Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“. Replica a rămas în istorie, la fel ca averea celui supranumit Nababul. Cât este mit și cât realitate? Descoperiți în cel mai recent număr din „Historia”, pe care îl găsiți începând de azi, 14 martie, la toate punctele de distribuție a presei și online, pe platforma paydemic.
Termenul „nabab“ a început să fie utilizat la noi cel mai probabil în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea. „Cuvântul a intrat în spaţiul românesc cel mai probabil pe filieră franceză și s-a împământenit, așa cum se cuvine, la adresa unuia dintre cei mai mari proprietari de pământuri din Vechiul Regat. Presa vremii a adoptat cu plăcere eticheta şi a găsit şi cel mai potrivit personaj să i-o atribuie: Gheorghe Grigore Cantacuzino.
Prin istoria princiară a familiei sale, prin întinderea pământurilor deţinute, prin exploatarea petrolului pe moșiile sale și obţinerea unor venituri însemnate, denumirea s-a lipit mănuşă de prinţul Cantacuzino. Care a intrat în istorie cu titulatura completă Gheorghe Grigore Cantacuzino-Nababul”, notează Dorin Stănescu.
Prințul se naște la 22 septembrie 1832, la București, ca fiu al lui Grigore Cantacuzino din ramura muntenească a familiei și al Luxiţei Kreţulescu. Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultăţii de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858. Revine în ţară, unde este numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care devine consilier la Curtea de Apel din București, funcţie din care își dă demisia, la 4 mai 1864, în semn de protest faţă de lovitura de stat executată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu două zile înainte. Va reveni în magistratură după îndepărtarea lui Cuza din domnie, tot la Curtea de Apel din București, dar în calitate de președinte al acesteia.
Cum a continuat viața celui mai impunător reprezentant al vechii boierimi? Aflați din articolul lui Dan Falcan.
City-ul Bucureștiului de altădată
Dacă tot am vorbit despre capitaluri politice și economice, vă invităm să descoperiți centrul istoric-financiar al Bucureștiului de altădată. Primele casse de economii, băncile, societăţile de asigurări și Bursa au apărut în centrul vechi al Capitalei.
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local existau nu mai puţin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activităţile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu city-urile marilor capitale europene. Care au fost minţile vizionare și hotărârile politice din spatele acestei reușite? Le aflați din paginile scrise de Sorin Minea.
Primăvara Renașterii florentine
În anii 1480, la Florenţa, a fost creată una dintre cele mai stranii și încifrate opere de artă ale Renașterii italiene. Autorul ei, Sandro Botticelli (1445-1510), pe atunci unul dintre cei mai cunoscuţi artiști toscani, conducea un atelier solicitat intens, îndeosebi pentru Madonnele sale serafice, și se bucura de suprema formă locală de patronaj artistic, exercitat de familia Medici.
„Îndeosebi pentru capii celor două ramuri ale acestei familii a configurat Botticelli un tip aparte de fabulă mitologică, de dimensiuni monumentale, cu o reţea complexă de semnificaţii umaniste și cu implicaţii matrimoniale”, subliniază Cosmin Ungureanu.
În martie, vă invităm în lumea celei mai diafane primăveri, cea a lui Botticelli.
Un ambasador al prieteniei franco-române
Numele istoricului Alphonse Dupront (1905-1990) este emblematic pentru prietenia și relaţiile intelectuale franco-române. În România este cunoscut îndeosebi prin prisma rolului de director al Institutului Francez și al Misiunii universitare între 1932 și 1940; importanţa operei sale ulterioare este adesea trecută cu vederea.
La final de revistă, descoperiți-l pe istoricul pasionat de România, susținător al tinerilor intelectuali plecați din țară (Cioran, Eliade, Ionescu), în articolul lui Ștefan Lemny.
***
Nu ratați recomandările de filme, cărți și expoziții care merită descoperite luna aceasta.
Lectură cu plăcere și cu folos!
