Ce este, de fapt, misteriosul manuscris Voynich?

Un cifru unic care folosește cărți de joc și zaruri pentru a transforma limbile în pictograme produce un text uimitor de asemănător cu pictogramele din manuscrisul Voynich, arată un nou studiu. Descoperirea sugerează că un cifru echivalent ar fi putut fi folosit pentru a crea misteriosul manuscris medieval.

Noul cifru - numit „Naibbe”, după numele unui joc de cărți italian din secolul al XIV-lea - nu descifrează manuscrisul Voynich medieval, dar oferă o posibilă explicație despre modul în care acesta ar fi putut fi realizat, informează Live Science.

Manuscrisul Voynich, datând din secolul al XV-lea, conține aproximativ 38.000 de cuvinte scrise cu pictograme care nu au fost niciodată traduse. În ciuda a peste un secol de analiză intensă, manuscrisul nu a fost explicat în mod concludent. Cu toate acestea, el continuă să intrige, prin ilustrațiile sale bizare și inexplicabile de plante, astrologie și alchimie, inclusiv reprezentări presupus „biologice” ale unor femei goale care se îmbăiază.

În noul studiu în revista Cryptologia, jurnalistul Michael Greshko a investigat una dintre modalitățile prin care manuscrisul ar fi putut fi creat. El a declarat pentru Live Science că ideea cifrului Naibbe i-a venit în timp ce cerceta povești despre manuscrisul Voynich.

Efortul lui Greshko se numără printre cele mai importante încercări de a explica modul în care a fost realizat manuscrisul. Totuși, el a reușit doar să aproximeze textul din misteriosul manuscris Voynich, nu să îl reproducă complet, precizează Live Science.

Manuscrisul misterios

Manuscrisul Voynich poartă numele colecționarului de cărți polonez, britanic și american Wilfrid Voynich, care l-a achiziționat în 1912 dintr-o colecție aparținând unui colegiu iezuit de lângă Roma. În prezent, acesta este păstrat la Universitatea Yale.

O teorie, luată în serios, este aceea că manuscrisul este o farsă medievală, ilustrată cu desene suficient de misterioase și provocatoare, iar textul format din pictograme este complet lipsit de sens.

Manuscrisul Voynich

Această teorie a farsei a câștigat teren în ultimii ani, pe măsură ce tot mai multe încercări de descifrare a manuscrisului, unele folosind învățarea automată și alte metode de inteligență artificială, au eșuat în a sparge codul, dacă există un cod.

Totuși, teoriile conform cărora manuscrisul se bazează pe o limbă reală și poate fi descifrată rămân proeminente, iar cifrul Naibbe al lui Greshko este una dintre cele mai apropiate încercări de până acum.

Zarurile și cărțile de joc au fost alese ca surse de aleatoriu deoarece era esențial ca cifrul să poată fi realizat manual, cu tehnologia disponibilă la acea vreme, a explicat Greshko. La un moment dat, el s-a gândit să folosească jetoane extrase dintr-un sac — asemănător cu un joc de bingo — dar și-a dat seama că cărțile de joc erau deja cunoscute în Europa în acea perioadă.

Deși cifrul Naibbe nu reproduce fidel toate caracteristicile manuscrisului (cum ar fi incidența exactă a cuvintelor și poziția lor într-un rând sau paragraf), aceste discrepanțe ar putea fi analizate pentru a le evalua relevanța potențială, a precizat Greshko.

_{Foto sus: Colecționarul Wilfrid Voynich (Michał Habdank-Wojnicz, pe numele lui real), printre cărțile sale (© Wikimedia Commons)}