Cum a pătruns tehnica pictării pieselor de mobilier în Transilvania

Literatura de specialitate şi piesele de mobilier existente demonstrează că, în “cultura locativă” din Europa de Est, pictura colorată a mobilierului se poate data începând din secolele XIV-XVI, cea ce poate fi adevărat şi în cazul Transilvaniei, scrie Muzeul de Etnografie Brașov pe pagina de socializare a instituției.

Decorarea interioarelor şi mobilierul s-au schimbat de-a lungul secolelor urmărind dezvoltarea economică, nevoile familiei şi ale modei. Aşezarea mobilei în interiorul locuinţei delimitează spaţiile diferite din încăpere: spaţiul biologic, sacral, de muncă.

O parte din mobilă se aşează obligatoriu lângă perete (patul, banca, lada de zestre), pe perete (armuroiul, cuierul, suportul de linguri, de vase), într-o parte a camerei sau a bucătăriei (masa, scaunul, leagănul copilului). Apariţia şi împământenirea pieselor de mobilier pictate se datorează apariţiei şi activităţilor aşa numiţilor “tâmplari pictori”. Primii dintre ei au venit din Vest şi au adus tehnica şi ideile picturii pe mobilă. Totodată, au adus şi tehnica folosirii lemnului de brad, concomitent cu înfrumuseţarea cu pictură a acestuia.

Aceşti “tâmplari pictori” au fost folosiţi mai ales la decorarea bisericilor (coridoare, bănci, tavane) dar, ocazional, executau şi mic mobilier care-și găsea locul în acest spațiu. În acelaşi timp, la comandă, proiectau şi finalizau şi interioare “lumeşti”. Primele obiecte cu decoraţiuni pictate, după stilul lor, pot fi datate din secolul al XIV-lea. Au rămas moștenire din generație în generație multe piese la care decorarea nu era numai “ajutătoare”, întrucât toată suprafaţa frontală este acoperită cu ornamente cu ”desen liber”.

Foto: Armuroi săsesc pictat, 1843, localitatea Criț, județul Brașov. Colecția Muzeului de Etnografie Brașov, înainte de restaurare și după restaurare.