Top 10 cetăţi din Dobrogea jpeg

Top 10 cetăţi din Dobrogea

Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate:ale perșilor, apoi cele romane, iar mai târziu, invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani și Constantinopol.

Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercet─ârile arheologice au eviden╚Ťiat existen╚Ťa obiectelor din neolitic din cultura Gumelni╚Ťa ╚Öi dezvoltarea ├«n neolitic a culturii Hamangia (cunoscut─â ├«n special datorit─â statuii numit─â ÔÇ×G├ónditorul de la HamangiaÔÇŁ).

Iată un top al celor mai importante cetăţi din Dobrogea:

10. Troesmis

Troesmis a fost o cetate getic─â aflat─â ├«n nord-vestul Dobrogei de ast─âzi,   pe malul Dun─ârii, l├óng─â Balta ┼či fostul c─âtun Igli┼úa. Ora┼čul antic ocupa o suprafa┼ú─â ├«ntins─â, ├«ntre Balta Igli┼úa, dealul Piatra R├óioas─â ┼či comuna Turcoaia, acoperit─â azi de ruine. Situl cuprinde:Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso ÔÇô roman, de plan poligonal cu turnuri ├«n form─â de potcoav─â la col┼úuri. ├Än interior sunt 2 bazilici ┼či zidurile mai multor edificii;Cetatea de vest este contemporan─â cu cea dint├ói;a┼čezarea civil─â, ├«ntre cele dou─â cet─â┼úi, delimitat─â de 3 valuri cu san┼úuri, reprezent├ónd 4 faze succesive de dezvoltare a a┼čez─ârii ├«n perioada sec. II-VII d.Hr.

image

Troesmis a fost de-a lungul ├«ntregii perioade antice un important punct strategic ┼či de aceea el este men┼úionat ├«n principalele izvoare geografice, uneori ca sediu al unor legiuni romane. Cea mai veche mentiune a sa este ├«n Ponticele lui Ovidius, ├«n forma Troesmen (acuzativul lui Troesmes), ├«n 4.9.79 ┼či 4.16.15. El apare apoi la Ptolemeu, ca lag─âr al legiunii a V-a Macedonica. Itinerarium Antonini, doua secole mai t├órziu, ├«l nume┼čte Trosmis, ├«l a┼čeaza ├«ntre Beroe Piatra Frecatei ┼či Arrubium (Macin)  (la 18 mp de primul si la 9 mp de al doilea) ┼či plaseaz─â aici garnizoana legiunii I Iovia. Nu mult mai t├órziu, c├ónd a fost scris─â Notitia Dignitatum (Orientis), aici era re┼čedinta comandantului legiunii a II-a Herculia (NDOr. 39, 23 si 29:Trosmis, 31:Iprosmis). Figureaz─â ┼či ├«n Tabula Peutingeriana 8.3:Troesmis (la 23 mp de Beroe ┼či la 8 mp de Arrubium). Numele s─âu mai apare ┼či ├«n Itinerarium Burdigalense (sau Hierosolymitanum), la Hierocles, ├«n ÔÇśCosmografiaÔÇÖ geografului anonim din Ravenna, la Constantin Porfirogenetul precum ┼či ├«n c├óteva inscrip┼úii descoperite ├«n ruinele de la Igli┼úa.

9. Carsium

Cetatea roman─â ┼či romano-bizantin─â Carsium s-a construit, probabil, peste o fortifica┼úie getic─â, ├«nca din a doua jum─âtate a secolului I p. Chr. La ├«nceputul secolului al II-lea p. Chr., ├«n timpul r─âzboaielor dacice, ├«n anul 103 p. Chr., ├«mp─âratul Traian ├«nt─âre┼čte fortifica┼úia cu ziduri din piatr─â.

