O formă rară a bacteriei care provoacă lepra, descoperită într-un mormânt din secolul al V-lea
Un studiu recent a dus la identificarea unui agent patogen responsabil de apariția leprei, nedetectat până acum în Europa, într-un sit funerar din secolul al V-lea, situat pe coasta Mării Nordului, informează un comunicat al Universității Christian-Albrechts din Kiel.
Forțele vizigoților și vandalilor au pătruns în Italia și au cucerit Roma, hunii au răspândit teroare în timpul campaniilor lor militare din Europa Occidentală, iar francii și-au extins stăpânirea spre sud. Secolul al V-lea a fost o perioadă marcată de transformări profunde, adesea violente, dar și de o mobilitate considerabilă a populațiilor europene.
Cercetătorii de la Institutul de Biologie Moleculară Clinică (IKMB) al Universității Christian-Albrechts din Kiel și de la Institutul pentru Cercetarea Istorică a Zonelor Costiere din Saxonia Inferioară (NIhK) au identificat acum o dovadă concretă a acestor deplasări în necropola de la Fallward, situată în actualul district Cuxhaven.
„Analizele genetice confirmă că un bărbat înmormântat la Fallward provenea din regiunea Dunării. Acesta era infectat și cu un agent patogen foarte rar, responsabil de apariția leprei. Este primul individ din acest grup identificat până acum în Europa”, explică Daniel Myburgh, cercetător la IKMB și autorul principal al studiului, publicat recent în revista iScience.
Necropola de la Fallward a fost cercetată încă din anii 1990 de serviciul pentru conservarea patrimoniului arheologic din districtul Cuxhaven. Datorită solului umed, obiectele funerare din lemn și textile s-au păstrat în condiții excepționale, aproape intacte.
Pentru prima dată, descoperirile și artefactele din acest sit sunt analizate în detaliu în cadrul unui proiect derulat la sediul NIhK din Wilhelmshaven și finanțat de Fundația Germană pentru Cercetare (DFG). Atenția cercetătorilor se îndreaptă în special asupra unor obiecte care, la momentul descoperirii, au fost extrase în blocuri de sol și păstrate prin congelare. Acestea sunt examinate acum în condiții de laborator.
În cadrul acestui proiect, Grupul de lucru pentru ADN antic din cadrul IKMB, la Kiel, a primit probe osoase provenite de la 11 indivizi. Obiectivul a fost identificarea eventualelor legături genetice dintre persoanele înmormântate, precum și depistarea unor urme ale bolilor infecțioase. Cercetarea a beneficiat de finanțare din partea Clusterului de Excelență ROOTS.
Obiectele funerare indică legături la mare distanță
„În cazul a trei dintre indivizi am obținut suficiente date pentru a realiza o analiză genetică populațională. Rezultatele au fost deosebit de interesante în cazul unuia dintre ei”, afirmă profesorul Ben Krause-Kyora, coordonatorul studiului și cercetător la IKMB.
Bărbatul fusese înmormântat într-o ambarcațiune, alături de numeroase obiecte funerare din lemn, ceramică și metal.
„Inventarul funerar a atras în mod special atenția cercetătorilor. Printre obiectele descoperite se numără un scaun sculptat cu măiestrie dintr-un trunchi de arin și decorat cu motive elaborate. De asemenea, bărbatul avea asupra sa o centură militară de epocă romană târzie, un indiciu că defunctul avusese legături cu regiuni aflate la mare distanță”, explică profesorul Hauke Jöns de la NIhK.
Noile analize genetice au confirmat aceste indicii. Ele arată că bărbatul provenea din regiunea Dunării și suferea de o formă neobișnuită de lepră. Agentul patogen identificat aparține unui grup din care cel mai vechi reprezentant cunoscut provine din Egipt, fiind datat între secolele al IV-lea și al II-lea î.Hr. Până în prezent, acesta nu mai fusese identificat în Europa Centrală sau de Nord.
Analizele genetice oferă indicii despre răspândirea bolilor
„Lepra este o boală cronică, iar apariția simptomelor evidente poate dura ani întregi. În cazul acestui bărbat nu existau încă leziuni osoase. Fie suferea de o formă asimptomatică a bolii, fie infecția afectase până atunci doar țesuturile moi. Este posibil să fi parcurs distanțe considerabile în timp ce era purtător al agentului patogen”, explică profesoara Almut Nebel de la IKMB, coautoare a studiului.
Prin urmare, analizele genetice conturează portretul unui bărbat care, deși a fost înmormântat pe țărmul Mării Nordului, își avea originile în regiunea Dunării și întreținuse legături cu sud-estul Europei și zona mediteraneeană. Cel mai probabil, a locuit o perioadă în aceste regiuni.
„Ar fi putut, de exemplu, să fie un mercenar în armata romană, care ulterior s-a stabilit în teritoriul dintre Elba și Weser. O altă posibilitate este să fi fost un negustor care călătorea pe distanțe mari”, apreciază profesorul Ben Krause-Kyora.
Chiar dacă locul exact de origine al bărbatului rămâne necunoscut, rezultatele cercetării scot în evidență complexitatea destinelor individuale în Antichitatea târzie, dar și mobilitatea agenților patogeni într-o lume în care regiunile îndepărtate erau conectate prin schimburi și călătorii la scară largă.
Foto sus: Analizele ADN confirmă faptul că un bărbat înmormântat în Fallward în secolul al V-lea era originar din regiunea Dunării. De asemenea, acestea arată că a fost infectat cu un agent patogen al leprei originar din regiunea mediteraneană (© Petra Horstmann, Cluster ROOTS / Uni Kiel)
Mai multe pentru tine...
