Ce s-a întâmplat înainte de 23 august 1944? România, pe marginea prăpastiei
Atunci când analizează evenimentele de la 23 august 1944, istoriografia românească neglijează de cele mai multe ori atât contextul internațional, cât şi pe cel militar. După înfrângerea de la Stalingrad, pentru marea majoritate a contemporanilor acelor evenimente devenise evident că Germania urma să fie înfrântă. Rămânea de văzut doar cât mai dura demantelarea militară a mașinii de război naziste.
Răspunsul la întrebare avea să survină la mijlocul anului 1944. Pe Frontul de Vest, aliații spulberau, la 6 iunie 1944, Zidul Atlanticului şi debarcau pe plajele din Normandia pentru a elibera Franţa.
Tot în iunie, dar pe Frontul de Est, debuta ofensiva din Carelia, prima dintre cele cinci mari operațiuni sovietice din vara anului 1944. Dintre acestea, impactul cel mai devastator pentru germani l-a avut Operațiunea Bagration. Declanșată exact la trei ani de la invazia germană asupra Uniunii Sovietice, ofensiva sovietică desfășurată în Belarus a vizat Grupul de Armate Centru german. În doar 12 zile, sovieticii au distrus întregul Grup de Armate Centru. Pierderile germanilor au fost enorme. Pentru a susține Grupul de Armate Centru, germanii au transferat de pe Frontul din România însemnate unități militare, profitând de o acalmie a luptelor desfășurate pe teritoriul românesc.
Trupele sovietice au ajuns la 19 martie 1944 la frontiera României. Câteva zile mai târziu, pătrundeau în nordul țării până la poalele Carpaților Orientali. Tot pe frontul din România, primăvara anului 1944 avea să fie marcată de bătăliile de la Târgu Frumos. Deși cunoscute și analizate în marile academii militare din întreaga lume, inclusiv la West Point, bătăliile desfășurate la Târgu Frumos sunt extrem de puțin cunoscute și cercetate în România.
Alături de soldații români, în bătăliile cu Armata Roșie de la Târgu Frumos au participat unități de elită germane. Intensitatea luptelor purtate la Târgu Frumos s-a redus la începutul lunii iunie, prilej pentru germani de a-și redirecționa o parte dintre forțele dispuse în zonă pentru a sprijini Grupul de Armate Centru. Până pe 20 august, pe frontul din România s-a așternut o liniște ciudată, ce nu prevestea nimic bun pentru țară.
Tot în primăvara anului 1944, mai precis pe 4 aprilie, Aliații au început o campanie de bombardamente îndepărtate în special asupra Bucureștiului și a regiunii petrolifere din jurul Ploieștiului. Bombardamentele au afectat atât infrastructura militară, cât și civilă și au avut un impact imens asupra moralului populației.
În acest context militar extrem de încordat și dificil, au avut loc negocieri cu Aliații, dar și cu sovieticii, pentru ieșirea României din război. Însă mareșalul Ion Antonescu considera că drumul României era în continuare alături de Germania nazistă. Nici negocierile desfășurate de opoziție cu Aliații nu aveau să conducă la rezultate concrete. A venit însă ziua de 20 august, iar Armata Roșie a declanșat o puternică ofensivă împotriva forțelor româno-germane din nordul-estul României.
Chiar în primele zile ale Operațiunii Iași-Chișinău, trupele sovietice au realizat ample pătrunderi în dispozitivul extrem de subțiat al trupelor germane și române. Pe 23 august, situația militară de pe front era mai mult decât disperată. La nord-vest de Pașcani, frontul românesc era rupt pe o lungime de 140 de kilometri, la fel se prezenta situația în Basarabia. Timpul nu mai avea răbdare cu România.
Numărul 47 al revistei Historia Special (revista:special/47) este disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 iunie - 27 septembrie 2024, și în format digital pe paydemic.com.