image

Cetatea Carsium este men┼úionat─â frecvent  ├«n toate documentele antichit─â┼úii ├«ncep├ónd din secolul al II-lea p. Chr., p├ón─â ├«n secolul al VII-lea (Ptolemeu, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul are origine tracic─â ┼či este legat de aspectul st├óncos al locului. Cel mai probabil, unitatea militar─â pentru care s-a construit fortifica┼úia Carsium  a fost Ala (Gallorum) Flaviana, atestat─âprin descoperiri recente chiar la sf. sec. I ┼či ├«nceputul sec. II p. Chr. Cetatea a fost aparat─â ├«n antichitate ┼či de militarii Legiunii I Italica, de cor─âbierii din Classis Flavia Moesica, de milites scythicii sau de solda┼úii Legiunii I Iovia Scythica. Misiunea lor a fost s─â apere vadul de trecere a Dun─ârii din apropiere, unul din cele mai importante de pe acest segment al limesului. Nu se cunoa┼čte, nici la aceast─â dat─â, conturul fortifica┼úiei antice. De┼či s-a presupus c─â zidurile de pe platoul Ceta┼úii, vizibile ├«n apropierea Dun─ârii, sunt de origine roman─â, crecet─âri recente au infirmat  acest punct de vedere. Construc┼úiile de aici sunt de origine medieval─â, cu toate c─â nu este exclus ca unele s─â fi fost ridicate la sf├ór┼čitul antichit─â┼úii ┼či apoi, ├«nglobate ├«n fortifica┼úia t├órzie.

Dupa ├«ncheierea vie┼úii romano-bizantine la Dun─ârea de Jos, ├«ncepe  istoria cet─â┼úii medievale de la H├ór┼čova. ├Än secolul al X-lea aceasta este reconstruit─â de bizantini ┼či mai t├órziu, de genovezi. ├Äntre secolul al XV-lea ┼či prima parte a secolului al XIX-lea este st─âp├ónit─â de turci. Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat ├«n documentele otmane cu numele de Harisova. Din ruinele cet─â┼úii, ast─âzi, se mai v─âd c├óteva ziduri impun─âtoare. ÔÇ×Turnul comadantuluiÔÇŁ, pe latura de nord a incintei mici, se p─âstreaz─â pe ├«nal┼úimea de peste 9m. La Dun─âre, un zid monumental, lung de cca 40m, marcheaz─â zona ├«n care a activat portul din antichitate p├ón─â la distrugerea cet─â┼úii, vreme de 17-18 secole.

8. Dinogeţia

Se pare ca la ├«nceput, Dinoge┼úia roman─â a fost ├«n st├ónga Dun─ârii, la Barbo┼či, iar de la ├«nceputul sec. IV d.C. s-a str─âmutat pe popina de la ÔÇ×BisericutaÔÇŁ (Garvan), unde a d─âinuit p├ón─â la sf├ór┼čitul sec. VI. S─âp─âturile arheologice ├«ncepute de Gh. ┼×tefan in 1939 ┼či continuate din 1949 de un alt colectiv, au descoperit aproape ├«n ├«ntregime incinta cet─â┼úii refacut─â, cel mai probabil, ├«n timpul lui Diocle┼úian. S-au g─âsit mai multe c─âramizi cu ┼útampila legiunii I Iovia Scythica ┼či ├«n apropierea cet─â┼úii, un cuptor de ars ┼úigla datat cu ajutorul  monedelor descoperite de la Diocle┼úian ┼či Maximian. C─âramizi cu ┼čtampila legiunii a V-a Macedonica, Cohorta I Cilicum, Cohorta a II-a Mattiacorum ┼či Classis Flavia Moesica, numeroase fragmente ceramice ┼či monede din sec. IÔÇöIII d.Hr. confirm─â existen┼úa unei fort─âre┼úe romane la ÔÇ×BisericutaÔÇŁ ┼či ├«nainte de Diocletian, dar ruinele ei n-au fost identificate.

