O statuie de aproape zece tone și urmele unei civilizații neolitice necunoscute, descoperite lângă Paris
Un cimitir preistoric excepțional, cu unsprezece morminte, zeci de blocuri monumentale de piatră și o statuie antropomorfă de aproape zece tone, a fost descoperit în suburbia Champigny-sur-Marne, la periferia sud-estică a Parisului. Situl, cu o vechime de aproximativ 6.500 de ani, oferă indicii prețioase despre ritualurile funerare și tehnicile de construcție ale comunităților neolitice din regiune.
Descoperirea a fost făcută de arheologii Institutului Național Francez pentru Arheologie Preventivă (Inrap), în timpul săpăturilor desfășurate înaintea construirii unui complex rezidențial. Situl este considerat excepțional, deoarece în regiunea Île-de-France mormintele din neoliticul mijlociu (4750 și 4300 î.Hr.), erau cunoscute mai ales individual, nu grupate în ansambluri funerare de asemenea amploare, informează La Brujula Verde.
Cea mai spectaculoasă piesă descoperită este o statuie-menhir antropomorfă, realizată dintr-un bloc de piatră cu o lungime de peste trei metri și o greutate estimată la 9,7 tone. Monumentul prezintă o centură gravată și numeroase adâncituri circulare realizate artificial. Pe suprafața sa au fost identificate și pete albe și negre, care ar putea fi urme de pigmenți, ceea ce indică faptul că statuia ar fi putut fi pictată.
Monumentul a fost găsit culcat în groapa pregătită inițial pentru instalarea sa în poziție verticală. Arheologii consideră că acesta ar putea reprezenta momentul abandonării statuii după prăbușirea ei, deși cauza căderii nu este cunoscută. În apropiere au fost identificate alte două blocuri de gresie, posibil utilizate ca marcaje funerare. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât statuile-menhir sunt rare în nordul Franței, fiind întâlnite în special în regiunile sudice.
Unsprezece morminte și ritualuri funerare neobișnuite
Cercetările au identificat unsprezece morminte, dintre care opt sunt concentrate pe o suprafață de aproximativ 60 de metri pătrați, în apropierea unei movile de pământ. Majoritatea defuncților au fost înhumați întinși, în gropi largi, iar inventarul funerar include obiecte din silex, precum lame și vârfuri de proiectile, un topor din gresie și instrumente realizate din os.
Unul dintre morminte a atras în mod special atenția cercetătorilor: într-o groapă circulară și îngustă a fost descoperit un adult înhumat în poziție așezat, cu picioarele complet încastrate în calcit, un mineral depus de apa bogată în calcar. Motivul acestui tratament diferit față de celelalte înhumări rămâne necunoscut.
Arheologii au identificat și o movilă de pământ care, deși seamănă cu un tumul funerar, nu acoperă niciun mormânt. Structura, asociată cu stâlpi de lemn, șanțuri și o pavare din piatră, ar fi putut avea rolul unui reper în peisaj, însă funcția sa nu a fost încă stabilită.
Un fel de ciment preistoric
O altă descoperire importantă privește tehnicile de construcție. Potrivit specialiștilor Inrap, comunitățile neolitice foloseau un material asemănător cimentului primitiv, obținut prin amestecarea nisipului și nămolului bogate în carbonați cu pietriș și apă. Compoziția se întărea prin uscare și era utilizată la consolidarea mormintelor, fixarea blocurilor monumentale și amenajarea movilei.
Deși utilizarea unor amestecuri similare era cunoscută în alte situri preistorice din Europa Occidentală, descoperirea lor într-un ansamblu funerar cu monumente megalitice din regiunea Parisului reprezintă o noutate.
Cine erau oamenii înhumați aici?
Situl prezintă unele asemănări cronologice cu monumentele funerare de tip Passy, asociate culturii Cerny, însă arheologii nu au stabilit încă o legătură culturală directă.
Următoarea etapă a cercetărilor va include analize de ADN antic și investigații izotopice ale oaselor și dinților. Rezultatele ar putea dezvălui informații despre vârsta, sexul, sănătatea, alimentația și originea persoanelor înhumate, precum și despre deplasările acestora în timpul vieții.
Descoperirea de la Champigny-sur-Marne deschide astfel noi perspective asupra unei perioade încă insuficient documentate din preistoria regiunii pariziene. În același timp, câteva mistere importante așteaptă încă explicații: de ce s-a prăbușit statuia monumentală, ce rol avea movila fără mormânt și de ce unul dintre defuncți a fost înhumat într-o poziție atât de neobișnuită?
Mai multe pentru tine...
