Mănăstirea Dragomirna
Manastirea Dragomirna este un complex manastiresc fortificat din Bucovina, construit in perioada 1602-1609 in satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonima (aflata in prezent in judetul Suceava) de catre mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Manastirea Dragomirna este situata in apropierea padurii Dragomirna, la o distanta de 12 km nord de orasul Suceava. Biserica Manastirii Dragomirna are hramul Pogorarea Sfantului Duh (sarbatorit in duminica de la 50 de zile dupa Pasti).
Manastirea Dragomirna a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004 la pozitia 305, avand cod LMI SV-II-a-A-05577. Ansamblul manastiresc Dragomirna este format din cinci obiective:
• Biserica "Pogorarea Sf. Duh"-construita in 1609 si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.01
• Paraclisul "Sf. Nicolae” - construit in sec. XVII si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.02
• Egumenia - datand din sec. XVII si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.03
• Trapeza - datand din 1609 si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.04
• Zidul de incinta - construit in sec. XVII si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.05
De asemenea, pe lista este inclusa la numarul 304 si Biserica "Sfintii Enoh, Ilie si Ioan Teologul”-Dragomirna Mica, construita in anul 1602 si avand cod LMI SV-II-m-A-05576. Aceasta se afla in afara incintei complexului manastiresc, dar apartine de Manastirea Dragomirna, fiind biserica cimitirului monahal.
Manastirea Dragomirna-Ctitorirea manastirii
In secolul al XVI-lea, pe locul unde se intinde astazi satul Mitocu Dragomirnei si Manastirea Dragomirna erau niste vechi selisti pustii, satul Dragomiresti si "locul pustiu Ungurasii".
Manastirea Dragomirna este mentionata pentru prima data intr-un document din 4 septembrie 1605 prin care a primit danii de la marele logofat Lupu Stroici. Intr-un document din 20 august 1616 se mentioneaza faptul ca biserica cea mica a fost ctitorita de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofat Lupu Stroici si de sotia lui, Pascalina. Urmasii logofatului Stroici mentionau la 22 august 1641 ca Manastirea Dragomirna a fost construita de Lupu Stroici si de mitropolitul Anastasie Crimca.
Manastirea Dragomirna-Extinderea Manastirii
Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Manastirii Dragomirna, cu hramul "Pogorarea Sfantului Duh", una dintre cele mai de seama creatii arhitectonice ale Evului Mediu romanesc. Aceasta a fost finalizata si sfintita in anul 1609.
Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, in anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movila a inconjurat Biserica Manastirii Dragomirna cu ziduri de aparare masive si inalte. Manastirea Dragomirna a capatat astfel aspectul unei fortarete, avand la colturi patru turnuri de aparare, iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotnita inalt.
Manastirea Dragomirna-Perioade de restriste
In decursul timpului, Manastirea Dragomirna a trecut prin incercari grele, fiind jefuita de mai multe ori de navalitorii straini. Astfel, in mai 1653, a doua zi dupa sosirea la Cetatea de Scaun a Sucevei, cazacii lui Timus Hmelnitki au atacat Dragomirna, au furat toate odoarele de pret atat ale manastirii, cat si ale boierilor care se refugiasera acolo.
Cativa ani mai tarziu, la 2 octombrie 1658 (dupa o insemnare de pe zidul portalului), Manastirea Dragomirna a fost jefuita de tatari.
Manastirea Dragomirna in secolele XVIII-XIX
Manastirea Dragomirna a fost reparata in secolul al XVIII-lea, inaintea anului 1762.
Una dintre perioadele de inflorire a Manastirii Dragomirna este considerata perioada 1763-1775 in care a vietuit aici ieromonahul Paisie Velicicovschi. In vara anului 1763, staretul Paisie revine in Moldova de la Muntele Athos (unde vietuise timp de 17 ani), impreuna cu cei 64 de ucenici, si devine staret la Manastirea Dragomirna.
In aceasta perioada, imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei a daruit Manastirii Dragomirna in 1767 un policandru de cristal (expus astazi in salile muzeului din Manastirea Dragomirna) si clopotul cel mare numit Zaporojanul, in greutate de peste 1100 kg, care se afla in clopotnita Manastirii Dragomirna.
In ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o in timpul conflictului militar dintre Turcia si Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astazi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. Dupa anexarea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic in anul 1775, localitatea Mitocu Dragomirnei a facut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de catre austrieci, facand parte din districtul Suceava.
Autoritatile habsburgice au desfiintat majoritatea manastirilor ortodoxe din Bucovina in baza Ordonantei Imperiale din 19 iunie 1783 a imparatului Iosif al II-lea (1780-1790). Din cele 10 manastiri si 13 schituri existente in Bucovina in acea perioada, au ramas numai trei manastiri (Putna, Sucevita si Dragormina), plus Biserica "Sf. Gheorghe" din Suceava ca metoc al Manastirii Dragomirna. Celor trei manastiri ramase li s-a impus un numar maxim de 25 de calugari, care urmau sa-si continue activitatea monahala dupa noul statut al manastirilor.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea (prin 1793), in biserica de la Manastirea Dragomirna s-a adus si montat catapeteasma lucrata in lemn si aurita (1613) a fostei manastiri Solca. Vechiul iconostas al Manastirii Dragomirna a fost dus in 1795 la Biserica Arbore, el aflandu-se in prezent la Solca.
In partea de nord-vest a curtii Manastirii Dragomirna a fost construit in perioada 1843-1845 un nou corp de chilii. Din fostul corp se pastreaza pana astazi doar temelia care se vede inaintea intrarii in noul corp. De asemenea, tot atunci s-a suprainaltat cu un etaj turnul clopotnita. Cladirea egumeniei si paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846.
Prin decret in 1904, Consistoriul arhiepiscopesc al Mitropoliei Bucovinei si Dalmatiei a declarat Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava ca manastire independenta, scotand-o din administrarea Manastirii Dragomirna.
Edificiul lacasului de cult are o structura ingusta si alungita, inaltimea cladirii fiind excesiva in raport cu lungimea sa. El se remarca prin dimensiuni:lungime de 35 m, latime de aproximativ 9, 5 m si inaltime de aproximativ 42 m.
Biserica din Manastirea Dragomirna este construita din piatra, avand un soclu din bucati mari de piatra cioplite, asezate in trepte. Fatadele bisericii sunt lucrate din piatra bruta, pe cand pilastrii cu rol decorativ sunt alcatuiti din blocuri de piatra cioplite si slefuite.
Ancadramentele usilor si ferestrelor sunt de factura gotica. In biserica se intra prin doua usi amplasate pe fatadele laterale ale pridvorului. Portalul de intrare in biserica are un ancadrament din piatra cioplita si este terminat in acolada.
Interiorul bisericii este compartimentat in patru incaperi:pridvor, pronaos, naos si altar. Incaperile sunt inaltate treptat de la pridvor si pana la altar.
mai multe pe Descopera Romania
