LIVE, ora, 11.00. dezbatere „Historia”: Două evenimente care au schimbat istoria: 23 august 1944 şi insurecţia din Varşovia. A meritat sacrificiul?
Data de 23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria românilor, repercusiunile deciziilor luate în acea zi fiind resimţite de-a lungul următoarelor decenii. Trupele sovietice intrau câteva zile mai târziu în capitala României, acolo unde regele Mihai şi armata română se scuturaseră de „aliaţii” nazişti. Tot în august 1944, armata de rezistenţă poloneză se ridica, la Varşovia, împotriva ocupaţiei naziste.
Ţelul acestei insurecţii era de a elibera capitala înainte ca trupele sovietice să pătrundă pe teritoriul ei. Era acesta un gest de reafirmare al identităţii naţionale, o ocazie de a semnala că, după ani de ocupaţie şi de teroare. Ceea ce a urmat a evocat tragismul lui septembrie 1939. Au meritat toate aceste sacrificii?
La această întrebare, dar şi la multe altele va răspunde istoricul polonez Grzegorz Hanula de la Muzeul Insurectiei, Tomasz Kluz, coordonator de programe în cadrul Institutul Polonez din Bucureşti şi Ciprian Stoleru, editor „Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă de adevarul.ro, începând cu ora 11.00.
Insurecţia de la Varşovia, care a izbucnit la data de 1 august 1944 şi a durat 63 de zile a fost cea mai mare acţiune armată organizată de către rezistenţa antihitleristă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe teritoriile ocupate de către Cel de-al Treilea Reich. A fost nu doar o continuare, dar poate chiar momentul culminant al luptei cu deosebit de cruda ocupaţie germană, care împreună cu aliatul său temporar, Uniunea Sovietică, a atacat Polonia în septembrie 1939, dar şi o demonstraţie nemaipomenită a dorinţei de libertate a polonezilor, a dăruirii lor, a unor extraordinare abilităţi organizatorice şi a refuzului categoric de a trăi într-o lume a terorii şi nihilismului. În ciuda înfrângerii sale militare, a fost în acelaşi timp o declaraţie fermă a faptului că Polonia nu accepta nici noua ocupaţie care năvălea, împreună cu Armata Roşie, dinspre Răsărit.
Pentru următoarele generaţii de polonezi a reprezentat o lecţie şi un simbol al rezistenţei împotriva răului şi agresiunii, care în mare măsură a făcut ca regimul comunist instaurat după anul 1945 în Polonia să nu prindă rădăcini adânci, ceea ce în anii 1980 ai secolului XX a făcut ca polonezii să pornească masive acţiuni de protest şi în acest context să apară „Solidaritatea”, iar în anul 1989 să fie organizat primul guvern necomunist din Blocul Estic. În acest fel Insurecţia de la Varşovia este cel mai important izvor de libertate nu doar pentru Polonia contemporană, dar şi pentru alte ţări înrobite de către totalitarismul sovietic.
