120 de ani de la naşterea actriţei Elvira Popescu, „la Reine du Boulevard“
Proiecţia filmului de epocă „Plein Soleil“ (1960), în care Elvira Popescu joacă alături de renumitul Alain Delon, este organizată pe 10 mai, la Bistro Chez Elvire (grădina Institutului Francez din Bucureşti), cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la naşterea Elvirei Popescu.
Filmul „Plein Soleil“, produs în anul 1960 şi regizat de René Clément, va fi proiectat în aer liber, la Bistro Chez Elvire, de la ora 21.00. Evenimentul în aer liber coincide cu deschiderea oficială a grădinii Institutului Francez pentru sezonul de vară. Intrarea este gratuită.
Atmosfera va fi desprinsă din anii de glorie ai actriţei emblematice, cu personaje îmbrăcate în costume de epocă, în acompaniamentul muzicii anilor ’60, la gramofon, şi a vinurilor franţuzeşti. Evenimentul va avea loc în grădina Institutului Francez, după ultima proiecţie din cadrul Festivalului de Film European (9-15 mai).
În regia lui René Clément, cunoscut pentru „Jeux Interdits“ (1952) şi „La Belle et la bête“ (1946), „Plein Soleil“ (subtitrat în limba română) este un thriller centrat în jurul lui Tom Ripley, interpretat de Alain Delon, un îngrijitor american talentat în a-şi asuma noi identităţi. Acesta călătoreşte în Europa pentru a-l recupera pe Philippe Greenleaf (Maurice Ronet), fiul risipitor al unui milionar din Statele Unite. Pe măsură ce prinde gustul luxului, sociopatia acestuia degenerează, iar relaţia dintre protagonişti devine din ce în ce mai tensionată. Alain Delon incorporează lipsa de conştiinţă a manipulatorului obişnuit să inspire submisivitate, luând forma unei frumuseţi masculine fără scrupule. Povestea este o adaptare după romanul Talentatul domn Ripley, de Patricia Highsmith.
Elvira Popescu (10 mai 1894-11 decembrie 1993, Paris), supranumită de către critica franceză de teatru „Reine du Boulevard“, a devenit emblematică pentru relaţia culturală dintre România şi Franţa de-a lungul celor 65 de ani petrecuţi, în principal, pe scenele şi ecranele franţuzeşti. Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice:graţie în mişcări, prestanţă la mers, vioiciune şi limpezime în grai, un dar de imitaţie ascuţit şi plin de haz.
A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti şi a fost angajată la Teatrul Naţional, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. A întemeiat Teatrele Mic şi Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu şi respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecţie în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali şi în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.
Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuşi relativ restrâns. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creaţiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicaţia repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă ţineau afişele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depăşit 2.000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanţă rareori egalată de alţi actori şi/sau actriţe.
Cariera cinematografică a actriţei se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 şi 1970, cu o activitate mult mai intensă în anii 1930 şi 1940. Chiar dacă Elvira Popescu a fost considerată de critică ca neegalând în calitate de protagonistă a ecranului triumfurile teatrale, actriţa a creat totuşi şi pe memoria de celuloid anumite personaje remarcabile. A jucat în filmele „La Présidente", „Ils étaient neuf célibataires", „Austerlitz", „Plein Soleil" şi altele. Citeste mai mult: adev.ro/n57l8q
