HISTORIA, Nr. 69, septembrie 2007

În inima Peninsulei Balcanice, o regiune a purtat, până la eliberarea sa de sub multiseculara dominație otomană, în anul 1912, numele de „Vechea Serbie” (în sensul de „bătrâna”, „străbuna” Serbie). Este ținutul în care s-a constituit, în urma unor repetate tentative, nucleul statului sârb medieval, istoria acestor tentative de închegare statală urcând până în secolul al IX-lea. Se consideră că leagănul acestui prim stat sârb, creat sub forma uniunilor tribale, a fost Rașca, un teritoriu muntos în bazinul râurilor Ibar, Lim, Tara și Piva. Între această regiune și litoralul adriatic, de la Cetina la Bojana, a început să se dezvolte statul sârb în fruntea căruia s-a aflat dinastia Nemanjia (1168-1371).