Palermo, orașul-mozaic
Palermo, capitala Siciliei, este un oraș cu o atmosferă cu totul aparte, care înșeală prejudecățile și depășește așteptările. Din cei 2700 de ani de istorie și numeroasele schimbări prin care a trecut în acest timp – de la o dominație străină la alta – a rezultat un oraș deosebit, care se sustrage oricărei încercări de a-l încadra într-un tipar sau altul. Aici, turistul educat va observa ruine de pe vremea legendarei Cartagina, mozaicuri bizantine, domuri maure și ornamente baroce.
Poziția strategică la Marea Mediterana – și nu oriunde, ci la intersecția căilor comerciale care leagă Europa de Africa de Nord și Orientul de Occident – au adus la Palermo numeroși invadatori. De la fenicienii care au fondat orașul, în anul 734 î.Hr., la cartaginezi, greci și romani – în perioada antică;la ostrogoți, bizantini, mauri, normanzi și germani – în perioada medievală, până la francezi, spanioli și austrieci în perioada modernă. Orașul a devenit parte din regatul Italiei în 1861, însă toate epocile istorice prin care a trecut și-au lăsat amprenta asupra sa – în arhitectură, cultură, gastronomie și obiceiuri.
Orașul a avut, de-a lungul veacurilor, mai multe nume. Fenicienii i-au spus Ziz, iar grecii Panormus. Arabii l-au numit Balarm, iar de acolo se trage denumirea modernă a orașului.
În prezent, după câteva decenii în care a fost dominat, de data aceasta, de un inamic intern – temuta Mafie siciliană, orașul Palermo își croiește un nou drum și e pe cale să devină una dintre cele mai importante capitale (regionale) din Europa.
Catedrala din Palermoeste una dintre cele mai impresionante monumente din oraș. Este unul dintre cele mai bune exemple ale melanjului cultural din Palermo-ul de altădată. Arhitectura ei este departe de a fi unitară:ea combină elemente din stilurile normand, gotic maur, baroc și neoclasic.
Palazzo dei Normanni– sau Palatul Regal din Palermo – a fost reședința oficială a regilor Siciliei în perioada dominației normande. Este cea mai veche reședință regală din Europa. Maurii au construit pe acest loc o clădire cândva în secolul al IX-lea, apoi normanzii – după 1072 – au transformat palatul maur în reședință regală.