├Än sec. IV au fost ├«nal┼úate ├«n interiorul cet─â┼úii, ref─âcute de Diocle┼úian, mai multe construc┼úii, dintre care au fost dezvelite prin s─âp─âturi arheologice ruinele presupusului ÔÇ×praetoriumÔÇŁ, ale unei basilici, ale casei (ÔÇ×domusÔÇŁ) unui aristocrat s.a., iar ├«n exterior, la cca 100m NE de incint─â, ├«n marginea g├órlei Latimea, ruinele unor terme. Cetatea,   ├«mpreun─â cu bazilica ┼či alte cl─âdiri din interior, au fost ref─âcute ├«n timpul lui Anastasius ┼či Iustinian.

image

7. Argamum

Cetatea Argamum, este de origine greco-romana fiind faurita de colonistii greci sositi pe aceste meleaguri din Asia Mica, aproximativ la jumatatea sec. VII, amplasata in Comuna Jurilocva, judetul Tulcea, pe malul Lacului Razim, pe Capul Dolosman. In antichitate, Cetatea Argamum a aparut cu numele de Orgame reprezentand prima asezare atestata de un izvor scris (Hekataios Milesius). Cetatea Argamum in prezent se identifica in peisajul apropiat dominand doar prin prezenta unor ruine si a catorva elemente componente ale cetatii:o poarta, zidul de aparare, cateva strazi, basilici paleocrestine sau valuri de pamant.

image

Locuirea greceasca este urmata de cea romana (sec. I-VI), devenind ca denumire Argamum. Cercetarea arheologica a pus in valoare portiuni din ziduri de incinta, mai multe basilici si alte cladiri din oras (4 bazilici paleocrestine, cel mai vechi mormant grecesc (jumatatea sec. VII i.Hr.) din bazinul pontic), dar mare parte din cetate se afla inca sub pamant, situl arheologic avand o suprafata totala de aproape o suta de hectare.

Din acest sit arheologic au fost scoase la iveala vestigii unicat, monede folosite la schimb, varfuri de sageata confectionate din bronz, delfinasi olbieni, lingouri de bronz sub forma mamiferelor marine.

6. CapidavaCapidava se ridic─â pe malul drept al Dun─ârii, la jum─âtatea distan┼úei dintre H├ór┼čova ┼či Cernavod─â, ┼čoseaua care leag─â localita┼úile trec├ónd chiar pe langa zidurile cetatii. Fortificatia are forma unui patrulater cu laturile lungi de la NV spre SE ÔÇô 105m x 127m, cu ziduri groase de peste 2 m ┼či ├«nalte de 5-6 m, cu 7 turnuri de peste 10 m, din care 3 turnuri dreptunghiulare, 2 turnuri ├«n sfert de cerc ┼či 2 turnuri intermediare ├«n form─â de potcoav─â (U), o poart─â lat─â de 2, 50 m situat─â pe latura de SE care f─âcea leg─âtura cu restul teritoriului ┼či o ie┼čire strategic─â pe latura de SV a turnului dinspre Dun─âre, unde era amenajat portul.

image

Cetatea ocupa un loc important ├«n sistemul defensiv roman f─âc├ónd parte din seria de castre ┼či fortifica┼úii ridicate ├«n timpul ├«mp─âratului Traian, la ├«nceputul secolului al II-lea, ├«n cadrul m─âsurilor de organizare a limes-ului dunarean. Locul era deosebit de potrivit caracterului construc┼úiei oferind o vast─â arie de supraveghere:un masiv st├óncos care se ├«nal┼ú─â ├«ntre piciorul pantei ce coboar─â dinspre NE ┼či Dun─âre. Masivul prezenta un avantaj din punct de vedere strategic ┼či anume, un ┼čant natural care pornea din Dun─âre, ├«l ocolea pe partea de NE, p├ón─â aproape de col┼úul de est al cet─â┼úii. De altfel, forma masivului a impus forma ┼či orientarea castrului.

