A fost acest soldat roman ucis de camarazii săi? Arheologii redeschid un caz vechi de 2.000 de ani
Cine era bărbatul al cărui schelet a fost descoperit într-o fântână din apropierea localității Velsen? Și, mai ales, cine l-a ucis? După aproape două milenii, arheologii și experții criminaliști au redeschis acest caz nerezolvat din Antichitate.
Cu ajutorul celor mai moderne metode de investigație, cercetătorii au reușit să reconstituie detalii tulburătoare despre circumstanțele morții sale, informează un comunicat al Universității din Leiden.
Acest caz vechi de aproximativ 2.000 de ani s-a dovedit o adevărată mină de informații, explică arheologii de la Universitatea din Leiden, Carol van Driel-Murray și Mark Driessen. Scheletele din perioada târzie a Epocii Fierului și din primii ani ai stăpânirii romane s-au păstrat foarte rar, ceea ce face ca acest schelet, aproape intact, să fie deosebit de valoros pentru cercetare.
În volumul recent publicat, Victims of Violence from the Early Roman Fort Velsen (Victime ale violenței din fortul roman timpuriu de la Velsen), cei doi cercetători încearcă să reconstituie împrejurările în care a murit bărbatul. Studiul reunește perspective din arheologie, istorie și medicină legală.
Impozitele, un posibil motiv al crimei?
Povestea începe în 1977, când arheologi amatori au descoperit o fântână pe locul unde se afla odinioară fortul roman de la Velsen. Pe fundul acesteia au găsit scheletul aproape complet al unui bărbat. Alături de rămășițele sale se aflau o centură militară, un pumnal, un inel, o fibulă și o sandală de soldat. De atunci, arheologii și istoricii au încercat să afle ce i s-a întâmplat.
Descoperirea a fost pusă curând în legătură cu o relatare istorică din Antichitate. În Anale, istoricul roman Tacit povestește cum frizonii s-au răsculat împotriva romanilor în anul 28 d.Hr., nemulțumiți de majorarea impozitelor impuse de aceștia. Ar putea exista o legătură între revoltă și moartea violentă a bărbatului găsit în fântână?
Mark Driessen și Carol van Driel-Murray au privit însă cu rezerve această ipoteză, întrucât ea nu este susținută de dovezi concrete.
„Sursele scrise și descoperirile arheologice spun adesea povești diferite”, observă Van Driel-Murray.
Potrivit izvoarelor antice, romanii s-ar fi retras din teritoriile situate la nord de Rin în jurul anului 28 d.Hr. Descoperirile arheologice indică însă că prezența lor în regiune a continuat mult mai mult timp.
Tehnologii de ultimă generație, în slujba arheologiei
Numărul întrebărilor ridicate de scheletul descoperit în fântână a determinat o echipă de specialiști să redeschidă acest caz arheologic. Pe parcursul mai multor ani, arheologi, experți din diverse domenii și studenți pasionați au analizat rămășițele folosind tehnici moderne de investigație: analize izotopice, metode criminalistice, osteoarheologie și imagistică 3D.
Cercetătorii au identificat noi urme de lovituri de armă albă, inclusiv pe partea interioară a cutiei toracice, precum și numeroase perforații în zona bazinului. Cu ajutorul modelelor tridimensionale, au reușit să reconstituie modul în care au fost provocate rănile.
Potrivit specialiștilor, acestea au fost produse, cel mai probabil, de un pumnal militar roman. Este posibil chiar să fi fost vorba despre arma descoperită alături de schelet, pe fundul fântânii.
O crimă de o brutalitate ieșită din comun
Numărul rănilor provocate prin înjunghiere i-a surprins chiar și pe cercetători.
„Experții criminaliști au concluzionat că a fost vorba despre o crimă extrem de brutală. Numărul și natura rănilor arată că agresorul sau agresorii erau cuprinși de o furie extremă împotriva acestui bărbat. Trebuie să fi fost un act de răzbunare violentă, îndreptat în mod deliberat împotriva lui”, spune Mark Driessen.
În opinia lui Driessen, această descoperire face mult mai puțin plauzibilă ipoteza potrivit căreia bărbatul ar fi murit în timpul unei confruntări defensive, în interiorul fortului.
Și-a petrecut copilăria în sudul Europei
Cine era, de fapt, bărbatul ucis cu atâta cruzime?
Cercetătorii cred că era mai degrabă un soldat de rând decât un ofițer. Pumnalul roman pe care îl purta era uzat, iar centura sa era alcătuită din mai multe componente diferite. În schimb, teaca pumnalului era un accesoriu roman de lux, bogat ornamentat.
Bărbatul avea aproximativ 1,90 metri înălțime și o constituție neobișnuit de robustă pentru acea perioadă. Aceste caracteristici i-au determinat pe arheologi să bănuiască, încă de la începutul anilor 1980, că ar fi putut fi un frizon.
Cele mai recente analize au contestat însă această ipoteză. Studiul izotopilor din smalțul dentar indică faptul că bărbatul și-a petrecut copilăria în sudul Europei.
Explicația este simplă: alimentele și apa consumate în copilărie lasă urme chimice în smalțul dinților, iar acestea le permit cercetătorilor să stabilească, cu un anumit grad de precizie, regiunea în care a crescut o persoană.
Cine a comis crima?
Ca în orice caz nerezolvat, întrebarea esențială rămâne aceeași: cine este autorul crimei?
„Încercăm să rezolvăm o crimă din Antichitate folosind metode moderne, fără să ne limităm la o singură explicație. În științele naturii se caută, de regulă, o explicație unică. Într-un caz arheologic precum acesta, în care sunt implicați oameni și comportamente umane, este însă mult mai corect să luăm în calcul mai multe scenarii”, spune Driessen.
Tocmai de aceea, autorii cărții propun mai multe variante.
Potrivit uneia dintre ipoteze, bărbatul ar fi fost ucis de frizoni în timpul unui atac asupra fortului roman, posibil din răzbunare pentru taxele impuse de ocupanți, așa cum relatează Tacit.
O altă variantă este aceea că victima ar fi fost un dezertor, executat la ordinul conducerii militare romane.
În fine, cercetătorii iau în calcul și posibilitatea ca bărbatul să fi fost ucis din răzbunare de unul sau mai mulți membri ai comunității locale.
O poveste numai bună pentru un roman istoric
Driessen și Van Driel-Murray consideră că cea mai plauzibilă explicație este aceea că bărbatul a fost ucis de camarazii săi de arme, ca represalii pentru o abatere sau un comportament necorespunzător.
Certitudinea absolută rămâne însă imposibil de atins, recunoaște Van Driel-Murray.
„Îi provocăm pe cititori să-și formeze propria concluzie, pornind de la rezultatele cercetării noastre. Ne-ar plăcea să predăm această poveste unui autor de ficțiune istorică, care să o transforme într-un roman sau într-un scenariu de film”, spune cercetătorul.
Următorul pas: Muzeul Național de Antichități din Leiden
Cercetarea nu se încheie odată cu publicarea cărții.
„Există încă numeroase rămășițe umane și descoperiri arheologice din așezarea romană de la Velsen care merită studiate. Numai așa vom putea reconstitui cât mai complet istoria acestui loc”, spune Driessen.
Scheletul a fost readus în depozitul Muzeului Național de Antichități din Leiden, care intenționează să includă povestea sa într-o viitoare expoziție permanentă dedicată perioadei romane din istoria teritoriului actual al Țărilor de Jos.
Foto sus: O ilustrație a corpului din fântână (© Fred Marschall / Universiteit Leiden)
Mai multe pentru tine...
