
Carul antic „fără egal” descoperit în Spania. Artefactul de bronz care vorbește despre un popor dispărut
Într-un sit arheologic din vestul Spaniei, aproape de granița cu Portugalia, arheologii au descoperit un obiect care pare să concentreze într-o singură piesă istoria comerțului mediteranean, a ritualurilor antice și a unei civilizații dispărute fără explicație clară. Este vorba despre rămășițele unui car ceremonial din bronz, vechi de aproximativ 2.400 de ani, descris de specialiști drept o descoperire „fără precedent cunoscut” în Peninsula Iberică, relateaza turismistoric.ro
Carul a fost găsit în situl Casas del Turuñuelo, din provincia Badajoz, într-o regiune a Văii Mijlocii a râului Guadiana. Acolo, cercetătorii studiază de mai multă vreme urmele unei populații enigmatice, posibil legată de lumea tartessiană, care pare să fi dispărut din evidențele arheologice în jurul anului 400 î.Hr.
Un car mic, dar încărcat de simboluri
Artefactul are aproximativ 60 de centimetri lungime și era prevăzut cu o platformă plată, asemănătoare unei mese. Nu era un car de luptă, nici un vehicul obișnuit. Funcția sa pare să fi fost ceremonială: platforma ar fi fost folosită pentru arderea tămâii ca ofrandă adusă divinităților.
Din obiect s-au păstrat mai multe elemente importante, între care două roți și două picioare. Aceste picioare sunt modelate sub forma unor personaje care par să susțină platforma superioară, transformând obiectul într-o piesă ritualică sofisticată, nu doar într-un suport decorativ.
Pe una dintre laturile carului apare o imagine stranie: o față cu limba scoasă. Potrivit arheologului Guiomar Pulido González, de la Institutul de Arheologie din Mérida, reprezentarea pare să combine două figuri mitologice diferite: o gorgonă, simbol protector asociat în Antichitate cu Medusa, și Achelous, zeul fluviilor din mitologia greacă, despre care se spunea că se putea transforma într-un taur.
Grifoni, gorgone și zei protectori
Decorul carului nu este întâmplător. Pe ambele laturi scurte apar câte un grifon, creatură mitologică reprezentată de obicei ca un leu înaripat cu cap de vultur. În lumea antică, grifonul era adesea asociat cu protecția, puterea și paza unor spații sau obiecte sacre.
Aceste imagini — gorgona, Achelous, grifonii — par să construiască un limbaj vizual coerent. Toate trimit spre ideea de protecție. Pulido González a explicat că reprezentările figurative de pe car fac trimitere la divinități protectoare, deși nu este încă limpede ce anume trebuiau să protejeze: conținutul carului, ritualul, clădirea în care era folosit sau chiar oamenii care îl priveau.
Tocmai această combinație iconografică face obiectul atât de neobișnuit. Cercetătorii cunosc piese asemănătoare în lumea etruscă, dar acest car este primul exemplar de acest tip descoperit în Peninsula Iberică și primul cunoscut care îmbină într-un asemenea fel gorgona cu Achelous.
O piesă etruscă ajunsă în Spania?
Una dintre ipotezele cercetătorilor este că artefactul ar fi fost realizat de etrusci, un popor preroman care a trăit în Italia între aproximativ 900 și 100 î.Hr. Etruscii erau cunoscuți pentru lucrările lor în bronz, pentru cultura funerară elaborată și pentru legăturile comerciale intense din Mediterana.
Totuși, carul descoperit la Casas del Turuñuelo are și detalii care ridică întrebări. Personajele care susțin platforma par să poarte fuste, un element neobișnuit pentru figurinele etrusce din bronz, care sunt de regulă reprezentate nude. Chiar și așa, specialiștii consideră în continuare că piesa ar putea fi de origine etruscă și că a ajuns în actuala Spanie prin intermediul rutelor comerciale mediteraneene.
Carul a fost găsit într-un strat arheologic care indică abandonarea sa spre sfârșitul secolului al V-lea î.Hr. Stilul imaginilor de pe piesă sugerează însă că obiectul ar fi putut fi produs mai devreme, poate chiar în secolul al VI-lea î.Hr.
Casas del Turuñuelo și misterul clădirilor incendiate
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât provine dintr-un sit deja încărcat de mister. În zona Văii Mijlocii a Guadiana sunt cunoscute 14 situri atribuite unei populații enigmatice, care dispare din evidențele arheologice în jurul anului 400 î.Hr.
Această populație pare să fi fost formată din comunități locale puternic influențate sau amestecate cu tartessienii, o civilizație stabilită în Peninsula Iberică în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., cunoscută inclusiv pentru sistemul său elaborat de scriere.
Ceea ce îi intrigă pe cercetători este felul în care aceste așezări au fost părăsite. Toate cele 14 situri conțin urme de clădiri incendiate, umplute apoi intenționat cu pământ și fragmente de obiecte. Nu pare să fie vorba despre o distrugere haotică, provocată de un atac. Dimpotrivă, modul în care clădirile au fost arse și apoi îngropate sugerează o acțiune organizată.
Un ritual de încheiere, nu o catastrofă?
Carul din bronz se înscrie în acest scenariu tulburător. Obiectul fusese rupt deliberat, iar singura deteriorare identificată este faptul că fusese tăiat în două. Apoi a fost îngropat printre resturile clădirii.
Ipoteza principală este că locuitorii acestor așezări și-au incendiat clădirile aproape în aceeași perioadă, le-au acoperit cu pământ și au abandonat complet siturile. Potrivit lui Pulido González, acțiunile par prea bine organizate pentru a fi rezultatul unui atac inamic. Mai probabil, ar fi făcut parte dintr-un ritual de închidere, un fel de rămas-bun simbolic adresat unor clădiri scoase intenționat din uz.
Este una dintre acele situații în care arheologia nu oferă doar obiecte, ci gesturi. Un car ceremonial rupt. O clădire incendiată. Un sit îngropat. O comunitate care pleacă și nu mai lasă urme clare.
Un popor conectat la Mediterana
Deși dispariția acestei culturi rămâne neexplicată, obiectele descoperite în situri arată că populația nu era izolată. Dimpotrivă, participa la rețele comerciale largi, care traversau Mediterana antică. În zonă au fost găsite ceramică importată din Grecia și alte obiecte din bronz de origine etruscă.
Aceste descoperiri sugerează existența unor elite prospere, capabile să obțină bunuri de prestigiu din lumi îndepărtate. Carul ceremonial de la Casas del Turuñuelo ar putea fi tocmai o astfel de piesă: un obiect rar, scump, încărcat de sens religios și social.
Pentru arheologi, valoarea sa nu stă doar în frumusețea execuției. Stă în faptul că deschide o fereastră spre o lume aflată la intersecția dintre Iberia, Grecia, Etruria și marile rute comerciale ale Antichității.
Când un obiect mic schimbă o poveste mare
Carul de bronz descoperit în Spania nu este impresionant prin dimensiuni, ci prin întrebările pe care le ridică. Cine l-a făcut? Cine l-a folosit? Ce ritualuri se desfășurau în jurul lui? De ce a fost rupt intenționat? Și de ce comunitatea care l-a îngropat a ales să-și incendieze clădirile și apoi să dispară din peisajul arheologic?
Continuarea pe turismistoric.ro















