Zece oraşe străvechi ale Europei ce mustesc de istorie
Atunci când vorbim de aşezări cu o istorie de milenii ne gândim, aproape automat, la oraşele din Orientul Mijlociu: Damasc, Ierihon, Byblos, Sidon, Susa sau Babilon. Acestea au vechimi care, în cazul unora dintre ele, depăşesc 10.000 de ani. În această situaţie, Europa nu mai pare deloc o „Lume Veche”, aşa cum îi spun americanii, ci mai degrabă un fel de vârstă a adolescenţei pe harta evoluţiei centrelor urbane. Totuşi la o privire mai atentă putem descoperi centre urbane ce pot fi integrate în lumea veche a celor orientale.
Zurich (Elveţia)
Deşi aşezat într-o regiune total neprietenoasă în urmă cu câteva mii de ani, dovezile arheologice au arătat că Zurich este unul dintre cele mai bătrâne oraşe europene, cu o istorie continuă de cel puţin 7000 de ani. Numeroase locuinţe datând din neolitic şi epoca bronzului, aşa cum sunt cele din Pressehaus sau Mozartstrasse, au fost scoase la lumina încă din secolul al XIX-lea. Mai mult, în anul 2004, vestigiile unei culturi neştiute, celebra de acum La Tene, arată că populaţiile celtice au continuat să îşi ducă existenţa în acelaşi spaţiu locuit de milenii, iar numele aşezării, Turegus, este menţionat prima dată în anul 853 i.Hr. Celţii helveti au fost urmaţi, apoi, de romanii care au dat aşezării numele de Turicum şi au transformat-o într-unul dintre cele mai importante centre de colectare a taxelor din Germania Superior. Alamanii se stabilesc în apropierea lacului Zurich în secolul V d.Hr. şi schimbă denumirea orasului în Ziurichi, doar un pas până la apariţia Zurichului teuton în secolul al IX-lea. Astăzi, Zurich a fost declarat oraşului cu cele mai bune condiţii de viaţă din lume şi, totodată, cel mai bogat oraş european. În acelaşi timp, oraşul a fost numit Capitala Culturală a Elveţiei.
Istanbul(Turcia)
În anul 2008, în timpul unor lucrări la Canalul Marmara, a fost scoasă la lumină o aşezare străveche, cu o vârstă impresionantă:8.700 de ani. Era vorba de cea mai veche atestare a unei comunităţi stabile în zona Bosforului. Dovezile arheologice descoperite până în acel moment vorbeau de o comunitate neolitică veche de 5.500 – 7.500 de ani. Tracii au fost cei care au urmat societăţii neolitice, traci care au ridicat portul Lygos şi aşezările din jurul său în secolul al XIII-lea î.Hr. Astăzi, urme ale zidului trac mai sunt înca vizibile în apropierea palatului Topkapi.Lygos a fost apoi colonizat de către navigatorii greci din Megara, mai precis în anul 685 i.Hr. Câţiva ani mai târziu, în 667 î.Hr., regele grec Byzas a pus bazele unei aşezări pescăreşti al cărei nume avea să rămână celebru peste veacuri, Byzantion (Bizanţ). Cucerit de romani odată cu restul Greciei, Byzantionul îi apare împăratului Constantin cel Mare într-un vis profetic. Şase ani mai târziu, în anul 330 d.Hr, Bizanţul era redenumit Constantinopol şi devenea capitala Imperiului Roman. A fost cucerit, după mai bine de un mileniu, de către Imperiul Otoman, la 29 mai 1453, în urma unui asediu de 53 de zile, asediu în care a fost folosit pentru prima data în istorie tunul ca armă de asediu. Redenumit Istanbul, oraşul a rămas capitala Imperiului Otoman până la 20 octombrie 1923, dată la care capitala noii republici turce a fost mutată la Ankara. Astăzi, Istanbulul este o metropolă, fiind cel mai populat oraş din Europa si al patrulea din lume, cu o populaţie de aproape 13 milioane de locuitori. În anul 2010, Istanbul a fost desemnat de catre UNESCO drept Capitala a Culturii Europene.
