Cu 26 de ani în urmă au avut loc alegerile pentru Congresul Deputaților Poporului al URSS

Pe 26 martie 1989  au avut loc alegerile pentru primul Congres al Deputaților Poporului. Congresul a marcat, prin consecinţele sale, o cotitură importantă în destinele Perestroikăi initiate de Mihail Gorbaciov şi, prin extensie, a Uniunii Sovietice în ansamblu. 

Congresul Deputaţilor Poporului din URSS nu a rezultat însă dintr-un scrutin sută la sută democratic. Din totalul de 2.225 de deputaţi, 1.500 au fost aleşi în circumscripţii electorale, iar 750, adică o treime, au fost numiţi din oficiu de către PCUS, sindicateşi organizaţii obşteşti. 

Scopul congresului era în primul rând de a acorda legitimitate procesului de reformare a societăţii sovietice, iniţiat de Gorbaciov în 1985. Pentru prima dată în istoria Uniunii Sovietice, şedinţele au fost transmise în direct la televiziunea centrală, principalele ziare moscovite şi cele locale preluând integral textele luărilor de cuvânt. 

Impactul asupra societăţii sovietice a fost unul enorm, unii admirând diversitatea opiniilor  exprimate de vorbitori, alţii dimpotrivă – fiind contrariaţi că forul legislativ suprem al ţării este atât de dezbinat în chestiuni privind viitorul statului sovietic, al rolului PCUS şi a ritmului şi conţinutului reformelor politice şi economice care urmau să fie înfăptuite. 

Aşa cum a mărturisit istoricul Yuri Afanasiev, unul dintre liderii Grupului interregional, care a întrunit cei mai fervenţi susţinători ai Perestroikăi, congresul era constituit din două categorii importante. Primul era cel al nomenclaturii, iar al doilea, al aşa-numitei clase a gânditorilor care îi deserveau pe cei dintâi. Numai deputatul Andrei Saharov era, în opinia lui Afanasiev, unica persoană care a sesizat şi a exprimat tranşant ideea introducerii sistemului pluripartid, insistând ca Grupul Interregional să joace rolul de opoziţie instituţionalizată. Însă, Saharov a murit la sfârșitul lui 1989 dearitmie.

Congresul a creat numeroase comisii, printre care şi cea condusă de Alexandr Iakovlev, cu privire la aprecierea consecinţelor politice ale Pactului Ribbentrop-Molotov.

Existența Congresului își va găsi sfârșitul odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1989.