Hr. Pompeiul era un oraş înfloritor, locuit de familii nobile, cu o dezvoltare socială şi economică apreciabilă.

Potrivit Serviciului pentru bunuri arhitecturale din Pompei, impresia generală vizitatorilor este de uimire faţă de gradul de civilizaţie din acest orăşel din antichitate, care a avut ghinionul să fie îngropat sub lavă. Întrebarea cel mai des adresată ghizilor este:„Dacă aici era totul atât de bine organizat, cu sisteme de canalizare, baie publică, chiar şi treceri de pietoni, ne întrebăm cum se trăia în Roma sau alt mare oraş din Antichitate?”. Ca o curiozitate, vizitatorii pot observa şi distincţia dintre casele locuitorilor săraci sau bogaţi din Pompei, în funcţie de numărul frescelor sau a grădinilor cu zone pentru relaxare sau în funcţie de mărimea camerelor care, în cazul persoanelor înstărite, erau mult mai spaţioase.