Cum a arătat Adunarea de la Alba Iulia în culori | FOTO

Singurele fotografii pe care le avem de la momentul declarării unirii transilvănenilor cu România, la 1 Decembrie 1918, sunt cele realizate de Samoilă Mârza. Le cunoaștem cu toții. Dar cum ar fi arătat în culori? Print-o tehnică specială putem să recreăm aceste imagini în culori. Le aveți în galeria care urmează.

Colorizarea manuală a fotografiilor este o veche tehnică, revigorată acum în era digitală, dar care a fost la mare căutare acum un secol. După imagini alb-negru de arhivă se fac scanări sau fotocopii care ulterior sunt printate pe hârtie. Colorizarea efectivă constă în aplicarea unor pigmenți sub formă de pulbere sau pasteluri uscate, de tip PanPastel, Sennelier, Faber-Castell Pitt Pastel, pe suprafața hârtiei cu textură fină. Aplicarea culorilor se face succesiv, prin stratificări transparente, cu ajutorul unor bureți sintetici cu densitate mare. Anumite detalii precum linii sau contururi sunt lucrate cu creioane tip pastel. La final pe întreaga suprafață se aplică două straturi de fixativ din gama profesională.

Povestea colorizării acestor fotografii de la Marea Unire ne-o spune artistul și fotograful Lucian Muntean, cel care a realizat colorizarea.

„Eram familiarizat cu fotografiile făcute de Samoilă Mârza la proclamarea Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918; le văzusem publicate în manuale, ziare și reviste. În anul 2015 am avut ocazia să fiu cooptat de către ing. Aurel Sîntimbrean, care pregătea o carte biografică despre Samoilă Mârza. În acest context am studiat și am fotocopiat albumele fotografice unicat, dăruite de către Mârza unor personalități precum lui Iuliu Maniu, album aflat la Arhivele Naționale și lui Nicolae Iorga, album aflat la Biblioteca Academiei Române. 

Acum, la 102 ani de la Unire mi-am propus să revitalizez acele cinci fotografii alb-negru, emblematice de altfel, încercând să le colorizez manual, în tehnica specifică în care se lucra acum un secol. Demersul s-a dovedit a fi unul interesant, atât din punct de vedere documentar cât și emoțional. La o primă analiză a imaginilor originale alb-negru am remarcat că apăreau în mulțime militari în uniforme. Era chiar la sfârșitul Primului Război Mondial. Oare de la ce arme erau acei militari? Ce culori aveau uniformele lor? Probabil că erau români care au luptat înrolați în armata Austro-Ungară. A urmat o documentare pe această temă și mi-am făcut o idee văzând litografii de epocă în care erau prezentate și descrise uniformele militare din acea perioadă. Referitor la ordinea culorilor de pe drapel, aici îmi era deja clar: albastru sus, galben la mijloc și roșu jos. Știu asta de la steagul delegației din Lupșa, singurul steag prezent la Unire, care s-a păstrat și care a fost expus recent la Muzeul Național de Istorie al României”.

Vezi aici GALERIE FOTO

Fotografii de Samoilă Mârza, colorizate de Lucian Muntean. Tehnica folosită: scanare, print pe hârtie, pigmenți și pasteluri, fixare

Privind în detaliu aceste fotografii, practic am analizat fiecare centimetru pătrat al imaginilor. Pentru a reda atmosfera acelei zile de început de iarnă am ales să colorez un cer cu nuanțe discrete de gri-albăstrui, ușor cețos, cum de altfel știu că e la Alba Iulia, pe valea Mureșului. În imagini apar steaguri care flutură, se suprapun, fiind singurele elemente dinamice și care se pierd estompate în zare. Personajele din prim plan sunt surprinse cum ascultă citirea proclamației sau a discursurilor. Militari, civili și preoți se remarcă la tribună, iar în plan depărtat mulțimea de oameni veniți. Priviți atent, cipurile lor se conturează în mulțime. Unii se înalță, privind atent în față, printre pălării, char spre fotograf. 

Desigur, mi l-am închipuit pe tânărul Samoilă Mârza în timp ce fotografia. Din experiența mea personală de fotoreporter cunosc foarte bine senzația când te afli în mulțime, la astfel de manifestații importante. Parcă îl vedeam pe Mîrza cum se strecoară prin mulțime cu geanta grea pe umăr. Aparatul foto în mână, plăcile de sticlă duse cu grijă în geantă. Trepiedul din lemn, parcă nu-și găsea rostul în așa îmbulzeală... Odată instalat în locul cel mai accesibil în condițiile date, Mârza, pătruns de emoții, dar și de frigul de afară, apasă pe declanșator. Expunerea cu timp ceva mai lung și diafragma deschisă fac ca unele clișee să pară ușor mișcate și neclare. Fix aceste aspecte mi se par importante, transmit ceva din starea momentului, emoția și freamătul mulțimii! Chipurilor care apar în poze, le-am colorat mai întâi fețele și mâinile, unele încleștate pe steaguri sau pe puștile ținute la picior. Bărbați de toate vârstele, dar și femei, stau în mulțime, îmbrăcați bine, domnii cu paltoane și pălării, militarii în uniforme, iar țăranii cu haine tradiționale, cu căciuli din blană sau pălării specifice. Se disting grupuri care țin câte o pancartă cu numele localității de unde provin. Unii poartă tricolorul prins în piept sau la mânecă. Mârza a făcut doar cinci fotografii, dar acestea te pot transpune acolo, fiind un document extrem de valoros.

La acea vreme tehnica fotografică era așa complexă și te obliga să fi extrem de restrictiv și selectiv cu ceea ce pozezi. Acum, după un secol ne putem spune "ce păcat că Samoilă Mârza nu s-a gândit în acele clipe și nu și-a permis să facă și un autoportret, să rămână un selfie pentru eternitate"...