Importan┼úa strategic─â a locului a determinat instalarea unei sta┼úiuni militare precum ┼či amplasarea ┼či dezvoltarea unui centru civil ├«n epoca roman─â. Castrul, situat l├óng─â un vad de trecere,   a fost construit de deta┼čamente din Legiunea a V -a Macedonica ┼či Legiunea a XI ÔÇôa Claudia. Toponimul getic de Capidava ÔÇô ├«nsemn├ónd cetatea de la cotitura-confirm─â o locuire preroman─â, pozi┼úia geografic─âdeosebit─â explic─ând ├«nsemn─âtatea a┼čez─ârii b─â┼čtina┼če, loc care permitea comunica┼úia ├«ntre dacii din Dobrogea ┼či cei din C├ómpia Muntean─â. Tabula Peutingerian─â ne ofera date exacte privind distan┼úele dintre Axiopolis, Capidava ┼či Carsium. Aceste distante coincid cu distantele dintre localitatile actuale Hinog ÔÇô Capidava ┼či Capidava ÔÇô H├ór┼čova. ├Än verificarea tabulei vine descoperirea unui stalp miliar ├«n localitatea Seimenii Mici care d─â distan┼úa de 18000 de pa┼či de la Axiopolis la Capidava, adic─â 27 de km.

5. Halmyris

Cetatea roman─â ┼či romano-bizantin─â Halmyris din judetul Tulcea a fost ├«ntemeiat─â ├«ntr-o zon─â cu urme de locuire din secolele VI-I a. Chr., pe malul sudic al golfului antic Halmyris al Marii Negre. Cetatea de la Halmyris se g─âse┼čte la 2 km SE de satul Murighiol si 200 m N de soseaua Murighiol ÔÇô Dunavatul de Sus;1, 5 km S de bratul Sf. Gheorge.A cunoscut mai multe etape evolutive:fortifica┼úie roman─â de p─âm├ónt (ultimul sfert al sec. I p.Chr.), castru de piatra ÔÇô sediu al unor unit─â┼úi (vexillatio) ale legiunilor I Italica ┼či XI Claudia Pia Fidelis ┼či sediul unei sta┼úii a flotei militare romane Classis Flavia Moesica ÔÇô (├«nceputul sec. II ÔÇô al treilea sfert al sec. III p.Chr.).

image

Inscriptiile descoperite la Poarta de Nord mentioneaz─â un Vicus Classicorum ÔÇô ÔÇťsatul corabierilorÔÇŁ, probabil a┼čezarea ├«ntemeiata de o parte a veteranilor flotei stabili┼úi la Halmyris dup─â ├«ndeplinirea stagiului militar. Fortifica┼úia roman─â t├órzie dateaz─â din al treilea sfert al sec. III ┼či functioneaz─â p├ón─â ├«n primul sfert al sec. VII p.Chr.

├Än secolul al IV-lea, cetatea a cunoscut o deosebita ├«nflorire, devenind unul din cele 15 ora┼če importante ale provinciei Scythia Minor, ├«n timpul domniei ├«mparatului Constantin cel Mare, aici ridic├óndu-se o basilica episcopal─â.Cetatea romano-bizantina are o form─â trapezoidal─â, cu o suprafa┼ú─â de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei por┼úi ┼či trei valuri de ap─ârare. Principalele monumente dezvelite ┼či, ├«n parte, ÔÇťrestaurateÔÇŁ sunt:Poarta de Nord, Thermae, Edificiul nr. 1, Poarta de Vest;Basilica paleocre┼čtin─â ÔÇô in anul 2001 a fost descoperit─â, sub altarul acesteia, o cript─â care ad─âpostea r─âm─â┼čitele sfin┼úilor Epictet ┼či Astion, martiriza┼úi ├«n anul 290 p. Chr., ├«n timpul domniei ├«mparatului Diocle┼úian.Ruinele sunt ├«n prezent recondi┼úionate, o parte a Por┼úii de Nord, precum ┼či o parte a pere┼úilor au fost ref─âcute, se lucreaz─â la cripta Basilicii (dar nu se poate intra), se pot vizita Thermaele, ┼či zonele administrative.

