Descoperire arheologică ciudată: cum o baie publică romană a devenit biserică creștină timpurie?

Arheologii de la Villa di Sette Bassi, situată la marginea sud-estică a Romei, au descoperit dovezi ale unei transformări profunde survenite în Antichitate târzie: un complex de băi romane, cunoscut sub numele de Băile Tritonilor, a fost transformat într-o biserică creștină timpurie. Descoperirea oferă o perspectivă valoroasă asupra răspândirii creștinismului în zonele rurale din apropierea Romei și asupra reutilizării clădirilor într-o perioadă de schimbări religioase și culturale profunde.

Băi romane antice transformate în biserică creștină timpurie, descoperite în apropiere de Roma

Băile Tritonilor, construite în secolul al II-lea d.Hr., făceau parte dintr-o moșie întinsă care, anterior, îndeplinea funcții sociale și de igienă specifice arhitecturii elitelor din Imperiul Roman. Săpăturile au scos la iveală faptul că acest loc a căpătat un nou rol religios în ultimele secole ale imperiului. Punctul central al descoperirii îl reprezintă o vască placată cu marmură, interpretată de arheologi ca fiind un baptisteriu timpuriu destinat botezului prin imersiune completă – o practică esențială în inițierea creștină timpurie.

Detaliu care arată cele două niveluri distincte ale structurii

Designul baptisteriului reflectă două faze de utilizare. Inițial, vasca era mai adâncă pentru a permite scufundarea completă a corpului, simbolizând moartea vechii vieți și renașterea în credința creștină. Ulterior, fundul bazinului a fost ridicat, sugerând o tranziție către o formă mai puțin solicitantă din punct de vedere fizic a ritualului. Această modificare liturgică reflectă evoluțiile mai largi din practica creștină în Antichitatea târzie.

Arheologi în timpul excavărilor de la fața locului

Arheologii afirmă că dimensiunea și construcția vascii arată că nu era vorba despre o simplă capelă, ci despre o biserică baptisterială formală, în care se oficiau și ritualuri funerare. Acest lucru este confirmat de prezența mai multor morminte în apropierea piscinei. Posibilitatea ca aici să fi existat o episcopie, situată adânc în zona rurală romană, este luată în serios în considerare.

Parcul Arheologic Appia Antica explică faptul că această descoperire aduce o nouă lumină asupra creștinării zonelor din jurul Romei. Coexistența elementelor arhitecturale romane, specifice băilor, cu cele liturgice creștine sugerează un proces complex și gradual de tranziție de la Antichitatea clasică la dominația creștină.