Intrarea noilor „aliați” în București, în „Historia” de august
August 1944. Istoriografia comunistă a susţinut că trupele sovietice au fost primite în urale de bucureștenii ieșiţi în număr mare pe străzile Capitalei, ovaţionându-i pe noii „aliaţi“ ca niște adevăraţi „eliberatori“. Însă realitatea a fost alta. Majoritatea bucureștenilor erau îngroziţi de sosirea Armatei Roșii, care avea să instituie un regim de teroare și abuzuri… Dosarul de august prezintă mărturiile localnicilor, dar și pe cele ale prizonierilor americani și britanici. Începând de astăzi, 14 august, „Historia” poate fi găsită, în format clasic, la toate punctele de vânzare a presei, dar și în varianta digitală, pe platforma paydemic.
Nicolae Steinhardt a asistat și el la intrarea trupelor sovietice în București. Iată ce nota în Jurnalul fericirii: „La 30 august stăteam și eu pe marginea trotuarului și priveam tancurile (rusești – n.a.). Jur că nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu excla- mam; stăteam și priveam, pur și simplu, uite-așa. Mă simt deodată strâns de braţ și blagoslovit cu un «Dobitocule» pronunţat deslușit și apăsat – «stai și te uiţi, tâmpitule, staţi și vă uitaţi cu toţii și nu știţi ce vă așteaptă, uite-i cum râd, or să plângă lacrimi amare, și tu la fel... Hai acasă...». Îl iau pe tata prudent de mână și mergem binișor spre locuinţa din strada Olari...“. Pentru Nicolae Steinhardt și pentru mulţi alţii, comunismul adus de armatele sovietice în România avea să însemne ani grei de pușcărie.
Intrarea militarilor din Armata Roșie în București a fost marcată de evenimente tragice: jafuri, violuri, furturi, confiscări, devastări, sechestrări de persoane și pe alocuri chiar și crime. Astfel că, după primele contacte amicale, relaţiile dintre trupele sovietice și populaţie au devenit deose- bit de încordate, mai ales că toate aceste abuzuri nu erau niciodată sancţionate de superiori.
Despre această situaţie, generalul Constantin Sănătescu nota în jurnalul său pe 31 august 1944 următoarele: „Caut să iau contact cu primul general ce a apărut în Colentina și care este comandantul acestor trupe. Îmi trimite vorbă că, dacă am venit ca președinte de Consiliu (Consiliului de Miniștri - n.a.), apoi ar fi bine să mă adresez Moscovei, neavând cu el nimic de-a face. În fine, m-a primit, având și calitatea de general – și deci camaraderia care există între toţi ofiţerii face să fiu primit. Îmi spune că știe de armistiţiul cerut, dar până la semnarea lui suntem tot în război. Evident, acest general ne este mare dușman. Am obţinut doar permisiunea ca trupele sale să se poarte ceva mai bine decât un inamic și să se evite jafurile și omorurile“.
Cum arăta debandada instaurată la București și care au fost cele mai importante incidente din acele zile? Aflați din Dosarul scris de Alexandru Armă.
Ce înseamnă, de fapt, Patrimoniul UNESCO?
În vreme ce întreaga lume privea la deschiderea celei de a XXXIII-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară, la Paris, de pe cealaltă parte a globului a venit o veste extraordinară pentru cei care susţin și iubesc patrimoniul, istoria și cultura: Comitetul Patrimoniului Mondial, în cea de-a 46-a sa sesiune, de la New Delhi, India, a decis prin consens înscrierea, în data de 27 iulie, a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu Jiu, realizat de Constantin Brâncuși, și a bunului cultural serial „Frontierele Imperiului Roman-Dacia“ (FRE-Dacia) în Patrimoniul UNESCO.
În spatele acestor reușite, pe care azi le aplaudăm, sunt ani de muncă. Importanţa acestor obiective este una evidentă, însă pentru recunoașterea și includerea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt create dosare la care echipe întregi muncesc cu atenţie vreme îndelungată.
Ciprian Plăiașu a intervievat-o pe dr. arh. Irina Iamandescu, director adjunct monumente istorice la Institutul Naţional al Patrimoniului și lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu (UAUIM).
Adevărata carte de istorie a României?
Poate Curtea de Conturi – o instituţie a cărei menire reprezintă încă un mister pentru mulţi – să fie echivalată cu o carte de istorie a neamului?!
Oricât ar părea de ciudat, de la înfiinţarea ei prin legea din 24 ianuarie 1884, emisă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Înalta Curte de Conturi a consemnat în documentele sale miraculoasa istorie a modernizării României. Prof. Ing. Nicolae Noica ne dă toate detaliile.
Știaţi unde e Ţara Huţulilor?
Poate aţi auzit de acest loc, poate că nu. Poate doar aţi trecut spre mănăstirile din nordul Moldovei fără să știţi că, de fapt, vă aflaţi într-un ţinut care le aparţine și lor deopotrivă. Huţulii locuiesc în comunele din apropierea graniţei cu Ucraina, în judeţele Maramureș și Suceava.
Sunt cunoscuţi ca fiind un grup etnic ce a migrat din Galiţia în Bucovina și în Maramureș. Mihai Eminescu, născut în Bucovina, are o descriere foarte interesantă pentru huţuli: „Huţulii duc o viaţă de pasăre pribeagă, originală și liberă. Românii le pricep limba lor fără s-o poată vorbi și ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe ţăranul român de baștină cum ascultă cu atenţie la ceea ce spune oaspetele său.”
Descoperiți istoria și modul de viață al huțulilor în textul semnat de Ciprian Plăiașu, care a mers în vara aceasta pe rutele propuse de noul program România Atractivă.
Vara, în sud-estul Franței
Pentru că n-a trecut vremea vacanțelor, Florentina Țone vă invită într-o excursie de savurat, chiar și doar în imaginație (deocamdată), la Brides-les-Bains, o comună de 400 de locuitori din sud-estul Franţei, în departamentul Savoia.
„Vara, viaţa se învârte în jurul apelor termale și al mâncării. Pensionarii francezi vin aici
la cure de ape termale de trei săptămâni, subvenţionate de stat, cum se duc ai noștri la Călimănești-Căciulata, la Techirghiol, la Sărata Monteoru sau la Otopeni, la «Ana Aslan»…”Să vă facem un pic de poftă? Iată cum sună meniul dintr-o zi de vineri: „la prânz: aperitiv – Rillette de poissons & salade verte; fel principal – Médalion de veau, basse température; garnitură – Poêlée de pleurottes et tomate cerise; desert – Baba au rhum; iar la cină: aperitiv – Croustillant à la tomate et basilic; fel principal – Filet de dorade & sauce vierge; garnituri – Fagot de haricots beurre au lard; Pommes boulangères; desert – Mousse au chocolat”.
Dacă ajungeți la Brides-les-Bains, veți da și peste Lăcrămioara, de la Iași. … Dar să nu stricăm surpriza lecturii!
***
La final de revistă, inspirați-vă din recomandările noastre de filme, cărți și expoziții, care o să vă aducă bucurie. Poate chiar și un pic de răcoare.