4. Noviodunum

Locuit din antichitate, ora╚Öul se numea ÔÇťNoviodunumÔÇŁ, un nume de provenien╚Ť─â celtic─â (ÔÇťdunumÔÇŁ ├«nseamn─â ├«n limba celt─â ÔÇťa╚Öezare fortificat─âÔÇŁ), de asemenea exist├ónd  ╚Öi o a╚Öezare dacic─â numit─â ÔÇťGenuclaÔÇŁ ├«n vecin─âtate. ├Än 514 ├«.Hr., Darius cel Mare a luptat ├«n aceast─â zon─â o b─ât─âlie decisiv─â ├«mpotriva Sci╚Ťilor. Ora╚Öul se afla de asemenea ├«n calea drumurilor comerciale grece╚Öti.

Isacceanoviodumun01 JPG jpeg

Mai t├órziu, ora╚Öul a fost baza flotei romane a Dun─ârii de Jos numit─â ÔÇťClasis Flavia MoesicaÔÇŁ. ├Än 369 d.Hr., a fost ├«ncheiat, ├«n dreptul acestei cet─â╚Ťi, pe un vas aflat pe Dun─âre, un tratat de pace ├«ntre Imperiul Roman ╚Öi vizigo╚Ťii condu╚Öi de Athanaric, ├«n prezen╚Ťa a ├«nsu╚Öi ├«mparatului Flavius Valens. ├Än secolele urm─âtoare, Noviodunum a r─âmas o important─â baz─â naval─â bizantin─â pe Dun─âre, p├ón─â ├«n 602 d.Hr., c├ónd a fost pierdut─â ├«n fa╚Ťa avarilor.

├Än 1340, a fost ocupat de Hoarda de Aur, a fost sub st─âp├ónirea lui Mircea cel B─âtr├ón, apoi Vlad ╚Üepe╚Ö a ajuns aici ├«n 1462 ├«n timpul campanilor sale ├«mpotriva Imperiului Otoman, dar ├«n 1484 ajunge teritoriu turcesc, otomanii construind aici un fort pentru a ap─âra grani╚Ťa de nord.

A fost arsă de câteva ori în secolul XVII, în timpul Războiului Ruso-Turc, fiind ocupat de mai multe ori de fiecare.

Dup─â R─âzboiul de Independen╚Ť─â al Rom├óniei ├«mpotriva Imperiului Otoman, face parte din noul stat rom├ónesc. Nu cunoa╚Ötem cuv├ónt turcesc ÔÇťceaÔÇŁ care s─â echivaleze cu ÔÇťsatÔÇŁ. Nu exist─â documente precum c─â la 1340 ora╚Öul ar fi fost ocupat de Hoarda de Aur, ci se cunoa╚Öte faptul c─â toat─â zona era sub influen╚Ťa ╚Öi sub controlul t─âtarilor din Hoard─â cu mult ├«nainte de acest an. ├Än schimb exist─â dovezi clare c─â la sf├ór╚Öitul secolului al 13-lea, Isaccea a fost capitala statului t─âtar noghaid. Hanul Noghay, unul dintre cei mai buni comandan╚Ťi  ai Hoardei de Aur, ÔÇťf─âc─âtorul de haniÔÇŁ cum este cunoscut ├«n istorie, s-a hot─âr├ót s─â-╚Öi fac─â propriul stat. A trecut Dun─ârea pe la vadul Isaccei, ultimul vad de trecere a Dun─ârii ├«nainte de Tulcea, cu circa 40.000 de r─âzboinici. ╚śi-a stabilit capitala la Isaccea ╚Öi ╚Öi-a b─âtut propria moned─â, care avea pe o parte o inscrip╚Ťie coranic─â, ├«n alfabet arab, semn al partenen╚Ťei lui Noghay la Islam(Hoarda de Aur adoptase oficial Islamul ca religie de stat pe la 1257, ├«n timpul lui Berke-Han, cel care a mutat capitala Hoardei de la Saray, la Berke-Saray, tot pe Volga inferioar─â, dar mai ├«n aval fa╚Ť─â de Saray).

