Kazimierz Piechowski, polonezul care a evadat de la Auschwitz furând o mașină a SS, a murit la 98 de ani
Polonezul Kazimierz Piechowski, un prizonier care a evadat în mod spectaculos din lagărul nazist de concentrare de la Auschwitz furând o maşină a SS, a murit vineri la 98 de ani la Gdansk, a anunţat Institutul Memoriei Naţionale - IPN din Polonia, citat de Agerpres.
Prizonierul cu numărul 918, Piechowski a fost deportat în lagăr în 1940 cu primul transport de prizonieri politici polonezi. El a evadat la 20 iunie 1942 cu alţi trei prizonieri, ucraineanul Eugeniusz Bendera, un mecanic talentat care se ocupa de mașinile din lagăr, poetul Józef Lempart și Stanislaw Gustaw Jaster, un alt cercetaș, ca și Piechowski.
Cei patru au furat uniforme SS, iar mecanicul Bendera a furat cea mai rapidă mașină care se găsea Auschwitz, un Steyr 220 folosit exclusiv de către comandantul lagărului, Rudolf Höss.
„Trebuia să fie o mașină rapidă, pentru că uneori era chemat la Berlin și trebuia să ajungă acolo în câteva ore. Am luat mașina pentru că trebuia să putem scăpa în caz că eram prinși”, își amintea peste ani Piechowski.
Îmbrăcați în uniforme de SS, cei patru s-au îndreptat înapoi spre poarta principală. Sarcina cea mai grea pica pe umerii lui Piechowski, cel mai bun vorbitor de germană dintre ei, care trebuia cumva să-l convingă pe gardian să le dea drumul.
„Mai aveam o singură problemă:nu știam dacă, odată ajunși la bariera finală, aveam nevoie de o permisie pentru a părăsi lagărului. Plănuisem doar să joc atât de bine rolul SS-istului încât gardienii să mă creadă pe cuvânt”, povestea fostul prizonier.
Însă pe măsură ce se apropiau de barieră, gardianul nu dădea niciun semn că intenționează să ridice bariera. În timp ce descrie ce s-a întâmplat atunci, Piechowski privește în gol, de parca ar privi din nou acest ultim obstacol care, atunci, îl mai separa de libertate:„Conduceam către bariera finală, dar era închisă... Mai aveam 80 de metri și era încă închisă... Încă 60 metri și era tot închisă. M-am uitat la prietenul meu Gienek – avea fruntea transpirată, iar chipul îi era alb, nervos. Mai aveam 20 de metri, iar bariera era închisă....”
Bendera a oprit mașina; Piechowski privea în gol, neștiind ce să facă, când l-a auzit pe Lempart, din spate, șoptindu-i „Kazik, fă ceva!”
„Acesta a fost cel mai dramatic moment. Am început să urlu la ei”.
Gardienii SS m-au ascultat și au ridicat bariera. Așa au scăpat: patru din cei 144 de prizonieri care au evadat cu succes din lagărul morții.
Naziștii au fost furioși
„Când comandantul, care era la Berlin, a aflat că patru prizonieri evadaseră, a întrebat:«Cum naiba au putut să fugă în mașina mea, în uniformele noastre și cu muniția noastră?!» Nu puteau crede că oameni pe care nu-i credeau capabili de inteligență și-au bătut joc de ei”, spunea Piechowski.
Evitând drumurile principale pentru a nu fi prinși, cei patru au mers pe drumuri forestiere timp de câteva ore, îndreptându-se către orașul Wadowice. Aici au abandonat mașina și și-au continuat drumul pe jos, dormind în pădure. Lempart s-a îmbolnăvit și a fost lăsat în grija unui preot, iar Jaster s-a întors la Varșovia.
Piechowski și Bendera au petrecut ceva timp în Ucraina, apoi Piechowski s-a întors în Polonia unde s-a alăturat mișcării de rezistență. Până la sfârșitul războiului, cei patru nu au mai fost prinși.
Ca răzbunare pentru evadarea celor patru, părinți lui Jaster au fost arestați și trimiși în lagărul de unde fugise fiul lor; cei doi au murit acolo. Pentru restul prizonierilor au urmat alte consecințe:
„La o lună după ce am evadat, a sosit un ordin potrivit căruia fiecare om trebuia tatuat cu numărul lor. Naziștii știau că prizonierilor [rași în cap la sosire – n.r.] le creștea părul la loc și că partizanii puteau face documente noi pentru ei. Dar dacă le vedeau numerele tatuate pe braț, puteau ști cine scăpase de la Auschwitz. Niciun alt lagăr nu folosea acest sistem, iar evadarea noastră a dus la crearea sa”.
Deși cei patru nu au fost niciodată capturați, problemele lor nu s-au încheiat în acea zi. După război, când Polonia cade sub umbra Moscovei și este transformată în stat comunist, Piechowski a fost condamnat la 10 de ani de închisoare pentru „crima” de a fi luptat în armata națională poloneză.
„Când am ieșit în sfârșit din închisoare aveam 33 de ani. M-am gândit atunci că îmi furaseră întreaga tinerețe...”
