Gibraltar, stânca lui Hercules. Mica Britanie de pe coasta Spaniei
La poarta dintre două continente, Europa şi Africa, un promontoriu păzeşte contopirea Mediteranei în Atlantic. Este micul teritoriu britanic din coasta spaniolă, pe care marile puteri ale lumii şi l-au disputat pentru cheia sa de aur:strâmtoarea Gibraltar.Aproape de întâlnirea cu Oceanul Atlantic, Marea Mediterană are un popas de-a lungul coastei spaniole. Înainte de strâmtoarea ce desparte două continente, Europa şi Africa, natura se reazemă pe stânca Gibraltarului – piatra semeaţă în jurul căreia s-a creat un mic stat. Legenda spune că însuşi Hercules a creat strâmtoarea, în cea de-a zecea dintre cele 12 munci ale sale. Trimis să-i ia cireada lui Geryon, uriaşul cu trei trupuri, Hercules şi-a croit loc prin munte despărţind pământul şi unind apele. Maurii au ridicat pe acest promontoriu fortăreaţa pe care au cucerit-o apoi spaniolii, iar peste secole slăbiciunea monarhiei iberice le-a permis englezilor să devină stăpânii Gibraltarului. Era începutul anilor 1700, iar supuşii Coroanei britanice n-au mai plecat de atunci. Aveau, în sfârşit, acces la Marea Mediterană, iar Africa era la doar 13 kilometri distanţă.
STÂNCA LUI POPEYE MARINARUL
„Hola! Hello! Vreţi să intraţi în Gibraltar?“ Şarlatanii stau de pază la marginea orăşelului spaniol La Linea de la Concepción din regiunea Cadiz. Este ultima oprire înainte de a trece în statul britanic de pe promontoriu. În toate limbile pământului, pişicherii îţi explică facilitatea pe care ţi-o oferă ei şi numai ei. „Plăteşte aici, la mine, taxa de intrare în Gibraltar. Costă doar 20 euro.“ Convoiul de maşini şi hărmălaia de la punctul de trecere te pot descumpăni un pic. Dar, obişnuiţi cu barierele, ignorăm oferta cu iz de pungăşie. Coada merge repede, iar la punctul de trecere – surpriză, poliţiştii Gibraltarului ne salută şi ne poftesc să trecem mai departe. Fără taxă. „Gibraltarul este liber“, zâmbesc ei.
Drumul este deschis. Aglomerarea de la poarta Gibraltarului este precedată de o şosea străjuită de palmieri, care şerpuieşte de-a lungul Mediteranei azurii. Pe partea dreaptă zăreşti Stânca, simbolul herculean al forţei. Cum la turnul din Pisa, tradiţia este să te fotografiezi sprijinind edificiul înclinat, Gibraltarul are şi el cutuma lui turistică. Întocmai ca în desenele animate cu Popeye Marinarul, vizitatorii îşi arată bicepşii pozând cu stânca în fundal.
GIB, SPANIOLUL CARE SE VREA ENGLEZ
Gibraltarul (sau Gib – cum îl alintă localnicii) îşi trage numele de la un conducător de oşti berber, Tariq ibn-Ziyad, care a cucerit tărâmul spaniol în anii 700. Gibraltar a fost la origini arăbescul Jebel-at-Tariq, adică Muntele lui Tariq. Are o suprafaţă de nici 7 kilometri pătraţi, de 30 ori mai puţin decât Bucureştiul sau de 7 ori mai mare decât Parcul Herăstrău. Într-un top mondial al statelor, ocupă al treilea loc de la coadă, întrecând doar Monaco (2 kilometri pătraţi) şi Vaticanul (0, 44 kilometri pătraţi). Este singurul teritoriu britanic de pe continentul european şi are o populaţie de 30.000 locuitori – cam cât oraşul Năvodari. Cetăţenii săi se bucură de un cocteil ideal:toate avantajele statului englez, în plină climă mediteraneană. Exact ceea ce le trebuie unor insulari sătui de smog, ploi şi vreme mohorâtă. Cu puternica liră britanică în buzunar, Gibraltarul traversează lesne iernile blânde şi verile fierbinţi ale Spaniei. Şi nici nu-i trebuie mai mult, din moment ce a refuzat în două rânduri (în 1967 şi 2002) anexarea la regatul spaniol şi menţinerea în regatul britanic.
Deşi intonează „God Save The Queen“, Gibraltarul are autonomie, propria structură administrativă cu guvernator şi premier, dar şi un grai popular aparte, llanito, un melanj de engleză tacticoasă şi spaniolă aprinsă. În această vară, disputa istorică asupra coloniei a fost redeschisă. Spania acuză Gibraltarul de contrabandă cu tutun şi de piedici în folosirea apelor teritoriale. Iar Marea Britanie acuză Spania că persecută cetăţenii supunându-i la controale excesive la graniţă. „Să lăsăm Gibraltarul să decidă“, spun oficialii de la Londra. Câtă vreme spaniolii vin la lucru în Gibraltar şi nu invers, bănuim care va fi răspunsul băştinaşilor.
Citeste mai mult: adev.ro/mvlfy6