3. Enisala

Ruinele fort─âre╚Ťei medievale Yeni-Sale(Enisala, Eni╚Öala, Eracleasau Herkleia, ├«ndep─ârt├óndu-ne ├«n timp) se afl─â la 2km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domin─â zona lacurilor Razim ╚Öi Babadag. Cetatea Yeni-Saleare un plan poligonal neregulat, care urmeaz─â sinuozit─â╚Ťile masivului de calcar jurasic pe care este amplasat─â. Cercet─ârile arheologice au fost ├«ncepute ├«n anul 1939 ╚Öi au continuat, cu mici ├«ntreruperi, ├«n perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite ├«n urma cercet─ârilor arheologice ╚Öi mai ales monedele bizantine, genoveze, t─ât─âr─â╚Öti, moldovene, muntene sau  turce╚Öti, atest─â rolul militar, politic, administrativ ╚Öi economic pe care l-a ├«ndeplinit cetatea.

image

Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea ├«.e.n., precum ╚Öi topori╚Öcele de piatr─â ╚Ölefuit─â, ceramica ╚Öi oasele de mamut arat─â o continuitate de populare ├«nc─â din preistorie. Locuirii medievale ├«i corespund dou─â niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortifica╚Ťiei, a fost datat pe baza materialului arheologic la sf├ór╚Öitul secolului al XIII-lea ÔÇô ├«nceputul secolului al XIV-lea ├«.Hr. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridic─ârii zidurilor, deoarece localitatea antic─â Herakleia, ruinat─â de Avari ╚Öi de Slavi ├«n secolul VI, ├«n timp ce fort─ârea╚Ťa militar─â, construit─â ├«n scop militar, defensiv ╚Öi de supraveghere a drumurilor de pe ap─â ╚Öi de pe uscat de la Gurile Dun─ârii, a fost reconstruit─â ├«n sec. XII ╚Öi XIV. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic ╚Öi a realit─â╚Ťilor istorice s-a emis ipoteza c─â puterile interesate de ridicarea unei cet─â╚Ťi situat─â ├«n cadrul sistemului de fortifica╚Ťii din nordul Dobrogei, cu orientare spre mare, pentru controlarea traficului naval, au fost mai ├«nt├ói bizantinii, apoi ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIV-lea genovezii, care dispuneau de mari sume de bani c├ó╚Ötigate din comer╚Ť ╚Öi care erau de╚Ťin─âtorii monopolului naviga╚Ťiei pe Marea Neagr─â. Cet─â╚Ťi asem─ân─âtoare, cu turnuri poligonale, se mai g─âsesc ╚Öi mai la sud de-a lungul coastelor M─ârii negre, ├«n  Bulgaria ╚Öi Turcia, unde bizantinii ╚Öi genovezii au st─âp├ónit porturi ╚Öi ora╚Öe.

Zidurile de incint─â, turnurile ╚Öi bastioanele cet─â╚Ťii, par╚Ťial conservate ╚Öi restaurate, se p─âstreaz─â ├«n cea mai mare parte pe o ├«n─âl╚Ťime de 5 ÔÇô 10m. Atrage aten╚Ťia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul por╚Ťii principale, de origine oriental─â, cu arcad─â dubl─â, ├«nt├ólnit─â frecvent ├«n evul mediu ╚Öi utilizat─â de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanic─â dar ╚Öi ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne la Cetatea Neam╚Ťului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Arge╚Ö ╚Öi la bisericile moldovene╚Öti ctitorite de ╚śtefan cel Mare.

