O crimă oribilă în Londra medievală descoperită acum: un preot ucis din răzbunare de o femeie nobilă

O nouă cercetare realizată de profesorul Manuel Eisner, criminolog la Universitatea Cambridge, scoate la lumină o crimă șocantă petrecută în urmă cu aproape 700 de ani, dezvăluind o rețea complexă de trădări, sfidare nobilă și răzbunare, desfășurată chiar în inima Londrei medievale. Uciderea preotului John Forde, în anul 1337, este una dintre sutele de crime documentate de proiectul Medieval Murder Maps, care analizează tiparele de violență letală din orașele engleze ale secolului al XIV-lea, precum Londra, Oxford și York.

O crimă cu miză simbolică, ordonată de o femeie nobilă

John Forde a fost cleric și a servit ca rector în parohia Okeford Fitzpaine, înainte de a fi ucis într-un atac ce pare să fi fost atent planificat și cu o încărcătură simbolică, potrivit cercetării profesorului Eisner. Crima a avut loc în cartierul Westcheap – o zonă aglomerată de piață, renumită în epocă pentru numeroasele omoruri – în seara zilei de 3 mai 1337, în timp ce mulțimi se adunau în apropiere de Catedrala St. Paul.

Forde a fost mai întâi abordat de un alt preot, Hasculph Neville, care l-a atras într-o conversație amicală, permițând astfel ca patru bărbați să-l atace. Hugh Lovell, fratele nobilei Ela Fitzpayne, i-a tăiat gâtul cu un pumnal de 30 de centimetri. Alți doi servitori din gospodăria Fitzpayne, Hugh Colne și John Strong, l-au înjunghiat în abdomen.

Descoperirile profesorului Eisner, bazate pe scrisori de arhivă și registre ale medicilor legiști medievali, sugerează că omorul a fost comandat de însăși Ela Fitzpayne, o nobilă care avusese în trecut o relație cu Forde. O scrisoare din 1332, trimisă de arhiepiscopul Simon Mepham, o denunța pe Ela pentru mai multe aventuri adulterine, inclusiv una cu preotul Forde, și îi impunea o penitență publică aspră – între altele, să meargă desculță prin Catedrala Salisbury ținând o lumânare de ceară. Cu toate acestea, Ela a refuzat să se supună sancțiunilor și chiar s-ar fi ascuns. Relația cu Forde s-a deteriorat, mai ales după suspiciunea că acesta ar fi informat autoritățile ecleziastice despre comportamentul ei.

Povestea capătă și o dimensiune politică. Un rechizitoriu regal din 1322 menționează că Ela, soțul ei – Sir Robert Fitzpayne – și John Forde au participat împreună la un raid asupra unei mănăstiri benedictine afiliate unei abații franceze. Grupul ar fi furat animale și ar fi provocat pagube proprietății bisericii – un act provocator într-un context de tensiuni crescânde între Anglia și Franța.

„O demonstrație brutală de forță”

Profesorul Eisner susține că uciderea lui Forde nu a fost doar o simplă răzbunare personală, ci și un mesaj. „Avem de-a face cu o crimă comandată de o figură proeminentă a aristocrației engleze… o demonstrație brutală de forță.” Faptul că atacul a avut loc în public – ziua, într-un spațiu deschis – evocă, în opinia lui, modul în care sunt comise crimele cu miză politică în regimurile autoritare moderne.

Hărți ale morții în orașele medievale

Proiectul Medieval Murder Maps plasează cazul lui John Forde în contextul mai larg al violenței urbane din perioada medievală. Omorurile din orașele secolului al XIV-lea aveau loc frecvent în zonele centrale, aglomerate – cum erau piețele sau spațiile din jurul bisericilor – și mai ales în weekenduri sau seara, atunci când tensiunile dintre bresle, ucenici sau facțiuni rivale atingeau cote ridicate.

Spre deosebire de orașele moderne, în care sărăcia este adesea corelată cu criminalitatea, în Evul Mediu omorurile nu erau concentrate în cartierele sărace, ci reflectau mai degrabă conflicte sociale și rivalități, decât privațiuni materiale.

Dintre asasinii lui Forde, doar Hugh Colne a fost pus sub acuzare – și aceasta abia în 1342, la cinci ani după crimă. Ceilalți au scăpat nepedepsiți, protejați de un sistem de justiție influențat de rangul social și de conexiuni. „Deși autorii fuseseră identificați, iar instigatoarea era cunoscută, juriul a închis ochii”, a spus Eisner.

Răzbunare, putere și spațiu urban

Cazul lui John Forde ilustrează modul în care violența, spațiul și puterea socială se intersectau în orașele medievale. În același timp, subliniază rolul umilinței ca declanșator al dorinței de răzbunare. „Umilința provoacă furie și rușine”, explică Eisner. „Iar aceste trăiri, la scurt timp, se pot transforma într-o dorință puternică de violență.”