Craniul ce rescrie istoria Europei! Cum se modifica artificial capul copiilor în urmă cu 12000 de ani?
Pe coasta abruptă a Liguriei, ascunsă între stânci și valurile Mării Tireniene, se află Peștera Arene Candide – un loc care, acum peste 12 milenii, era nu doar adăpost, ci și sanctuar al morților. Aici, în întunericul umed și liniștea spartă doar de pașii arheologilor, un craniu vechi a ieșit la lumină cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Mult timp, nimeni nu bănuia că forma sa alungită avea să împingă înapoi, cu milenii, începuturile unei practici enigmatice: modificarea craniană artificială.
Un ritual ascuns în piatra timpului
În anii 1940, săpăturile din Arene Candide au scos la iveală zeci de schelete ale unor vânători-culegători din Paleoliticul Superior târziu. Printre ele, craniul desemnat Arene Candide 12 (AC12) – aparținând unui bărbat adult – fusese așezat cu grijă într-o nișă, deasupra a ceea ce arheologii numesc „Mormântul coarnelor”. Mandibula și alte fragmente osoase se aflau separat, sugerând un ritual funerar elaborat.
Reconstruit în anii ’70, craniul AC12 a fost mult timp un mister. Forma sa neobișnuit de alungită era atribuită fie unei boli, fie unui traumatism din copilărie. Dar noile tehnologii de analiză aveau să dezvăluie altceva: nu era un accident, ci o transformare deliberată, realizată în copilărie, când oasele craniului erau încă maleabile.
Meșteșugul de a modela capul
Modificarea craniană artificială este o practică veche, prezentă pe mai multe continente, care presupune aplicarea unei presiuni continue pe craniul unui sugar – de obicei prin înfășurare strânsă cu benzi de pânză sau fixare de o placă rigidă – pentru a-i schimba forma permanentă. În cazul AC12, analiza morfologică a indicat o tehnică anulară, circumferențială, cel mai probabil prin legare strânsă cu fâșii textile.
Folosind scanări CT, cercetătorii au „dezasamblat” virtual craniul lipit în urmă cu decenii și au realizat reconstrucții digitale, comparându-l cu alte cranii din Italia (Paleolitic, Mezolitic, Neolitic) și cu exemplare din întreaga lume. Rezultatul a fost clar: AC12 aparține grupului craniilor modelate intenționat, diferit de deformările cauzate de boli sau accidente.
Un mesaj din adâncul timpului
De ce ar fi făcut cineva așa ceva? Motivele rămân învăluite în mister. Istoricii presupun că era un semn de identitate, statut social sau apartenență tribală. În Arene Candide, prezența altor forme de ornamentare corporală – precum discuri purtate în obraji – sugerează că modelarea corpului era parte a unei estetici și simbolistici complexe.
Descoperirea plasează această practică în Europa cu mii de ani mai devreme decât se credea, aliniind-o cu unele dintre cele mai vechi cazuri din lume: aproximativ 13.500 de ani în Australia și 11.200 în Asia. Deși celebre în America Centrală și de Sud, unde au persistat timp de 10.000 de ani, noile date arată că rădăcinile obiceiului ajung până în Paleoliticul eurasiatic.
Călători sau inovatori?
Analizele ADN planificate pe resturile de la Arene Candide ar putea spune dacă AC12 era un localnic sau un sosit din alte părți ale lumii. Poate că tradiția a fost inventată independent de mai multe comunități, sau poate s-a răspândit prin contact între grupuri.
Indiferent de răspuns, acest craniu alungit, îngropat cu grijă într-o peșteră ligurică, rămâne o mărturie vie a faptului că, din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să-și modeleze nu doar uneltele și arta, ci și propriile trupuri – transformându-le în purtătoare de semnificație și identitate.