├Än urma studierii portulanelor din secolele XIII ÔÇô XIV, localitatea care apare sub numele de Bambolasau Pampoloa fost identificat─â cu cetatea Enisala. Aceasta a fost pentru prima dat─â men╚Ťionat─â cu numele de Yeni-Sale├«n secolul al XV-lea, ├«n cronica lui S├╝kr├╝llah. Dup─â ce a a apar╚Ťinut o vreme despotatului Dobrogean, ╚Öi dup─â acesta, voievodului muntean Mircea cel B─âtr├ón, cetatea a a c─âzut ├«n 1421 ├«n m├óinile Turcilor. ├Äntre 1397 ÔÇô 1418, ├«n timpul domniei lui Mircea cel B─âtr├ón, cetatea a f─âcut parte din sistemul defensiv al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti. Dup─â cucerirea Dobrogei de c─âtre turci la 1419 ÔÇô 1420, aici a fost instalat─â o garnizoan─â militar─â otoman─â. Ulterior, datorit─â ├«naint─ârii st─âp├ónirii turce╚Öti dincolo de Gurile Dun─ârii, p├ón─â la Cetatea Alb─â ╚Öi Chilia (1484) ╚Öi ca urmare a form─ârii cordoanelor de nisip ce separ─â lacul Razim de Marea Neagr─â, cetatea a fost p─âr─âsit─â. ├Än secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice ╚Öi economice turce╚Öti (otomane). Ultimul comandant otoman al cet─â╚Ťii este Evli ├çelebi, men╚Ťionat ├«n 1651. Ulterior cetatea cade ├«n ruine. ├Än 1741, circa 1600 de familii de Lipoveni se stabilesc ├«n localit─â╚Ťile din jurul cet─â╚Ťii, ad─âug├óndu-se grecilor, rom├ónilor, bulgarilor, t─âtarilor, turcilor ╚Öi cerchezilor care tr─âiau deja ├«n zon─â.

2. Tropeum Traiani

Cetatea Tropaeum Traiania fost ridicat─â ├«n urma victoriei lui Traian ├«n fa┼úa lui Decebal la o important─â r─âscruce de drumuri, ce duceau de la Dun─âre la Marea Neagr─â, unde se afla o a┼čezare geto-dacic─â mai veche. P├ón─â ├«n prezent, numele satului geto-dacic nu se cunoa┼čte. Pe locul fostei a┼čez─âri geto-dacice, ├«mp─âratul Traian a ├«nfiin┼úat o sta┼úiune militar─â l├óng─â care a luat na┼čtere o a┼čezare rural─â (vicus)cu caracter civil alc─âtuit─â din popula┼úia local─â mai veche ┼či din noii coloni┼čti, ├«n cea mai mare parte veterani a┼čeza┼úi ┼či ├«mpropriet─âri┼úi. ├Äncep├ónd cu mijlocul secolului al II-lea, a┼čezarea cunoa┼čte o perioad─â de ├«nflorire economic─â ┼či cultural─â devenind un important centru urban. ├Änainte de anul 170 este ridicat la rang de municipium.

image

Monumentul era parte a unui complex, format dintr-un altar funerar, construit ├«n amintirea osta┼čilor c─âzu┼úi ├«n b─ât─âlie ┼úi de asemenea, dintr-un mausoleu, care a fost ridicat ├«n memoria unui ofi┼úer superior roman. Mausoleul a fost descoperit de catre Grigore Tocilescu ├«n anul 1897, ├«n timpul cercet─ârilor sale arheologice. La nord-vest de comuna Adamclisi, a fost ├«ntemeiat─â, de c─âtre Traian, Cetatea romana Tropaeum Traiani, locuit─â de familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice ale lui Traian ┼či care au fost coloniza┼úi pe acest teritoriu. Ruinele cet─â┼úii au fost identificate, de asemenea, de Grigore Tocilescu ├«n anii 1891 ÔÇô 1909. Este considerat─â cea mai mare a┼čezare civil─â roman─â de pe teritoriul Dobrogei.

