Descoperire arheologică unică scoate la lumină măiestria meșterilor daci, înainte de cucerirea romană
O descoperire arheologică spectaculoasă din Hunedoara aduce noi dovezi despre abilitățile avansate ale dacilor în prelucrarea pietrei – o civilizație antică ce a înflorit în regiunea carpatică înainte de cucerirea romană.
În vara anului 2022, un localnic care străbătea o zonă împădurită din apropierea carierei de calcar Măgura Călanului, județul Hunedoara, a dat întâmplător peste un set ruginit de unelte de fier îngropate la baza unui copac. Setul de 15 piese, transferat ulterior la Muzeul Castelului Corvinilor, este acum considerat unul dintre cele mai complete și diverse truse de unelte de cioplitor în piatră descoperite în antichitatea europeană.
Ciocanul unui cioplitor în piatră din perioada pre-romană, descoperită în România. Credit: Aurora Pețan
Trusa rară a unui cioplitor dac descoperită într-o carieră din România
Într-un articol publicat în revista Praehistorische Zeitschrift, arheologul Aurora Pețan descrie setul – realizat în perioada fierului pre-roman – cu o greutate de aproximativ 11 kilograme. Acesta include cinci târnăcoape cu două capete (două dintre ele cu margini zimțate, foarte rare), cinci pene de despicat piatra de diverse dimensiuni, un ciocan de ascuțit, o nicovală portabilă de câmp, o daltă plată, un instrument de finisare ascuțit și un mic târnăcop. Trusa oferă o perspectivă fără precedent asupra tehnicilor folosite de meșteșugarii daci, în special în activități de carieră și construcție.
Pețan a subliniat raritatea descoperirii: „Unele dintre unelte prezintă inovații locale, ceea ce reflectă schimburi tehnologice cu lumea mediteraneană, dar și ingeniozitatea și adaptabilitatea meșteșugarilor daci.” Ea a mai menționat că nicio unealtă din set nu este identică cu alta, ceea ce sugerează că aparținuseră, cel mai probabil, unui singur meșter de înaltă calificare – posibil chiar unui maestru constructor, conducătorul unei echipe de lucrători.
Unelte fără echivalent în cultura greco-romană
Lăcașuri pentru pene de despicare, în cariera de calcar pre-romană de la Măgura Călanului (România). Credit: Aurora Pețan
Prezența unor unelte, în special târnăcoapele cu dinți, susține ipoteza că acestea erau specific dacice și nu au echivalente în trusele grecești sau romane. Aceste instrumente erau probabil folosite pentru finisarea blocurilor prismatice din calcar, caracteristice zidăriei de tip „ashlar” întâlnite în fortificațiile dacice. Penele mai mici, cântărind între 150 și 400 de grame, erau adaptate pentru a despica calcarul moale din carieră, care nu necesita forță mare.
Folosirea ciocanului de ascuțit și a nicovalei portabile este deosebit de semnificativă. Aceste instrumente erau, de obicei, utilizate pentru întreținerea uneltelor agricole precum coasele, iar apariția lor într-un context de carieră este rară. Prezența lor indică faptul că cioplitorul le folosea pentru a-și menține uneltele bine ascuțite în timp ce lucra cu piatra, care tocea rapid marginile active.
O trusă ascunsă în vremuri de criză
Cercetătorii cred că trusa ar fi fost ascunsă intenționat în timpul invaziei romane din anul 102 e.n., fără a mai fi recuperată vreodată de proprietar. Cariera în sine, care se întinde pe mai bine de 30 de hectare, cu pereți de până la 8 metri înălțime, păstrează numeroase semne ale activităților de extracție: urme de cioplire, blocuri neterminate și resturi abandonate. Aceste dovezi corespund cu utilizările trusei și sugerează că zona a fost părăsită brusc, în timpul unei crize.
Potrivit unui studiu, „Descoperirea de la Măgura Călanului aprofundează înțelegerea noastră despre meșteșugul prelucrării pietrei în Dacia, contrazicând unele ipoteze anterioare despre tehnicile de construcție și exploatare din regiune.” Tehnicile analitice moderne – cum ar fi analiza metalografică și studiul urmelor de uzură – ar putea dezvălui cum au fost realizate și utilizate aceste unelte.
O legătură directă cu artizanii Daciei
Calcarul extras de la Măgura Călanului era transportat prin terenuri abrupte pentru a fi folosit în construcția marilor cetăți dacice, precum Sarmizegetusa Regia – astăzi parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Redescoperirea acestei truse oferă o legătură directă și palpabilă cu artizanii care au creat acele capodopere ale arhitecturii dacice.
