Descoperire interesantă: Cum au fost mumificați timp de 2500 de ani niște mineri într-o salină?
În Munții Māhneshān din Iran se află mina Chehrābād, un sit arheologic de mare importanță, unde rămășițele mumificate ale minerilor au fost păstrate de peste 2.000 de ani. Acești "oameni de sare", cum sunt denumiți, au fost conservați în mod excepțional datorită sării care impregnează pereții minei. Sarea, considerată "aurul alb" în antichitate, a avut o valoare strategică imensă, fiind esențială pentru civilizațiile antice.
Controlul acestei resurse era sinonim cu puterea economică și politică, iar mina Chehrābād, situată în Imperiul Ahemenid, ilustrează această importanță strategică. Persanii, recunoscuți pentru abilitățile lor organizatorice și cuceriri, au înțeles necesitatea de a domina rutele comerciale de sare, o resursă vitală pentru conservarea alimentelor, plata soldaților și întreținerea infrastructurii.
Exploatarea minei Chehrābād s-a întins de-a lungul mai multor milenii, de la perioada Ahemenidă până în era islamică. Arheologii au descoperit urme ale mineritului care datează din epoca pietrei, dar momentul exact al începutului exploatării rămâne dificil de determinat. Condițiile de muncă erau extrem de dificile, minerii fiind expuși constant pericolelor precum întunericul, zgomotul, praful și prăbușirile frecvente. Instrumentele rudimentare folosite și dificultatea extragerii sării impuneau o forță fizică imensă, se arată într-un studiu publicat în Journal of World Prehistory. Corpurile mumificate descoperite în mină oferă mărturii despre aceste condiții aspre de muncă și despre prețul plătit de muncitori pentru a satisface cererea imensă de sare a imperiului.
Analizele efectuate asupra corpurilor descoperite au relevat fracturi, leziuni de compresie și prezența paraziților intestinali, toate indicii ale condițiilor precare și accidentelor frecvente din mină. Un exemplu deosebit de emoționant este descoperirea unui băiat de doar șaisprezece ani, găsit cu mâinile ridicate, ca și cum ar fi încercat să se protejeze în fața unei prăbușiri iminente. Astfel de descoperiri oferă perspective valoroase despre viața și moartea acestor muncitori, sugerând că unii dintre ei au fost prinși în minele de sare și au fost îngropați de vii în condiții tragice.
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale descoperirilor din mina Chehrābād este starea excepțională de conservare a corpurilor mumificate. Această conservare extraordinară se datorează proprietăților sării, care a împiedicat descompunerea naturală a corpurilor. Sarea a absorbit apa din țesuturile organice, prevenind proliferarea bacteriilor care ar fi provocat descompunerea. În plus, sarea a reacționat cu proteinele din țesuturi, transformându-le într-o substanță dură, asemănătoare pielii, un proces cunoscut sub numele de tanizare. Acest fenomen de mumificare naturală este relativ rar și apare în condiții de mediu foarte uscate, precum deșerturile sau peșterile saline.
Calitatea conservării variază de la un corp la altul. Unele dintre rămășițe sunt perfect conservate, în timp ce altele au suferit deteriorări mai mari, în funcție de poziția corpurilor în mină și de cantitatea de sare care le-a acoperit. Mișcările solului de-a lungul timpului ar fi putut contribui și ele la aceste variații. Datorită acestei conservări, oamenii de știință pot studia aceste corpuri cu o precizie excepțională, aflând informații valoroase despre anatomia, fiziologia și patologiile acestor oameni din antichitate.
Deși au fost făcute descoperiri remarcabile, multe întrebări rămân fără răspuns. Cum trăiau acești oameni? Ce motivații aveau pentru a lucra în condiții atât de periculoase? Cum erau organizate echipele de mineri? Arheologii continuă să caute răspunsuri la aceste întrebări, în încercarea de a înțelege mai bine viețile și cultura minerilor care au lucrat în mina Chehrābād. Această cercetare continuă oferă perspective importante asupra unei părți puțin cunoscute a istoriei antice și a modului în care civilizațiile antice au valorificat resursele naturale esențiale precum sarea.