În jurul anului 170 are loc invazia costobocilor. Mai târziu, în timpul dinastiei Severilor, vechea incintă este refăcută.

├Än secolul al III-lea au loc atacuri carpo-gotice astfel c─â fort─ârea┼úa construit─â de Traian e ref─âcut─â , , din temeliiÔÇÖÔÇÖ de Constantin cel Mare ┼či Licinius (316).

├Än secolul VI, sub ├«mp─âra┼úii Anastasius I ┼či Iustinian, cetatea cunoa┼čte ultima sa perioad─â de ├«nflorire. Via┼úa urban─â s-a prelungit ├«n aceast─â zon─â p├ón─â la sf├ór┼čitul secolului VI ÔÇô ├«nceputul secolului VII.

Numele roman al a┼čez─ârii ┼či al locuitorilor ei apare ├«n c├óteva inscrip┼úii locale din sec. II-IV sub formele:TRAIANENSES TROPAEENSES, MUNICIPIUM TROPAEUM, CIVITAS TROPAEENSIUM.

1. Histria

Histria  se afl─â ÔÇťla o departare de 500 de stadii de gura sacr─â a IstruluiÔÇŁ (dup─â Strabon) ┼či a fost ├«ntemeiat─â de c─âtre coloni┼čtii veni┼úi din Milet, la mijlocul secolului al VII-lea. Referitor la data de fondare a acesteia, avem dou─â informa┼úii, conform literaturii antice, prima apar┼úine unui autor necunoscut, scris─â la sfar┼čitul secolului al II-lea ├«.Hr., pe baza unei opere care apar┼úine geografului Skymnos din Chios (cca.250-180), motiv pentu care este denumint ├«n mod conven┼úional Pseudo-Skymnos.

image

Acesta relateaz─â: ÔÇ×Ora┼čul Istros ┼či-a luat numele de la fluviul Istros. L-au ├«ntemeiat milesienii, pe vremea c├ónd armata sci┼úilor barbari a trecut ├«n Asia, urm─ârindu-i pe cimerienii care fugeau din BosforÔÇŁ. Despre acest eveniment s-a crezut mult timp c─â  ar fi avut loc la sf├ór┼čitul secolului al VII-lea ├«.Hr.(aproximativ 630-620), ├«ns─â cercet─âri mai noi au stabilit c─â invazia sci┼úilor este mult mai veche, ├«n prima jum─âtate a secolului al VII-lea ├«.Hr., astfel, data indicat─â de Pseudo-Skymnos, poate s─â fie mai veche sau contemporan─â cu cea oferit─â de catre Eusebius din Caesarea (260-340 d.Hr).

El afirm─â:, , ├Än anul 657 ├«.Hr., ├«n timpul celei de-a 33-a Olimpiade, a fost ├«ntemeiat─â cetatea Istros din PontÔÇŁ. Astfel, cele dou─â informa┼úii sunt ├«n cel mai bun caz convergente. La aceste informa┼úii trebuie s─â adaug─âm c─â cele mai vechi descoperiri ceramice de la Histria dateaz─â din jurul anilor 630-620 ├«.Hr.

Edi╚Ťia estival─â a revistei Historia Digital porne╚Öte ├«n c─âutarea vacan╚Ťelor pierdute. Ne oprim ├«n Marsilia, Provence, Ravenna, Murano, Avignon, Strasbourg, Matera, Plovdiv, Sofia, Atena, Basel, Edinburgh, Amsterdam, Saint-Tropez, Paris ╚Öi ├«n multe alte locuri ├«nc─ârcate de istorie. Revista Historia Digital este disponibil─â pe platforma paydemic.com.

Cump─âr─â Acum

coperta calatorii jpg jpeg

Cump─âr─â acum[1]Barnea, Alexandru, Barnea, Ion, Tropaeum Traiani. I. Cetatea, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom├ónia, Bucure┼čti, 1979.