FOTO Acasă la sași în Săptămâna Haferland
Între 10 și 15 august, a cincea ediție a festivalului Săptămâna Haferland vă invită să descoperiți farmecul și tradițiile din Țara Ovăzului. Anul acesta, festivalul se extinde și include localitățile Fișer, Rupea, Viscri, Saschiz, Roadeș, Criț, Cloașterf și Meșendorf.
Festivalul se întinde pe șase zile, fiecare dedicată unui alt sat. Activitățile includ vizite la bisericile fortificate, ateliere de tâmplărie și ceramică, proiecții de film, dansuri medivale, expoziții, trasee de bicicletă, concerte și multe altele.
Orașul Rupea văzut de sus, din cetate
Satul Roadeș
Săptămâna Haferland este o ocazie unică pentru a descoperi o zonă tradițională, încă autentică. Departe de agitația marilor orașe sau de aglomerația stațiunilor, Țara Ovăzului e o oază de liniște în care istoria și tradițiile prind viață. Nu degeaba zona a intrat în atenția întregii lumi odată ce a fost popularizată de Prințul Charles, mândru proprietar al unei case în Viscri. Satul care îl găzduiește din când în când pe moștenitorul coroanei britanice este însă doar una dintre numeroasele localități săsești din regiune. Mai puțin căutate de turiști, dar la fel de frumoase sunt Criț sau Meșendorf.
Din păcate, nici aici timpul nu mai are răbdare. Bisericile vechi de sute de ani încă nerestaurate încep să cadă – este cazul bisericii din Roadeș, al cărei turn s-a prăbușit parțial în luna februarie a acestui an. Restaurarea și conservarea acestor biserici, dar și a caselor tradiționale săsești, este o cursă contra cronometru în care principalii inamici sunt birocrația sau lipsa mijloacelor financiare.
Turnul bisericii din Roadeș s-a prăbușit parțial pe 14 februarie 2016
Cetatea Rupeaa fost atestată pentru prima dată în documente în secolul al XIV, în 1324, ca loc de refugiu al sașilor răsculați împotriva regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Datorită poziției sale strategice, la intersecția drumurilor ce fac legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească, cetatea Rupea s-a dezvoltat cu trecerea timpului și a devenit unul dintre cele mai puternice ansambluri defensive din Transilvania. Lucrările de construcție și extindere s-au întins pe mai multe secole, iar în 1688, austriecii au instalat aici o garnizoană. Ulterior, cetatea a pierdut rolul defensiv și a rămas în grija comunității. În secolul XX, cetatea a intrat în declin și, cu timpul, s-a deteriorat foarte mult. În perioada 2011-2013 cetatea Rupea a fost restaurată, cu scopul repunerii ei în circuitul turistic.
Poveștile doamnei Sofia
Doamna Sofia are 94 de ani și vine la Criț în fiecare an. Vine primăvara și pleacă toamna – ca păsările. Locuiește în Germania de mulți ani, dar revine anual în satul ei natal, unde își petrece lunile de vară.
Sofia Folberth este printre ultimii sași din Criț, din comuna Bunești, județul Brașov. Astăzi, satul mai numără doar câteva sute de locuitori, majoritatea de origine romă, iar pe sașii rămași îi numeri pe degete. Doamna Sofia e una dintre ei.
Născută pe vremea României Mari, când la Criț tradițiile săsești erau încă vii, bătrâna este încă surprinzător de activă pentru vârsta ei. Cunoaște mai bine ca oricine istoria sașilor din Transilvania și a comunității în care s-a născut și este mereu dispusă să povestească. Istoria bisericii din Criț, ce erau vecinătățile, cum era organizată comunitatea sașilor, care le erau obiceiurile și ce s-a întâmplat cu sașii transilvăneni după 1945 – puteți afla toate acestea de la doamna Sofia, care este printre ultimii păstrători ai memoriei locului.
Pe doamna Sofia o găsiți la Criț și-i puteți asculta poveștile pe 14 august, în cadrul festivaluluiSăptămâna Haferland.
Prima biserică din Criț(sat al cărui nume vine de la kreuz, cruce în limba germană) este atestată documentar spre finalul secolului XIII, în anul 1270, perioadă în care s-a înființat și comunitatea din jur. Două secole mai târziu, potrivit unui recensământ, satul avea 96 de „gazde”, un morar și un învățător. Prezența învățătorului atestă, așadar, și existența unei școli, fapt poate surprinzător într-o comunitate mică. Pentru sași, însă, educația era extrem de importantă. Băieții făceau obligatoriu patru clase și învățau inclusiv latina și greaca.
Biserica originală, care s-a deteriorat cu trecerea timpului, a fost demolată în 1810, iar patru ani mai târziu a început construcția actualei biserici. Pe atunci, satul Criț ajunsese să numere deja 120 de curți.
Astăzi, la Criț mai trăiesc foarte puțini sași. Familiile sase s-au destrămat în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, mai ales după 1945, când majoritatea populației adulte a fost deportată în Uniunea Sovietică. Cei care au supraviețuit Gulagului nu s-au mai întors în România, ci au plecat în Germania, iar de acolo au căutat să-și aducă rudele rămase în România. A început astfel fenomenul răscumpărărilor din timpul lui Ceaușescu, prin care statul român și-a vândut practic cetățenii sași. Astfel, satele săsești au rămas goale, iar în locul celor plecați s-au instalat, în majoritatea cazurilor, familii de romi.
Festivalul Săptămâna Haferland, ajuns anul acesta la a cincea ediție, își propune să promoveze cultura și tradițiile săsești. Activitățile din cadrul festivalului au loc în Haferland, sau Țara Ovăzului, zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, care include deja faimoasele sate cu biserici fortificate, precum Viscri sau Criț. Săptămâna Haferland a pornit ca o inițiativă a doi sași născuți în România – Michael Schmidt, președintele Automobile Bavaria, și Peter Maffay, fondatorul Fundației Tabaluga.
