Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul) – debarcarea aliată în nordul Franţei. Începând de azi, 14 iunie, „Historia” vă așteaptă, cu un Dosar de colecție, la toate punctele de vânzare a presei și online, pe platforma paydemic.
Cele două planuri principale de influenţare și inducere în eroare a inamicului au fost denumite Fortitude Sud și Fortitude Nord, fiind parte a unui plan întrunit de înșelare militară cunoscut sub denumirea codificată Bodyguard, la rândul său devenit parte integrantă a Operaţiunii Overlord.
Cea mai importantă parte a Operaţiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenţi dubli. Trimiși în Marea Britanie cu scopul de a spiona mișcările trupelor aliate, aceștia lucrau, de fapt, pentru britanici și au transmis informaţii false germanilor. Rolul lor a fost crucial în acţiunile de înșelare și inducere în eroare a factorilor de decizie și comandamentelor germane, subliniază Carol Sabin Florea, în articolul care deschide Dosarul de iunie.
Care a fost perspectiva germană? În primăvara anului 1944, Înaltul Comandament German (OKW) a înţeles că o invazie a Franţei era iminentă. Ofiţerii germani, care cunoșteau și mai bine situaţia militară, știau că se vor confrunta curând cu o debarcare a Aliaţilor dinspre vest. Cu toate acestea, Operaţiunea Overlord a luat prin surprindere Înaltul Comandament German, care credea că invazia va avea loc în zona Pas-de-Calais, nicidecum în Normandia.
Când au primit vestea invaziei, autorităţile militare germane nu au avut nicio reacţie oficială, o consecinţă a structurii mult prea complicate stabilite de Hitler în Franţa ocupată. Mai mult, comandanţii diverselor unităţi de armată germane nu au reușit să cadă de acord asupra celor mai bune strategii de respingere a invaziei Aliaţilor. În concluzie, reacţia germană după debarcarea din ,,Ziua Z“ s-a dovedit lentă și prost coordonată, notează Alexandru Armă.
Crâmpeie de viața elitei bucureștene de la 1850
De pe plajele Normandiei și din filele „marii istorii” revenim la Bucureștiul de secol XIX, cu o petite histoire, cum o numesc francezii. Și anume „despărţenia“ (divorţul) lui Iancu Oteteleșanu, care a avut urmări semnificative pentru mentalitatea elitei Capitalei din acea vreme.
Ioan sau Iancu (Iancuţu) Oteteleșanu, fiul cel mare al fostului paharnic, clucer și stolnic Șerban Otetelișanu (numit astfel după moșia Oteteliș din judeţul Vâlcea) și al Lucsandrei Vlădăianu, s-a născut la Craiova în anul 1795 (după alte izvoare, în 1796).
S-a căsătorit de două ori, înrudindu-se astfel cu două dintre cele mai cunoscute familii boierești: prima oară cu Safta (Săftica) Câmpineanu, înainte de 1840, și apoi cu văduva Elena Filipescu, mult mai tânără, cu care a sperat că va avea urmași. Săftica i-a înţeles această dorinţă și l-a încurajat în demersul său de a se recăsători, având grijă în continuare de sănătatea și de casa lui Iancu, după divorţ.
Care au fost urmările unei asemenea decizii? Aflați din textul lui Sorin Anton Minea.
Istoria României în imagini
Pentru a înţelege istoria, cercetătorii, dar și iubitorii acestui fascinant domeniu trebuie nu doar să citească despre trecut, ci și să „privească“ în trecut. Tocmai de aceea, volumul România. Album de istorie 1900-1947, realizat de istoricul Călin Hentea, reprezintă un instrument util pentru toţi cei care vor să cunoască mai mult despre istoria României în prima jumătate a secolului XX.
Cartea îl introduce pe cititor încă de la început în cronologia principalelor evenimente ce au marcat anii 1900-1947. Și ce poate fi mai frumos când această cronologie scrisă este însoţită de superbe imagini ale unor cărţi poștale editate în acele timpuri? În primele decenii ale secolului XX, cartea poștală oferea cea mai bună calitativ imagine a monarhiei, superioară fotografiilor publicate de ziare și reviste.
Din acest motiv era un vector foarte bun de promovare a suveranului și a monarhiei. Momente festive, fotografii de familie, fotografii în uniformă militară, poze glamour etc., toate acestea contribuiau la prestigiul familiei regale. Le veți descoperi în articolul lui Ciprian Stoleru, care include ilustrații din albumul lui Călin Hentea.
… și o porție de fotbal
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunţa că Uniunea Europeană de Fotbal Amator (UEFA), în cadrul congresului său ţinut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiţiei internaţionale „Cupa Europei“.
Pe 2 noiembrie 1958, la București, pe stadionul „23 August“ arhiplin, reprezentativa României a debutat în „Cupa Europei“ cu o victorie. Scorul a fost 3 – 0 (0 – 0).
Următorul adversar pentru calificarea la turneul final a fost una dintre cele mai puternice echipe din Europa, Cehoslovacia. Prima partidă s-a jucat la București, pe 22 mai 1960, Cehoslovacia s-a impus cu 2 – 0.
Ce a urmat?
Nu stricăm surpriza, veți afla din articolul lui Nicolae Pepene.
***
Și, dacă tot a început canicula, merită să vă inspirați din recomandările noastre de filme, cărți și expoziții, care o să vă aducă bucurie și răcoare la început de vară.
Lectură cu plăcere!
