O gândire pe termen lung
Domnia Regelui Carol I a stat sub semnul obiectivelor fundamentale, pe care suveranul nu le-a abandonat niciodată de la venirea lui la București, modernizarea ţării, stabilitatea și continuitatea monarhiei constituţionale.
Carol a venit cu o serie de calităţi care lipseau obiceiului pământului, după cum spune în memoriile sale I.G. Duca: „Într-o ţară de zvâcnituri, de entuziasm violent și de descurajare pripită sau cel puţin de rapidă plictiseală, el a adus o stăruinţă nezdruncinată, liniștită și regulată ca bătăile numeroaselor orologii ce umpleau apartamentele sale... Într-o ţară cu mentalitate orientală, el a adus un spirit occidental în vremea tocmai când acea ţară se străduia să se avânte în marea vâltoare a civilizaţiunii occidentale, într-o ţară în care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era obișnuită cu planuri de dinainte făcute și bine definitivate, el a venit urmărind un scop precis, a făcut un program și l-a îndeplinit întocmai“.
Deși pare liniară pe parcursul celor 48 de ani, domnia lui Carol nu a fost lipsită de crize și de momente în care viitorul monarhiei a fost ameninţat sau pus sub semnul întrebării. Regele a trebuit să se confrunte cu realitatea societăţii românești care rezista modernizării, rezultatul fiind celebrele „forme fără fond“.
Lipsa unui moștenitor direct a ameninţat continuitatea dinastică, soluţia fiind desemnarea nepotului de frate, Ferdinand, drept succesor. Soarta a făcut ca Ferdinand să treacă printr-un moment extrem de greu, îmbolnăvindu-se de febră tifoidă, urmările marcându-l pentru toată viaţa.
În semn de recunoștinţă pentru însănătoșirea moștenitorului, regele a înfiinţat un orfelinat modelat după cele mai înaintate principii ale vremii. Scopul: modernizarea instituţională în lumea ţărănească, receptivă cel mai puţin la schimbări.
Instituţia a funcţionat până la desfiinţarea ei de către regimul comunist. Cu bune și cu mai puţin bune, conform mentalităţilor locale. Dar, în zeci de ani, sute de copii, orfani de la sate, au primit educaţie, casă, masă și o zestre când au devenit adulţi. Adică, un viitor care, în lipsa instituţiei gândite de Carol I, nu ar fi existat.
Articolul a fost publicat în numărul 272 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 septembrie - 14 octombrie, și în format digital pe platforma paydemic.
