Cele mai vechi urme de alcool din nord-estul Poloniei, descoperite în vase vechi de 4.500 de ani

Cele mai vechi urme de băuturi alcoolice din nord-estul Poloniei au fost identificate în interiorul unor vase ceramice vechi de 4.500 de ani. Descoperirea oferă o rară privire chimică asupra felului în care comunitățile din Neoliticul târziu și de la începutul Epocii Bronzului se adunau, își comemorau morții și își marcau identitatea, relateaza turismistoric.ro

Descoperirea nu provine dintr-o tavernă, dintr-o berărie sau dintr-o bucătărie de așezare. Ea vine din fragmente de ceramică sparte, asociate cu structuri funerare și rituale de la Supraśl, în Câmpia joasă a Podlasiei de Nord, și de la Skrzeszew, în Câmpia Mazoviană. În aceste fragmente, cercetători de la Universitatea din Varșovia și de la Universitatea Tehnică din Lodz au identificat reziduuri moleculare care indică prezența unor băuturi fermentate asemănătoare berii sau a unei băuturi mixte mai complexe, descrisă uneori drept „grog nordic”.

Studiul, publicat în revista Archaeometry și relatat de agenția PAP, împinge dovezile chimice ale existenței băuturilor alcoolice fermentate în această regiune de graniță până în a doua jumătate a mileniului al III-lea î.Hr. Vasele devin astfel martori ai unei lumi în care băutura, ceremonia și contactele culturale la mare distanță ar fi putut fi strâns legate.

O băutură ritualică păstrată în lut

Ceramica aparține în principal fenomenului Bell Beaker, unul dintre cele mai ușor de recunoscut orizonturi arheologice ale Europei preistorice. Numită astfel după cupele sale în formă de clopot răsturnat, tradiția Bell Beaker s-a răspândit pe scară largă între aproximativ 2800 și 1800 î.Hr. Obiectele acestei culturi apar adesea în morminte și depuneri rituale, unde vasele, podoabele din chihlimbar, uneltele și rămășițele umane puteau forma ansambluri cu valoare simbolică.

La Supraśl, vasele analizate proveneau din patru complexe funerare-rituale asociate fenomenului Bell Beaker. Un alt fragment de vas a fost descoperit la Skrzeszew, într-un context ritualic legat de începuturile sferei culturale Trzciniec. Această probă mai târzie este importantă, deoarece sugerează că practicile legate de consumul de alcool ar fi putut continua, s-ar fi putut transforma sau ar fi putut fi absorbite de tradițiile emergente ale Epocii Bronzului.

Pentru a „citi” aceste vase, echipa a folosit analiza reziduurilor organice. Treisprezece fragmente ceramice au fost selectate dintr-un grup mai mare de 43 de bucăți, deoarece metoda este distructivă, iar artefactele sunt valoroase. Probele au fost examinate prin cromatografie gazoasă cuplată cu spectrometrie de masă, o tehnică capabilă să identifice compuși organici antici conservați în structura ceramicii.

Chimia alcoolului antic

Ceea ce a rezultat nu a fost o singură moleculă-dovadă, clară și incontestabilă. Alcoolul antic este dificil de identificat, deoarece mulți markeri ai fermentației sunt mici, fragili și pot apărea și prin alte procese. În acest caz, argumentul se bazează pe tipare chimice. Vasele conțineau combinații de acizi grași, steroli vegetali și acizi organici care, împreună, indică prezența unor băuturi fermentate.

Cel puțin nouă dintre cele 13 vase par să fi conținut cândva băuturi alcoolice. Reziduurile includeau acid lactic, acid acetic și acid levulinic, toate asociate cu fermentația sau cu descompunerea produselor fermentate. Unele probe conțineau și compuși legați de activitatea bacteriilor și drojdiilor. Altele au păstrat acid azelaic, prezent în mod natural în grâu și orz, precum și vanilină, care, în acest context, ar putea fi legată de transformarea cerealelor prin malțificare, uscare sau încălzire.

Imaginea chimică este cu atât mai interesantă cu cât această parte a nord-estului Poloniei nu era, la acea vreme, o zonă puternic agricolă. Dovezile locale ale cultivării cerealelor apar mult mai târziu, odată cu comunitățile culturii Lusaciene din Epoca Bronzului târziu. Dacă grâul sau orzul au fost folosite în aceste băuturi, ingredientele ar fi putut ajunge aici prin rețele de schimb din regiuni unde agricultura cerealieră era deja dezvoltată, precum Kuyavia sau Ținutul Chełmno.

Această posibilitate schimbă povestea. O băutură consumată la marginea Câmpiilor Nord- și Est-Europene ar fi putut purta mai mult decât gust. Ar fi putut purta contact, statut și memorie. Vasele sugerează că oamenii din această zonă împădurită de frontieră nu erau izolați de marile curente ale Europei preistorice.

Bere, grog sau ceva între ele

Băutura în sine probabil nu semăna cu berea modernă. Cercetătorii o descriu prudent ca fiind asemănătoare berii sau ca o posibilă băutură de tip „grog nordic”. Astfel de băuturi ar fi putut combina cereale cu fructe, plante aromatice, rășini sau alte ingrediente vegetale. Acidul benzoic identificat în multe probe poate indica prezența unor fructe, precum cireșe sau zmeură, în timp ce compușii legați de rășini ridică posibilitatea ca rășinile de copac să fi fost folosite pentru conservare, gust sau aromă.

Ne putem imagina un vas depus într-o structură ritualică nu ca un simplu rest abandonat, ci ca parte a unui gest cu semnificație. Băutura din interior ar fi putut fi acrișoară, aromatică și tulbure. Poate a fost consumată în timpul unei ceremonii funerare, poate a fost turnată ca ofrandă sau împărțită între oameni care își negociau alianțele, durerea și sentimentul de apartenență. Arheologia rareori recuperează direct asemenea momente, dar chimia poate lăsa uneori un ecou slab, ca un postgust al trecutului.

Vasul de la Skrzeszew adaugă un strat suplimentar interpretării. Deși aparține începuturilor sferei culturale Trzciniec, și nu fenomenului Bell Beaker propriu-zis, legăturile sale stilistice cu ceramica Bell Beaker și profilul reziduurilor sugerează că tradiția consumului ritualic de băuturi fermentate ar fi putut supraviețui dincolo de primele influențe Bell Beaker. Această descoperire indică o posibilă continuitate într-o regiune în care granițele culturale erau permeabile.

Autorii studiului evită să afirme existența unei rețete fixe sau să reconstruiască în detaliu o ceremonie a consumului de alcool. Dovezile sunt chimice, nu literare. Chiar și așa, concluzia este puternică: spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr., oamenii din această zonă de frontieră a nord-estului Europei foloseau vase ceramice în contexte care implicau băuturi alcoolice fermentate.

În cele din urmă, vasele de la Supraśl și Skrzeszew fac mai mult decât să extindă istoria alcoolului în Polonia. Ele arată cum câteva fragmente ceramice pot păstra, după 4.500 de ani, urme de gust, ceremonie și schimburi culturale. Ceea ce a rămas în lut nu este băutura propriu-zisă, ci umbra unei lumi sociale adunate în jurul ei.

Sursa: turismistoric.ro