Altea, orașul alb care a învățat să se apere și să seducă
Pe coasta estică a Spaniei, în provincia Alicante, există un oraș care pare sculptat din var și lumină. Altea nu este doar o destinație de vacanță, ci un palimpsest: fiecare epocă a scris peste cealaltă fără să șteargă complet urmele trecutului.
Privită din larg, așezarea amintește inevitabil de Santorini: case albe agățate de un promontoriu, cupole albastre, scări abrupte care coboară spre mare. Dar dacă Santorini s-a născut dintr-o explozie vulcanică, Altea s-a modelat din frică, apărare și răbdare istorică.
Emblematica biserica din Altea, credit foto Turism Istoric
Un detaliu rar invocat, dar fascinant: pe aici trece meridianul Greenwich. O linie imaginară care împarte lumea în Est și Vest traversează acest oraș mediteraneean, ca o metaforă discretă a poziției sale între lumi – iberică, arabă, creștină, europeană.
Orașul care s-a zidit împotriva lumii
Înainte de a deveni capitală culturală a Comunității Valenciene, Altea a fost un loc strategic. Așezările iberice și romane din jur confirmă că promontoriul oferea control vizual asupra golfului. Fenicieni, greci și cartaginezi au lăsat urme comerciale; musulmanii, după 711, au înțeles potențialul defensiv al locului.
În perioada arabă, localitatea făcea parte din taifa de Denia (termenul provine din arabă ṭāʾifa – „facțiune” sau „bandă”, iar în acest caz descrie regatele musulmane care s-au format după destrămarea Califatului de Córdoba, 1031). Cartierul vechi, El Fornet, păstrează această moștenire musulmană: străzi înguste, cotite, menite să dezorienteze eventualii atacatori. Nu era doar estetică, era și strategie.
Pe strazi in Altea, credit foto Turism Istoric
După tratatul de la Almizra și ofensiva creștină condusă de regele creștin Jaime I de Aragón, în 1244, Altea intră în sfera coroanei aragoneze. Totuși, dominația nu a fost liniară: revolta condusă de al-Azraq a menținut tensiunea ani la rând. Bellaguarda, cel mai vechi cartier creștin, a fost conceput ca bastion defensiv.
Orașul a fost fortificat pentru a proteja tradițiile alquerías – mici comunități rurale tradiționale de origine andaluză (andalusí), formate din familii dedicate agriculturii și creșterii animalelor.
Localnicii încă numesc unul dintre punctele de belvedere „la muralla” – adică zidul. Din sistemul defensiv s-au păstrat Torre de Bellaguarda, Torre de la Galera, Portal Nou și Portal Vell, toate fiind fragmente dintr-o arhitectură a fricii.
Secolul al XVII-lea a fost o perioadă dură. Pirații nord-africani atacau frecvent coasta. Altea trăia între ziduri și vigilență.
1705: când istoria europeană a debarcat în golf
În timpul Războiului de Succesiune Spaniolă, arhiducele Carol al VI-lea (pretendent habsburgic la tronul Spaniei) a debarcat în Golful Altea, sprijinit de o flotă anglo-olandeză. Debarcarea a schimbat echilibrul regional și a transformat orașul într-un punct-cheie al confruntării dintre Bourboni și Habsburgi.
Nu era prima dată când Altea devenea scenă pentru istoria mare. Dar momentul a consolidat statutul strategic al localității și a lăsat urme heraldice și simbolice în identitatea sa.