Slovacia se mândreşte cu recordurile istorice
În Kosice, al doilea mare oraş al Slovaciei, localnicii sunt mândri că au cel mai vechi maraton din Europa, prima stemă obţinută de un oraş, o grădină cu cactuşi superbă, precum şi cele mai mari şi mai vechi catedrale din ţară.
Intrarea noastră în Slovacia, din satele ungureşti din nordul ţării, n-a fost tocmai europeană. Ploua de câteva zile, cerul era când senin, când negru, iar ruta principală devenise aproape impracticabilă.Rutele ocolitoare pe care rătăceam precum oile rătăcite de turmă se pierdeau printre ulicioare cu case vechi, care nu mai intraseră demult în contact cu asfaltul.Nu tu indicatoare, nu tu drumuri drepte pe care să nimereşti graniţa cu ochii închişi, nu tu vorbitori de engleză! Şi să ne fi văzut cât de greu convingeam câte-un localnic zgribulit de ploaia măruntă de afară să ne arate direcţia potrivită.Mai ales că noi o rupeam în română şi engleză, iar ei îi dădeau de zor cu maghiara sau germana... Când, în sfârşit, am pătruns în Slovacia, aproape se întunecase, aşa că m-am grăbit să ajung la Kosice.Poarta de intrare a est-europenilor pe teritoriul fostei Republici Cehoslovacia, situată nu departe de Ucraina şi de frontiera maghiară. Al doilea oraş al ţării face concurenţă Bratislavei, suflându-i acesteia în ceafă din punct de vedere turistic.
Practic, fosta comunitate industrială de pe vremea regimului comunist şi-a redescoperit valorile turistice după Revoluţia de Catifea din 1990. Şi eforturile în acest sens i-au fost răsplătite din belşug, anul viitor oraşul urmând să fie Capitală Culturală Europeană.Printre altele, urbea se mândreşte cu al doilea cel mai vechi maraton din lume (eveniment anual), cu cea mai veche biserică din Slovacia sau cu faptul că, într-o vreme, a fost una dintre cele mai importante aşezări ale Imperiului Austro-Ungar.Bere, narghilea şi jazzLăsând în urmă cartierele cu blocuri comuniste şi intrând în centru, am descoperit un oraş divers şi cosmopolit, cu panouri publicitare, clopotniţe gotice şi acoperişuri de teracotă. Pe o străduţă întunecoasă, cu berării şi baruri unde se fuma narghilea, mi-a atras atenţia o trupă care cânta un soi de jazz cu influenţe afro.Scena micuţă era improvizată într-o cafenea doldora de fum şi ticsită de băutori de bere veseli nevoie mare. Fala şi mândria localnicilor din zonă se îndreaptă către „fântâna cântătoare", situată în zona pietonală. Apa ţâşneşte aici către cer pe ritmuri dintre cele mai diverse.Musai hituri de talie internaţională pentru toate gusturile. Arii clasice de operă, şlagăre Abba şi Beatles, canţonete sau coloane sonore din filme celebre.La doi paşi se înalţă încântătoarea Catedrală Sfânta Elisabeta, cea mai mare din Slovacia, construită în secolul al XIV-lea. Am rămas impresionat de interioarele gotice impunătoare şi de „balaurii" care străjuiesc faţada exterioară. Din turnul cu ceas, am admirat centrul istoric, cu căsuţele evreieşti, galeriile de artă, buticurile locale, cafenelele cu terase aşezate pe trotuare etc.Împletire de medieval, interbelic şi comunismÎn Centrul Vechi, te poţi lăsa sedus de atmosfera care îmbină decorul medieval, parfumul interbelic şi urmele regimului comunist. Totul este un păienjeniş de străduţe pietruite pline de lucruri interesante care, dacă nu eşti atent, îţi scapă la prima vedere.Într-un bar cu portretele lui Lenin şi ale lui Marx pe pereţi, am descoperit cea mai ieftină bere slovacă, produsă de compania Topvar.Tot acolo am avut onoarea să o întâlnesc, înrămată pe perete, şi pe regina Elisabeta a Angliei. N-am prea înţeles care-i legătura dintre Majestatea Sa şi cei mai faimoşi comunişti din lume, dar m-am gândit că o fi ştiut mai bine designerul cu ce se mănâncă demersul său decorativ.Oricum, gândul mi-a zburat repede la gulaşul uşor picant şi cârnaţii afumaţi de porc, însoţiţi de o porţie clasică de cartofi cu rozmarin la cuptor. Bună bere mai fac băieţii ăştia de la Topvar!Seara mi-am petrecut-o la una din terasele găzduite de zecile de curţi interioare ale vechilor case transformate acum în locuri de distracţie pentru turişti.De la un barman între două vârste am aflat că în Kosice recordurile nu se termină niciodată:„Suntem primul oraş din Europa care a obţinut o stemă proprie, centrul nostru vechi este cea mai mare zonă urbană protejată din Slovacia, avem cea mai mare grădină zoo din Europa Centrală, iar grădina cu cactuşi este, cu siguranţă, şi ea, o raritate".
