Mistere istorice rezolvate de știință în 2024

În acest an, oamenii de știință au reușit să ridice cortina asupra misterelor care înconjoară personaje din istorie, atât cunoscute, cât și necunoscute, pentru a dezvălui mai multe despre poveștile lor unice, arată într-un material extins CNN.

În unele cazuri, analiza ADN-ului antic a ajutat la completarea lacunelor de cunoștințe și la schimbarea noțiunilor preconcepute. Un prim exemplu este modul în care cercetarea ADN-ului a schimbat modul în care oamenii înțeleg situl arheologic Pompeii, care a rămas prins sub un strat de cenușă la mii de ani după ce erupția Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr. a condamnat orașul roman.

Urmele genetice colectate din oasele victimelor au arătat că ceea ce se considera a fi o mamă care își ține fiul în brațe în ultimele clipe a fost un bărbat adult fără legătură de rudenie, care probabil a oferit alinare unui copil înainte ca acesta să piară, și au contestat alte ipoteze îndelung susținute.

„Omul Vittrup”

O analiză detaliată a smalțului dinților, a tartrului și a colagenului osos a ajutat cercetătorii să descopere detalii despre „Omul Vittrup”, un migrant din Epoca de Piatră care a murit violent într-o mlaștină din nord-vestul Danemarcei în urmă cu aproximativ 5.200 de ani.

Rămășițele sale, recuperate dintr-o mlaștină din Vittrup, Danemarca, în 1915, au fost găsite alături de o bâtă de lemn care a fost probabil folosită pentru a-l bate în cap. Dar se știau puține lucruri despre el.

Descoperirea „Well-man” din saga nordică

Separat, cercetătorii au reușit să facă legătura între identitatea unui schelet găsit într-o fântână de castel și un pasaj dintr-un text nordic vechi de 800 de ani.

Saga Sverris, care relatează povestea adevăratului rege Sverre Sigurdsson, include o descriere a unei armate invadatoare care aruncă un cadavru într-o fântână a castelului norvegian Sverresborg în 1197, într-o încercare probabilă de a otrăvi rezerva de apă.

Dezmințire privind identitatea unui „prinț pierdut”

Îmbunătățirile aduse geneticii moleculare de-a lungul a aproape două decenii au ajutat cercetătorii să ajungă la capătul unei enigme istorice de lungă durată, cea a unui așa-numit „prinț pierdut” care a apărut aparent de nicăieri în Germania la mijlocul secolului al XIX-lea.

Timp de 200 de ani, s-a speculat că un bărbat enigmatic pe nume Kaspar Hauser era în secret un membru al regalității germane. Când a fost găsit rătăcind fără acte de identitate în Nürnberg, în mai 1828, la vârsta de 16 ani, Hauser abia reușea să comunice cu cei care îl interogau.

Anul acesta, cercetătorii au efectuat o nouă analiză a mostrelor de păr ale lui Hauser și au reușit să demonstreze că ADN-ul său mitocondrial, sau codul genetic transmis din partea maternă, nu corespundea cu ADN-ul mitocondrial al familiei Baden.

Părul lui Beethoven

Compozitorul clasic Ludwig van Beethoven a murit la vârsta de 56 de ani, în 1827, după o viață întreagă de afecțiuni, inclusiv surditate, boli hepatice și afecțiuni gastrointestinale. Compozitorul și-a exprimat dorința ca afecțiunile sale să fie studiate și împărtășite astfel încât „pe cât posibil, cel puțin lumea să se împace cu mine după moartea mea”.

În luna mai, cercetătorii au publicat un studiu care arată niveluri ridicate de plumb detectate în șuvițe autentificate din părul lui Beethoven și au sugerat că compozitorul s-a intoxicat cu plumb, ceea ce ar fi putut contribui la problemele sale recurente de sănătate.

Descoperirile s-au bazat pe dezvăluirile anterioare, după ce genomul lui Beethoven a fost făcut public pentru a investiga nuanțele complicate ale sănătății sale.

Secretele scandalurilor coloniale 

În martie, studiul rămășițelor scheletice cu ajutorul noilor tehnici de analiză a ADN-ului a aruncat lumină asupra soartei membrilor familiei primului președinte al SUA, George Washington.

Fratele mai mic al lui Washington, Samuel, care a murit în 1781, și alți 19 membri ai familiei au fost înmormântați într-un cimitir de pe proprietatea lui Samuel de lângă Charles Town, Virginia de Vest.

Dar unele dintre morminte erau nemarcate, cel mai probabil pentru a preveni jefuirea mormintelor, a declarat în martie pentru CNN Courtney L. Cavagnino, cercetător științific în cadrul Laboratorului de identificare ADN al forțelor armate din cadrul Sistemului de examinare medicală al forțelor armate.

În mințile (și laboratoarele) faimoșilor astronomi

Astronomul danez Tycho Brahe este asociat cu descoperirile cerești din secolul al XVI-lea. Dar a fost și un alchimist devotat preparării de medicamente secrete pentru clienți de elită, precum Rudolf al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman.

Alchimiștii Renașterii își țineau lucrările secrete și puține rețete alchimice au supraviețuit până în timpurile moderne. Deși laboratorul alchimic al lui Brahe, situat sub reședința sa din castel și observatorul Uraniborg, a fost distrus după moartea sa, cercetătorii au realizat o analiză chimică a fragmentelor de sticlă și ceramică recuperate de la fața locului.

Analiza a detectat elemente precum nichel, cupru, zinc, cositor, mercur, aur, plumb și o mare surpriză: tungstenul, care nici măcar nu fusese descris la acea vreme. Este posibil ca Brahe să-l fi izolat dintr-un mineral fără să-și dea seama, dar descoperirea ridică noi întrebări despre munca sa secretă.

Pe de altă parte, la secole după ce astronomul german Johannes Kepler a realizat schițe ale petelor solare în 1607 din observațiile sale asupra suprafeței soarelui, desenele pionierate au ajutat oamenii de știință să reconstituie istoria ciclului solar al soarelui.

În timp ce fiecare ciclu de activitate solară în creștere și descreștere durează, de obicei, aproximativ 11 ani, au existat momente în care soarele s-a comportat diferit decât se aștepta. Și desenele uitate de mult ale lui Kepler, făcute înainte de apariția telescopelor, au fost scoase la lumină anul acesta când oamenii de știință le-au analizat pentru a afla mai multe despre Minimul Maunder, o perioadă de cicluri solare extrem de slabe și anormale între 1645 și 1715.

Desenele lui Kepler au fost realizate folosind o cameră obscură, un dispozitiv care utiliza o gaură mică în peretele instrumentului pentru a proiecta imaginea soarelui pe o foaie de hârtie. Schițele sale au surprins petele solare, ceea ce a ajutat astronomii să determine că ciclurile solare încă se produceau conform așteptărilor atunci când Kepler le-a observat, mai degrabă decât să dureze perioade anormal de lungi, așa cum se credea anterior.

Brahe și Kepler, împreună cu Sir Isaac Newton și Galileo Galilei, au fost giganți care au înlocuit viziunea medievală asupra lumii cu una modernă, a spus Kaare Lund Rasmussen, autorul principal al studiului despre Brahe și profesor emerit în departamentul de fizică, chimie și farmacie la Universitatea din Danemarca de Sud.

Și anul acesta, atât munca de secole a lui Brahe cât și a lui Kepler au contribuit cu noi piese care ajută oamenii de știință să reconstruiască enigmele trecutului.