Noi descoperiri arheologice în peștera „Șura Dracului” / FOTO

Săpăturile efectuate de arheologi în peștera „Șura Dracului” de la Sălnița, județul Maramureș, au scos la iveală numeroase fragmente ceramice aparținând Culturii Coțofeni (eneoliticul final / epoca timpurie a bronzului, 3.500-2.500 a.Chr.) și Culturii Suciu de Sus (epoca târzie a bronzului, a doua jumătate a mileniului II a.Chr.).

Peștera „Șura Dracului” are o lungime de 16 metri și un portal larg de 5 metri și înalt de 6 metri, fiind situată sub șaua de legătură ce duce la „Custura Cetățelei”, pe partea nordică a ei, respectiv pe malul stâng a râului Lăpuș. Aceasta este, deocamdată, singura peșteră din județul Maramureș în care au fost evidențiate urme de locuire preistorice, informează Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

În anul 2021, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare, a demarat primele săpături arheologice în peștera de la „Sura Dracului. Săpăturile au scos la lumină numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni, dar și câteva din epoca târzie a bronzului, cultura Suciu de Sus, precum și oase de animale, fapt care indică o locuire, chiar și temporară, în acest loc.

Cercetările efectuate în perioada 8-17 august 2022 au confirmat și întregit observațiile și descoperirile din anul precedent, cu această ocazie fiind identificate numeroase fragmente ceramice aparținând celor două culturi arheologice, câteva artefacte din piatră și os precum și numeroase oase de animale.

Primele cercetări arheologice (cercetări de suprafață) la Sălnița au fost întreprinse de arheologul clujean István Ferenczi, la finalul anilor ´60 ai secolului trecut, în cadrul unui amplu proiect de identificare și cartare a turnurilor de pază și semnalizare romane din zona Someșului Mare. Cu prilejul perieghezelor pe șaua de legătură dintre „Custura Cetăţelei” și „Cetățea”, acesta a descoperit câteva fragmente ceramice mărunte, cu pietricele de cuarț în compoziție pe care le-a considerat ca fiind preistorice, sugerând astfel o locuire mai veche în această zonă.

În cursul anului 2013, o parte din membrii Clubului de Speologie Montană Baia Mare (Ioan Pop, Viorel Coroianu, Leon Lazăr, Traian Minghiraș și Alexandru Mureșan), împreună cu arheologul Carol Kacsó și Zamfir Şomcutean (conservator la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș), cercetează locul numit „Custura Cetățelei” în vederea verificării informaţiei cu privire la existenţa unui zid realizat din blocuri de piatră. Cercetările de suprafață au relevat existența zidului, acesta fiind documentat arheologic (fotografii, desene, planuri). De asemenea au fost făcute și câteva observații privind structura celor trei porțiuni de zid vizibile atunci. În cursul acestor cercetări nu au fost descoperite alte tipuri de vestigii arheologice (ceramică, obiecte de metal etc.).

Primele materiale arheologice la Sălnița „Custura Cetățelei” au fost identificate în anul 2018 cu ocazia unei cercetări de teren efectuate de Marius Ardeleanu. Artefactele identificate la suprafață, pe pantele nord-estică, estică și sud-vestică a Custurii constau în fragmente ceramice din epoca târzie a bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), respectiv perioadei medievale (secolele XIII-XIV d.Chr.).

Pornind de la informațiile menționate mai sus, muzeul băimărean a întreprins, în perioada 2019-2020, cercetări arheologice intruzive (săpături arheologice) pe dealul „Custura Cetățelei”.

Bunurile culturale mobile descoperite în urma acestor investigații aparțin eneoliticului final/epoca timpurie a bronzului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 a.Chr.), epocii târzii a bronzului (cultura Suciu de Sus, a doua jumătate a mileniului II a.Chr.) și perioadei medievale (sec. XIII-XIV p.Chr.). Zidul de incintă ridicat în evul mediu a fost documentat pe întreaga porțiune păstrată, constatându-se că în mai multe locuri pietrele fasonate erau legate între ele cu mortar.

Prezența pe „Custura Cetățelei” a vestigiilor aparținând culturii Coțofeni a determinat colectivul șantierului arheologic să-și îndrepte atenția către peșterile din vecinătatea acesteia, cunoscut fiind faptul că aceste comunități obișnuiau să folosească peșterile pentru locuire sau adăpost.

_{Foto: D. Pop, D. Conțiu, T. Minghiraș / Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș}